Un pompier din Gorj a salvat un copil cu sfaturile date prin telefon părinților care au sunat la 112. Convorbirea integrală

  • Sfaturile date la telefon de un pompier din Gorj au ajutat părinţii să îşi salveze copilul de 3 ani înecat cu o bomboană.
  • Pompierul Adrian Gheorghe a reuşit să îi calmeze pe adulţi şi le-a transmis ce trebuie să facă pentru salvarea copilului în minutele importante ce fac diferenţa dintre viaţă şi moarte.
  • Întâmplarea a fost făcută publică de ISU Gorj, pe pagina de Facebook

Sfaturile date la telefon de un pompier din Gorj au ajutat părinţii să îşi salveze copilul de 3 ani înecat cu o bomboană. Adrian Gheorghe a reuşit să îi calmeze pe adulţi şi le-a transmis ce trebuie să facă pentru salvarea copilului în minutele importante ce fac diferenţa dintre viaţă şi moarte.

Întâmplarea a fost făcută publică de ISU Gorj, pe pagina de Facebook

Copilul în vârstă de 3 ani, înecat cu o bomboană, a fost salvat chiar de mama lui, la indicaţiile pompierului din Gorj, Adrian Gheorghe, şi ale unui bărbat care a apelat 112.

Întâmplarea a fost făcută publică de ISU Gorj, pe pagina de Facebook:

„- Alo! Pompierii suntem! Ce problemă aveţi?
La capătul celălalt al firului un bărbat în toată firea, care abia putea să spună:S-a înecat un copil domnule! Nu mai respiră!
Adrian, colegul nostru, paramedic cu experienţă, tocmai se întorsese de la o intervenţie şi intrase în dispecerat să-şi facă raportările. Aude conversaţia dintre dispecer şi bărbat, ia căştile de rezervă pe urechi şi preia apelul:

– Cu ce s-a înecat copilul, domnule?

– Cu o bomboană, dar nu mai respiră!

– Trebuie să vă calmaţi şi, împreună, să încercăm să-l salvăm! Mă auziţi?

– Avem nevoie urgent de o ambulanţă!

– Domnule, trebuie să mă ascultaţi cu atenţie! Ascultaţi-mă cu atenţie, vă rog!

– Da! Vă ascult!

– Ce vârstă are copilul?

– 3 ani, domnule!

– O să vă rog frumos să-l luaţi în braţe, şi să-l puneţi pe braţul stâng cu faţa în jos, astfel încât palma mâinii stângi să-i sprijine bărbia copilului! Aţi înţeles?
Ca un ecou, se auzeau cuvintele bărbatului care dădea indicaţiile primite unei alte persoane: „Pune-l cu faţa în jos! Nu aşa! Pe braţul stâng! Aşa e bine!”

Adrian se asigură că, până aici, lucrurile sunt în ordine:

– L-aţi pus?

– Da, domnule!

– Acum, încercaţi să-i aplicaţi copilului 5 lovituri cu podul palmei, între omoplaţi, de jos în sus! Aţi înţeles? Trebuie să-l loviţi de jos în sus între umeri!
Şi, iar cuvintele bărbatului ca un ecou: „Loviţi-l între umeri de jos în sus! De 5 ori!”

– Nu-şi revine domnule! Nu respiră! Nu mai ajunge ambulanţa?

– Ambulanţă este în drum spre dumneavoastră! Concentraţi-vă, vă rog! Haideţi să mai încercăm o dată! Loviţi-l pe copil în aceeaşi poziţie! Mă auziţi?

– Da, vă aud!

– Loviţi-l un pic mai tare când vă spun eu! Da?

– Da, domnule!

– Haideţi! Acum!
Şi în liniştea care se aşternuse în dispeceratul nostru, parcă se auzea bătaia din spatele copilului…

– Respiră?

– Nu, domnule!

– Haideti! Încă o dată!
Linişte deplină…

– Încă o dată! Acum!

Şi dintr-o dată se aude plânsul copilului şi ţipetele de bucurie ale celor care făcuseră echipă să îl salveze: „Respiră! Respiră! Şi-a revenit!”
Toţi cei din dispeceratul nostru respiră uşuraţi, după câteva minuţele în care parcă îşi ţinuseră respiraţia şi trăiseră împreună cu familia momentele de salvare ale copilului! Copilul a fost salvat chiar de mama lui, la indicaţiile colegului nostru şi ale domnului care a apelat 112, a avut stăpânire de sine, nu s-a panicat şi a contribuit enorm la salvarea copilului. Acum, copilul este în afara oricărui pericol!
Într-o astfel de situaţie, primele minute sunt vitale! Tocmai de aceea este foarte important ca fiecare dintre noi să cunoaştem câteva reguli minimale de acordare a primului ajutor calificat!”.