Astronomii au descoperit cele mai îndepărtate stele din galaxia Calea Lactee

FOTO -Hepta
  • Astronomii au detectat în haloul stelar, care reprezintă limitele exterioare ale Căii Lactee, cele mai îndepărtate de Pământ stele cunoscute din galaxia noastră.
  • Cea mai îndepărtată dintre ele se află la 1,08 milioane de ani lumină de Pământ.
  • Stelele care populează periferia haloului galactic pot fi comparate cu nişte orfani stelari, provenind probabil din galaxii mai mici care s-au ciocnit ulterior cu Calea Lactee, mai mare.

Astronomii au detectat în haloul stelar, care reprezintă limitele exterioare ale Căii Lactee, cele mai îndepărtate de Pământ stele cunoscute din galaxia noastră, situate aproape la jumătatea distanţei dintre aceasta şi o galaxie vecină, scrie Reuters.

Captură de ecran https://skyandtelescope.org/astronomy-news/the-most-distant-milky-way-stars-070920142/#:~:text=This%20illustration%20demonstrates%20how%20small,are%20associated%20with%20our%20galaxy.

Cercetătorii au declarat că cele 208 stele se află în cele mai îndepărtate regiuni ale haloului Căii Lactee, un nor stelar sferic dominat de misterioasa substanţă invizibilă numită materie întunecată, care îşi face simţită prezenţa doar prin influenţa gravitaţiei ei.

Cea mai îndepărtată dintre ele se află la 1,08 milioane de ani lumină de Pământ. Un an lumină reprezintă distanţa pe care o parcurge lumina într-un an, respectiv 9,5 trilioane de kilometri.

Aceste stele, observate cu ajutorul Telescopului Canada-Franţa-Hawaii de pe muntele Mauna Kea din Hawaii, fac parte dintr-o categorie de stele de tip RR Lyrae, cu o masă relativ mică şi care au de obicei cantităţi reduse de elemente mai grele decât hidrogenul şi heliul. Cea mai îndepărtată pare să aibă o masă de aproximativ 70% din cea a Soarelui nostru. Nicio altă stea din Calea Lactee nu a fost măsurată cu asemenea exactitate mai departe decât acestea.

Stelele care populează periferia haloului galactic pot fi comparate cu nişte orfani stelari, provenind probabil din galaxii mai mici care s-au ciocnit ulterior cu Calea Lactee, mai mare.

Interpretarea noastră despre originea acestor stele îndepărtate este că cel mai probabil s-au născut în halourile galaxiilor pitice şi în grupurile de stele care au fuzionat ulterior – sau, mai direct, au fost canibalizate – de Calea Lactee” , a declarat Yuting Feng, studentă la doctorat în astronomie la Universitatea din California, Santa Cruz, conducătoarea studiului prezentat săptămâna aceasta în cadrul unui eveniment al Societăţii Americane de Astronomie organizat la Seattle.

Galaxiile lor gazdă au fost mărunţite sub efectul gravitaţiei şi digerate, însă aceste stele au rămas la acea distanţă sub formă de resturi ale evenimentului fuziunii” , a adăugat Feng.

Calea Lactee a crescut de-a lungul timpului prin intermediul unor astfel de calamităţi. Galaxia mai mare creşte mâncând galaxii mai mici – mâncându-şi semenii” , a declarat coautorul studiului, Raja GuhaThakurta, directorul departamentului de astronomie şi astrofizică a Universităţii din California.

Cu un strat interior şi unul exterior, haloul Căii Lactee este mult mai mare comparativ cu discul principal al galaxiei şi aglomerarea centrală care sunt pline de stele. Galaxia, cu o gaură neagră supermasivă în centrul ei, la aproximativ 26.000 de ani lumină de Pământ, conţine probabil între 100 şi 400 de miliarde de stele, inclusiv Soarele nostru, care se situează pe unul dintre cele patru braţe principale, în spirală, care alcătuiesc discul Căii Lactee. Haloul conţine aproximativ 5% dintre stelele din această galaxie.

Materia întunecată, care domină haloul, constituie cea mai mare parte a masei universului şi se estimează că este responsabilă de structura sa de bază, gravitaţia sa influenţând materia vizibilă pentru a se uni şi a forma stele şi galaxii.

Zonele limitrofe, îndepărtate, ale haloului reprezintă o regiune puţin înţeleasă a galaxiei. Aceste stele recent identificate se află aproape la jumătatea distanţei dintre Calea Lactee şi galaxia vecină, Andromeda.

Putem observa că suburbiile haloului Andromeda şi ale haloului Căii Lactee sunt cu adevărat extinse – stând aproape «spate în spate» , a spus Feng.

Căutarea vieţii dincolo de Pământ se concentrează asupra planetelor stâncoase asemănătoare Pământului, care orbitează în aşa-numita zonă locuibilă” din jurul stelelor. Peste 5.000 de planete aflate dincolo de sistemul nostru solar, numite exoplanete, au fost deja descoperite.

Nu ştim sigur, dar fiecare dintre aceste stele din haloul exterior ar putea fi la fel de susceptibile să aibă planete care le orbitează, ca Soarele şi alte stele asemănătoare Soarelui din Calea Lactee” , a spus GuhaThakurta.