• O specie de păianjeni masculi își abandonează femelele după împerechere, pentru a evita să fie mâncați de vii.
  • Specia masculă de păienjeni orb țesător își folosește cele două picioare din față pentru a se lansa imediat după ce s-au împerecheat, potrivit unei cercetări publicate în „Current Biology”.
  • Între păianjeni, femelele sunt mult mai periculoase decât masculii, fiind renumite pentru faptul că îşi consumă partenerii sexuali imediat după finalizarea actului.

O specie de păianjeni masculi își abandonează femelele după împerechere, pentru a evita să fie mâncați de vii.

Specia masculă de păianjeni orb-țesător își folosește cele două picioare din față pentru a se lansa, în siguranță, imediat după ce s-au împerecheat, potrivit unei cercetări publicate, luni, în „Current Biology”.

Între păianjeni, femelele sunt mult mai periculoase decât masculii, fiind renumite pentru faptul că îşi consumă partenerii sexuali imediat după finalizarea actului. Până acum, însă, oamenii de ştiinţă nu au înţeles de ce are loc acest eveniment.

Recomandări

FII BOGAT ÎN ROMÂNIA
MATTY HEALY, DESPRE ALBUMUL LUI SWIFT
DE LA GOYA LA... YOGA
ZIUA INTERNAȚIONALĂ A STRIGĂTULUI
CHETĂ PENTRU SPORTIVII ROMÂNI
BLIKEN AJUNGE ÎN CHINA

Unii biologi bănuiau că acest lucru se petrece, deoarece femela este înfometată, iar masculul reprezintă o masă copioasă aflată la dispoziţia sa şi care nu poate fugi. Alţi biologi consideră că masculul îşi sacrifică viaţa pentru binele genelor sale. Conform acestei ipoteze, lăsându-se mâncat, masculul ajută la dezvoltarea progeniturii rezultate din actul sexual.

Dr. Peng Yu, de la Universitatea Hubei din China, alături de colegii săi, a hotărât să afle răspunsul la această întrebare. Cercetarea realizată de cercetătorii chinezi a fost publicată în jurnalul ştiinţific „Behavioral Ecology and Sociobiology”.

Echipa doctorului Peng a colectat aproximativ patru sute de păianjeni-lupi tineri, de ambele sexe, de pe câmpiile din apropiere. Apoi, cercetătorii au crescut păianjenii separat (pentru a evita canibalismul) până când aceştia au ajuns la maturitatea sexuală.

Apoi, pe rând, oamenii de ştiinţă au pus fiecare femelă lângă un mascul şi au aşteptat până când a avut loc unul din următoarele trei evenimente: masculul a fost mâncat, masculul s-a cuplat cu femela şi a evitat, cu succes, să fie mâncat sau masculul a supravieţuit jumătate de oră fără să fie mâncat, dar nu s-a cuplat cu femela în acea perioadă. 

Prima observaţie a cercetătorilor a fost aceea că, deşi femelele păianjenilor-lup îşi consumă uneori masculii înainte de actul sexual, acest lucru se întâmplă în doar 10% din cazuri, nefiind mai frecvent în cazul femelelor înfometate. O altă observație a fost că în 28% din cazuri, masculii erau consumaţi după actul sexual. Aşadar, masculii care reuşeau să îşi găsească o parteneră sexuală erau consumaţi mai des decât cei care nu îşi găseau una.

Descoperirea cea mai importantă a cercetătorilor are legătură cu succesul puilor de păianjen. Astfel, cei născuţi din femele care îşi consumaseră partenerii prezentau 48% şanse de a supravieţui primei luni de viaţă.  În schimb, cei născuţi din femele care nu îşi consumaseră partenerii aveau doar 12% şanse de a supravieţui primelor treizeci de zile.

Catapultarea păianjenilor masculi a evoluat în timp pentru a evita moartea prin strivire și canibalismul sexual

Autorul principal al studiului „Current Biology”, publicat luni, a observat că masculii mici săreau după ce se împerecheau cu femelele mai mari, folosind energia stocată în articulațiile picioarelor din față.

„Imaginați-vă un om cu o înălțime de 1,8 metri care se catapultează 530 de metri într-o secundă. Asta este ceea ce fac acești păianjeni masculi”, a declarat Shichang Zhang, ecologist comportamental la Universitatea Hubei din China. „Asta echivalează cu o persoană de puțin sub 1,80 metri care se lansează la o treime de kilometru.”

Cercetătorii au descoperit că păianjenii masculi își îndoiau picioarele din față împotriva femelei și se catapultau imediat după împerechere. Acțiunea este atât de rapidă încât a fost nevoie de o înregistrare video de mare viteză și de înaltă rezoluție pentru a surprinde acțiunea. Analiza videoclipurilor arată că păianjenii ating viteze de 2,9 picioare pe secundă, ceea ce se traduce în aproape șaizeci de mile pe oră.

Păianjenii orb-țesător nu au venin pentru a-și ucide prada, așa că femelele recurg la mumificarea partenerilor masculi, înfășurându-i în patru sute cincizeci de metri de mătase care fie îi sufocă, fie îi strivește până la moarte.

Descoperirile studiului sugerează că acest comportament de catapultare al păianjenilor masculi a evoluat în timp pentru a evita moartea prin strivire și canibalismul sexual. Studiul a constatat că „cei mai voinici masculi” sunt părinții mai multor pui de păianjen.