- Insulina a fost produsă pentru prima dată la scară largă în urmă cu aproape un secol și a rămas de atunci o parte integrantă a îngrijirii diabetului.
- Dar ce s-ar întâmpla dacă ar exista o pastilă care să imite insulina?
- Având în vedere prețurile în creștere ale insulinei, aceasta este o evoluție științifică binevenită și din punct de vedere socio-economic.
Insulina a fost produsă pentru prima dată la scară largă în urmă cu aproape un secol și a rămas de atunci o parte integrantă a îngrijirii diabetului. Dar ce s-ar întâmpla dacă ar exista o pastilă care să imite insulina?
Cercetătorii de la Walter and Eliza Hall Institute (WEHI) au răspuns la această întrebare, găsind alternative care ar putea favoriza o mai bună absorbție a glucozei din sânge în organism, fără insulină.
„De la descoperirea insulinei, în urmă cu 100 de ani, dezvoltarea unei pilule de insulină a fost un vis pentru cercetătorii în domeniul diabetului, dar, după decenii de încercări, nu s-a înregistrat prea mult succes”, spune autorul principal al studiului, Dr. Nicholas Kirk, într-un comunicat de presă.
Dr. Kirk și profesorul Mike Lawrence au colaborat în cadrul acestui studiu cu cercetători de la Eli Lilly, o companie farmaceutică cu sediul în America. Recent, cercetările au început să facă progrese. Dezvoltarea microscopiei crioelectronice (crio-EM), o nouă tehnologie care poate vizualiza arhitectura moleculelor complicate, a permis cercetătorilor să creeze rapid imagini 3D (sau „planuri”) ale receptorului de insulină.
„Cu ajutorul crio-EM, acum putem compara direct modul în care diferite molecule, inclusiv insulina, modifică forma receptorului de insulină”, explică Dr. Kirk. „Interacțiunea insulinei se dovedește a fi mult mai complexă decât a prezis cineva, atât insulina, cât și receptorul său schimbându-și forma în mod dramatic pe măsură ce se asociază.”
Moleculele care imită insulina ar putea fi, de asemenea, benefice din punct de vedere financiar
Folosind această tehnologie, echipa a efectuat reconstrucții crio-EM pentru a colecta schițe ale diferitelor molecule peptidice care pot interacționa cu receptorul de insulină și îl pot menține într-o poziție activă. Acest lucru le permite cercetătorilor să vadă cum o moleculă care imită insulina poate acționa asupra receptorului. Experimentele lor au identificat o anumită peptidă care se poate lega și activa receptorul ca și insulina, făcându-l astfel disponibil pentru a prelua glucoza din sânge atunci când nivelul acesteia crește.
Această lucrare a reușit să răspundă cu succes la întrebări care i-au nedumerit pe oamenii de știință încă de la prima utilizare a insulinei. Deși aceste descoperiri sunt promițătoare, terapiile cu mecanisme de acțiune similare sunt încă departe de a fi aplicate clinic. Chiar și așa, această descoperire ar putea deschide calea pentru începerea mai multor studii și pentru aprofundarea înțelegerii biologice și clinice a modalităților de a genera un medicament care să înlocuiască cu totul nevoia de insulină, făcând astfel viața persoanelor dependente de insulină mult mai ușoară. Având în vedere prețurile în creștere ale insulinei, aceasta este o evoluție științifică binevenită și din punct de vedere socio-economic.
„Oamenii de știință au reușit să înlocuiască aceste tipuri de molecule mimetice cu medicamente care pot fi luate sub formă de pastile”, spune Dr. Kirk. „Este încă un drum lung care va necesita cercetări suplimentare, dar este interesant să știm că descoperirea noastră deschide ușa pentru tratamente orale pentru diabetul de tip 1.”
Descoperirile sunt publicate în revista Nature Communications.