Ura este rea pentru sănătatea ta. Ce schimbări aduce această emoție negativă la nivel fizic

• O persoană poate să simtă ură pentru cineva din cauza comportamentului pe care îl are, a modului de gândire sau a valorilor sale în viață.
• Această atitudine negativă, care este generată la nivel cognitiv duce la un comportament de distanțare sau de evitare față de persoana respectivă, dar nu implică, de obicei, o emoție puternică împotriva acelei persoane, cu atât mai puțin dezvoltarea unei dorințe de răzbunare.
• Ura, însă, implică manifestarea de animozitate profundă față de cineva, căruia i se atribuie o umilință sau o ofensă, și dorința de a-i face un anumit rău.

O persoană poate să simtă ură pentru cineva din cauza comportamentului pe care îl are, a modului de gândire sau a valorilor sale în viață.

Ura nu duce neapărat la acțiuni malefice directe, cum ar fi agresiunea sau insultele, deoarece o persoană poate păstra un simț al realității (teama de sancțiuni sau reproșuri) sau poate avea inhibiții morale care o împiedică să transforme un sentiment de antipatie profund într-un comportament de distrugere a persoanei urâte. Cel mai adesea, resentimentele se manifestă sub formă de calomnie sau mai subtil, sub forma unei defăimări constante și rău intenționate.

Umilința, cu atât mai mult dacă este publică, este principalul motor al urii, mai ales la persoanele nesigure. Efectul de ranchiună a devenit mai vizibil astăzi, deoarece unele rețele sociale au devenit un loc pentru a arăta ură (sub formă de rasism și xenofobie sau descalificarea personală a adversarilor politici), pentru a ironiza durerea altora, a încălca viața privată sau pentru a insulta oamenii din jur. Nu totul este ură pe rețelele de socializare, dar gradul de anonimat și sentimentul de impunitate pe care aceste rețele îl pot oferi înseamnă că multe persoane, încurajate de natura virală pe care ura o dobândește adesea, își pierd inhibițiile în ceea ce privește descalificarea, insultarea sau amenințarea altora.

Resentimentul se manifestă sub forma unor gânduri de dispreț, a unor sentimente de furie intensă și de lungă durată și a unor comportamente de distanțare sau de confruntare cu agresorul. Uneori, ura este trăită într-un mod grosolan și intens, ca o adevărată pasiune, iar alteori într-un mod mai puțin absorbant, ca un resentiment cronic care se perpetuează în timp și chiar se transmite din generație în generație. Ura, care poate deveni obsesivă, este adesea însoțită de o descalificare morală și chiar de o dezumanizare a persoanei respinse.

Ura poate fi individuală (cum ar fi cea manifestată față de un fost partener, pentru că, în acest caz, este ușor de transformat o emoție pozitivă intensă în una negativă, colectivă (împotriva homosexualilor, a musulmanilor sau a imigranților) sau reciprocă (extremiștii politici sau fanaticii religioși împotriva celor de altă orientare). Ranchiunile colective sau reciproce se bazează pe prejudecăți care pot fi transmise din generație în generație și care dau coeziune grupului care le împărtășește.

Din punct de vedere al sănătății, ura este un sentiment negativ care îl afectează doar pe cel care o simte și suferă din cauza ei. Este ca și cum ai bea otravă și ai aștepta ca cealaltă persoană să moară. La nivel fizic, generează o stare de excitație care poate produce tensiune musculară, disconfort gastrointestinal, hipertensiune și senzație de suprasolicitare. Iar la nivel psihologic, ura este o recunoaștere dureroasă a neputinței sau a inferiorității față de persoana urâtă. A trăi cu resentimente sau cu dorința de răzbunare este dăunător pentru sănătate, deoarece generează mai multă ură și nu permite persoanei să meargă mai departe fără această povară grea.

La unele persoane, resentimentele pot duce la sentimente de vinovăție, așa cum se întâmplă și în cazul invidiei, pentru că nu se pot abține să nu-i dorească răul persoanei urâte, iar acest lucru contravine conștiinței lor morale și sistemului de valori pe care și l-au asumat, ceea ce poate duce la păstrarea resentimentelor, fără a le mărturisi nimănui. În astfel de cazuri, ura se poate transforma în dispreț de sine.

Adesea, ura nu se stinge niciodată pe deplin și creează o emoție negativă în persoana care suferă de ea, ceea ce o transformă într-un mecanism negativ de adaptare. Mai mult, există cei care, printr-un fenomen de generalizare, își transformă ura față de cineva în resentimente împotriva întregii lumi.

Unii oameni sunt predispuși la ură, cum ar fi cei care sunt neîncrezători, nesiguri și lipsiți de empatie. Resentimentele nesănătoase sunt legate de o hipersensibilitate specială la a se simți rănit sau maltratat, ceea ce duce la o distorsionare a realității. Mecanismele uitării ar putea neutraliza ura, dar la aceste persoane hipersensibile amintirea umilinței trăite sau percepute ca atare împiedică uitarea.

Ura este foarte rezistentă la extincție, dar uneori se diminuează pentru o perioadă de timp sau își pierde din intensitate atunci când o persoană are un succes personal sau profesional sau se îndepărtează fizic și emoțional de persoana urâtă. Prevenirea urii implică îmbunătățirea stabilității emoționale, a empatiei, a iertării și a capacității de a admira realizările celorlalți.