• Demența este o tulburare progresivă, astfel că detectarea timpurie a acestei afecțiuni ar putea oferi un diagnostic de deficiență de vitamina D.
  • Prin creșterea nivelului de vitamina D printr-o terapie ulterioară, medicul ar putea evita alte afecțiuni medicale, cum ar fi osteomalacia și anumite imunodeficiențe asociate.
  • Medicii pot folosi aceste cunoștințe pentru a lua în considerare administrarea de suplimente de vitamina D și încurajarea dietelor bogate în vitamina D pentru pacienții cu demență.

Vitamina D este una dintre foarte puținele vitamine produse de organismul uman. Această vitamină liposolubilă poate fi produsă în piele în prezența luminii solare. Vitamina D poate fi obținută și din surse animale, inclusiv din pește și ulei de ficat, precum și din surse vegetale, cum ar fi ciupercile. Se știe de mult timp că o deficiență a acestei vitamine afectează formarea corectă a oaselor și a dinților și chiar crește riscul de demență.

Cu toate acestea, pe lângă aceste implicații cunoscute ale deficienței de vitamina D asupra sănătății, această afecțiune poate prezenta și un risc crescut de demență la persoanele afectate. Acest lucru este conform unui studiu realizat de oamenii de știință de la Universitatea din Australia de Sud. Această descoperire ar putea deține cheia pentru gestionarea eficientă a demenței.

Studiul genetic a analizat date de la 294.514 participanți din U.K Biobank. Această analiză a vizat implicațiile nivelurilor scăzute de vitamina D (25nmol/L) asupra riscului de demență și accident vascular cerebral.

Recomandări

FII BOGAT ÎN ROMÂNIA
MATTY HEALY, DESPRE ALBUMUL LUI SWIFT
DE LA GOYA LA... YOGA
ZIUA INTERNAȚIONALĂ A STRIGĂTULUI
CHETĂ PENTRU SPORTIVII ROMÂNI
BLIKEN AJUNGE ÎN CHINA

Cu ajutorul randomizării nemendeliene, au reușit să testeze cauzalitatea subiacentă pentru demență, și accident vascular cerebral. Rezultatele obținute au arătat o relație puternică și directă între nivelurile scăzute de vitamina D, volumele mai mici ale creierului și un risc crescut de demență și accident vascular cerebral.Pentru a reitera implicațiile potențiale ale acestei descoperiri, studiul a observat că 17% dintre cazurile de demență din populația din Regatul Unit ar fi putut fi evitate prin gestionarea nivelurilor de vitamina D.

Prin urmare, înțelegând că deficitul de vitamina D poate cauza demență, medicii pot folosi aceste cunoștințe pentru a lua în considerare administrarea de suplimente de vitamina D și încurajarea dietelor bogate în vitamina D pentru pacienții cu demență.

De asemenea, din cauză că demența este o afecțiune progresivă, detectarea timpurie a acestei afecțiuni ar putea prezenta un marker care ar putea oferi un diagnostic de deficit de vitamina D. Acest diagnostic precoce nu numai că va permite medicului să trateze demența, dar, prin creșterea nivelului de vitamina D prin terapie ulterioară, medicul ar putea evita alte afecțiuni medicale, cum ar fi osteomalacia și anumite imunodeficiențe asociate, de asemenea, cu deficiența de vitamina D.