- Cercetătorii de la Universitatea din California-Riverside spun că tații expuși la substanțele chimice din plastic care afectează sănătatea metabolică le pot transmite copiilor.
- Studiile arată că DCHP este prezent atât în alimente și apă, cât și în probele de urină și sânge uman.
- Pentru a-și modela experimentul, echipa a pus șoareci masculi F1 să se împerecheze cu femele neexpuse pentru a produce puii F2.
Substanțele chimice toxice care se scurg din plastic nu doar că îl îmbolnăvesc pe cel care le folosește, ci pot afecta sănătatea metabolică a unei întregi familii. Cercetătorii de la Universitatea din California-Riverside spun că tații expuși la substanțele chimice din plastic care afectează sănătatea metabolică le pot transmite copiilor lor timp de două generații.
Advertisment
Materialele plastice pot fi periculoase deoarece conțin substanțe chimice care perturbă hormonii și care au legătură cu mai multe boli cronice, inclusiv diabetul și obezitatea. Până în prezent, oamenii de știință s-au concentrat mai mult pe modul în care expunerea la plastic afectează mamele, în loc de tați.
În acest nou studiu, echipa a examinat impactul expunerii paterne la o substanță numită ftalat de diciclohexil (DCHP), pe care producătorii o adaugă în plastic pentru a-i crește durabilitatea.
Ei analizează acest impact asupra sănătății metabolice a primei (F1) și a celei de-a doua (F2) generații de modele de șoareci. Experimentele lor arată că expunerea la DCHP timp de patru săptămâni are ca rezultat o rezistență ridicată la insulină și o afectare a semnalizării insulinei atât la urmașii F1, cât și la cei F2, deși a fost mai slabă la cea de-a doua generație.
Recomandări
„Am constatat că expunerea paternă la ftalați perturbatori endocrini poate avea efecte negative intergeneraționale și transgeneraționale asupra sănătății metabolice a urmașilor lor”, afirmă Changcheng Zhou, profesor de științe biomedicale la Facultatea de Medicină, într-un comunicat al universității. „Din câte știm, studiul nostru este primul care demonstrează acest lucru”.
Descendenții de sex feminin pot fi mai expuși la un risc mai mare
În contextul acestui studiu, efectele intergeneraționale se referă la schimbările care decurg din expunerea directă a taților la factori de stres, cum ar fi DCHP, și dezvoltarea directă a urmașilor. Efectele transgeneraționale se referă la schimbările transmise la a doua generație. Zhou și echipa și-au restrâns în mod special atenția asupra moleculelor de ARN mic din spermă care acționează ca mesageri, transmițând informații genetice către generațiile viitoare.
Pentru a face acest lucru, au folosit „metoda PANDORA-seq”, care este capabilă să arate că expunerea la DCHP poate modifica ARN-ul spermei, spre deosebire de metodele mai tradiționale care nu pot detecta aceste modificări.
Pentru a-și modela experimentul, echipa a pus șoareci masculi F1 să se împerecheze cu femele neexpuse pentru a produce puii F2. În mod interesant, munca lor a arătat că expunerea paternă la DCHP a indus tulburări metabolice atât la descendenții masculi, cât și la femelele F1, dar numai la descendenții femele F2.
„Acest lucru sugerează că expunerea paternă la DCHP poate duce la efecte transgeneraționale specifice sexului asupra sănătății metabolice a progeniturilor lor”, spune Zhou. „În acest moment, nu știm de ce tulburările nu sunt observate la descendenții masculi F2″.
Studiile arată că DCHP este prezent atât în alimente și apă, cât și în probele de urină și sânge uman. Deși impactul direct al expunerii umane la această substanță chimică este încă neclar, Agenția pentru Protecția Mediului din SUA a adăugat DCHP pe o listă de 20 de substanțe cu prioritate ridicată pentru evaluarea riscurilor.
„Cel mai bine este să reducem la minimum utilizarea produselor din plastic”, conchide Zhou. „Acest lucru poate contribui, de asemenea, la reducerea poluării cu plastic, una dintre cele mai presante probleme de mediu ale noastre”.