- Un studiu recent arată că Muntele Everest este cu 15-50 de metri mai înalt din cauza eroziunii râului Arun.
- Această eroziune permite crustei să se ridice cu aproximativ 2 mm pe an.
- Fenomenul, numit „rebound izostatic”, contribuie astfel la creșterea Everestului și a altor vârfuri din Himalaya
Un nou studiu sugerează că Muntele Everest este cu 15-50 de metri mai înalt decât ar fi fost în mod normal, datorită eroziunii provocate de râul Arun, care ajută la ridicarea acestuia, scrie BBC. Cercetătorii de la University College London (UCL) au descoperit că pierderea masei de uscat din bazinul râului Arun, situat la 75 km distanță, determină o creștere anuală a Everestului de aproximativ 2 mm. Adam Smith, coautorul studiului, explică printr-o analogie: „Este ca și cum ai arunca o încărcătură de pe o navă; aceasta devine mai ușoară și plutește mai sus.”
Formarea Himalayei, inclusiv a Everestului, a fost generată de coliziunile tectonice între plăcile indiene și eurasiatice cu 40-50 de milioane de ani în urmă, dar studiul subliniază că râul Arun joacă un rol esențial în creșterea continuă a acestor munți. Eroziunea provocată de râul Arun, care curge prin Himalaya, reduce forța asupra mantalei, determinând crusta să se ridice. Acest fenomen, denumit „rebound izostatic”, permite Everestului și altor vârfuri din apropiere să crească mai rapid decât sunt erodate.
Cercetătorii au folosit instrumente GPS pentru a măsura această creștere, care se estimează a fi de aproximativ doi milimetri pe an. Doctorul Matthew Fox, coautor al studiului, a adăugat că „Muntele Everest și vârfurile învecinate cresc datorită forței de revenire izostatică, care le ridică mai repede decât eroziunea le afectează.”
Râul Arun, care curge din Tibet în Nepal, este recunoscut pentru debitul său mare de nămol, ce se datorează abruptului teren montan pe care îl traversează. De asemenea, cercetătorii sugerează că râul și-a câștigat puterea de a sculpta roca și solul în urmă cu aproximativ 89.000 de ani, când a „capturat” un alt râu tibetan. Dr. Xu Han, autor principal al studiului, a evidențiat natura dinamică a suprafeței Pământului, subliniind interacțiunea dintre eroziunea râului și presiunea mantalei ca factori care contribuie la înălțarea Everestului.
Chiar și în fața acestor descoperiri, unii geologi nu implicați în studiu au menționat că rămân incertitudini legate de detaliile acestui proces. Profesorul Hugh Sinclair de la Universitatea din Edinburgh a declarat că, deși teoria este plauzibilă, există multe aspecte care trebuie clarificate, cum ar fi efectele exacte ale eroziunii și ridicării asupra altitudinii munților. Totuși, studiul UCL deschide noi perspective asupra modului în care factorii geologici interacționează și contribuie la caracteristicile peisajului terestru.