- Regiunea Autonomă Tibet, situată în sud-vestul Chinei, a fost scena unor descoperiri arheologice extrem de importante în luna aprilie 2022.
- Un grup de arheologi, ajutat de săteni, au excavat peste 300 de oase de animale și 100 de oase umane, împreună cu 20 de relicve culturale, precum ceramică, cupru, fier, bambus și textile, dintr-o peșteră situată la cota 5000m.
- Descoperirile au fost făcute publice în cadrul unui eveniment organizat în capitala Lhasa la începutul lunii aprilie.
Regiunea Autonomă Tibet, situată în sud-vestul Chinei, a fost scena unor descoperiri arheologice extrem de importante în luna aprilie anului 2022.
Peștera Dingqiong, situată la o altitudine de 5.000 de metri în județul Zhongba, orașul Shigatse, este considerată una dintre cele mai semnificative descoperiri din epoca neolitică.
Peștera Dingqiong fusese descoperită inițial în 2021, fiind situl arheologic situat la cea mai mare înaltă altitudine cunoscut în țară, însă a fost studiată doar în aprilie 2022. Motivul: peștera avea o intare strâmtă de doar 60 cm diametru, astfel că a fost nevoie de ajutorul sătenilor din zonă pentru a pătrunde în interior, conform presei din China.
„Este destul de rar să găsești atât de multe oase umane și animale într-o peșteră ca aceasta în istoria arheologică a Tibetului”, a spus Trinley Tsering, membru al personalului Institutului de Cercetare pentru Protecția Relicvelor Culturale din regiune. „Vorbim despre rămășițele unui complex funerar din peșteră”, a adăugat Tsering.
Cercetările preliminare arată că peștera are aproximativ 2.000 de ani vechime. „Arata că oamenii care trăiau în vestul Tibetului într-un interval de aproximativ 600 de ani, din secolul al III-lea î.Hr. până în secolul al III-lea d.Hr., mutaseră continuu trupurile strămoșilor lor morți în adâncurile acestei peșteri la o altitudine de 5.000 de metri”, a explicat Lyu Hongliang, decanul Școlii de Arheologie și Muzeologie de la Universitatea Sichuan.
„Nu este în niciun caz un loc de locuit pentru viața de zi cu zi. Trebuie să fie un spațiu subteran legat de ritualuri sacre”, a punctat Lyu.
Civilizațiile antice din Tibet iubeau mătasea
Arheologii au șansa de a afla mai multe despre tradițiile și hrana poporului tibetan din antichitate. Orzul și grâul sunt culturile de bază ale poporului tibetan de astăzi, dar cercetările recente au descoperit că meiul a fost plantat pentru prima dată în partea de sud-est a Podișului Qinghai-Tibet cu 5.300 până la 4.000 de ani în urmă. Atât meiul, cât și grâul au fost cultivate în regiune în urmă cu 3.500 de ani, iar apoi grâul a dominat treptat structura agricolă, potrivit Wang Yanren, membru al personalului la Institutul de Cercetare a Podișului Tibetan din cadrul Academiei de Științe din China.
Cercetările au descoperit, de asemenea, relicve de culturi de-a lungul râului Nyang în partea de sud-est a regiunii, un număr mare de culturi de cereale de-a lungul râului Xiangquan în vest și orez neglutinos din Asia de Sud, care s-a răspândit în Tibet în secolul al VIII-lea.
„Acestea ne oferă multe exemple despre sursele de hrană pentru oamenii care trăiau în Tibet în epoca preistorică, cum au folosit resursele naturale, cum s-au adaptat sau au trăit într-un anumit mediu”, a explicat Shaka Wangdu, cercetător la Institutul de Cercetare pentru Protecția Relicvelor Culturale din regiune. .
Între timp, textilele dezgropate, mărgelele și accesoriile de scoici reflectă lumea spirituală ale tibetanilor preistorici.
„Am găsit o varietate de fibre și coloranți în mormintele din Tibet care datează din timpul dinastiei Han (202 î.Hr.-220 d.Hr.), dinastia Jin (266-420) și dinastia Tang timpurie (618-907)„, a punctat Zhou Yang, curator adjunct al Muzeului Național al Mătăsii din China.
„Acești oameni ne oferă răspunsuri necunoscute până acum. Nu arată doar că platoul acoperit de zăpadă nu a oprit aspirația și dragostea oamenilor pentru mătasea fragedă, ci descrie și o imagine a schimburilor de-a lungul Drumului Mătăsii de pe platou”, a spus Zhou.
Arheologii au descoperit, de asemenea, structuri de piatră, morminte, artefacte și ceramică ale unor grupuri nomade antice, precum și ruinele Wenjiangduo ale Regatului Tubo tibetan din secolul al VIII-lea.