- În a 5-a zi de spital, internată cu coronavirus, Mădălina spune că a clacat psihic.
- „M-a sunat o prietenă, mi-a arătat marea, era la apus, am vazut cum se plimbau oamenii pe nisip, desculţi şi mi-a dat un boost de energie”, povestește Mădălina.
- În spital nu este psiholog care să viziteze pacienţii descurajaţi.
Mădălina îți povestește cum se simte în a 5-a zi de infecție cu coronavirus. Tânara spune că a căzut psihic, însă s-a ancorat în planurile de viitor.
„Pe lângă ce simte acest corp, încercarea psihică e foarte mare. În momentul în care am fost deprimată am avut noroc că, întâmplător, m-a sunat o prietenă din Constanţa şi i-am spus că sunt cu psihicul la pământ. Mi-a arătat marea, era la apus, am vazut cum se plimbau oamenii pe nisip, desculţi şi mi-a dat un boost de energie”, spune ea.
Prima zi în care s-a simțit fără vlagă
Mădălina spune că ieri după masă a clacat, deși din punct de vedere fizic se simțea bine, ba mai mult a făcut exerciții.
„Mintea mea s-a fixat pe faptul că am depăşit momentul, mă simţeam plină de viaţă şi am zis: gata, am învins, iar după câteva ore boala asta m-a întins pe pat şi atunci am spus nu mai am speranţă, cât va mai dura, sunt de atâtea zile în spital, cât mai am de stat aici?! Am vorbit cu doamna doctor şi mi-a explicat că pot să am simptome până la o lună, într-o zi să fiu bine, apoi iar să cad, iar să ma ridic, iar să cad” povestește Mădălina.
Totodată, tânăra jurnalistă spune că nu e niciun psiholog care să vină să te vadă, să discute cu tine, singurii care îţi aduc bucurie sunt medicii, asistentele şi infirmierele care atunci când intră în salon îţi aduc zâmbetul pe buze, mai fac o gluma, îţi povestesc ce se mai întâmplă prin spital şi îţi schimbă gândul de la durere.
„M-am bucurat de păsărele, mi-am făcut prieteni noi, câţiva porumbei care mă vizitează la geam şi pe care îi hrănesc zilnic”, zice ea.