STUDIU. Creierul persoanelor care au făcut COVID-19 riscă să îmbătrânească cu 20 de ani

Sursă: Hepta
  • Deteriorarea cognitivă ca urmare a formelor severe de COVID-19 este similară cu cea suferită între cincizeci și șaptezeci de ani și este echivalentă cu pierderea a zece puncte de IQ.
  • Rezultatele studiului sugerează că efectele sunt încă detectabile la mai mult de șase luni după boala acută și că orice recuperare este, în cel mai bun caz, treptată.
  • Scorurile și timpii de reacție ai pacienților au început să se îmbunătățească în timp, dar cercetătorii spun că orice recuperare a facultăților cognitive a fost treptată și probabil influențată de o serie de factori, inclusiv severitatea bolii și impactul neurologic sau psihologic al acesteia.

Deteriorarea cognitivă ca urmare a formelor severe de COVID-19 este similară cu cea suferită între cincizeci și șaptezeci de ani și este echivalentă cu pierderea a zece puncte de IQ, afirmă o echipă de oameni de știință de la Universitatea din Cambridge și Imperial College London.

Descoperirile, publicate în revista „eClinicalMedicine”, provin din NIHR COVID-19 BioResource. Rezultatele studiului sugerează că efectele sunt încă detectabile la mai mult de șase luni după boala acută și că orice recuperare este, în cel mai bun caz, treptată.

Există tot mai multe dovezi că virusul COVID-19 poate cauza probleme cognitive și de sănătate mintală de durată, pacienții recuperați raportând simptome precum oboseală, „ceață cerebrală”, probleme de reamintire a cuvintelor, tulburări de somn, anxietate și chiar tulburare de stres post-traumatic (PTSD) la câteva luni după infectare.

În Marea Britanie, un studiu a constatat că aproximativ una din șapte persoane intervievate a raportat că avea simptome care includeau dificultăți cognitive la douăsprezece săptămâni după un test pozitiv de COVID-19.

În timp ce chiar și cazurile ușoare pot duce la simptome cognitive persistente, între o treime și trei sferturi dintre pacienții spitalizați raportează că suferă încă de simptome cognitive după trei până la șase luni.

Pentru a explora această legătură mai în detaliu, cercetătorii au analizat datele de la patruzeci și șase de persoane care au primit îngrijire în spital, în secție sau în unitatea de terapie intensivă, pentru COVID-19 la Spitalul Addenbrooke, parte a Cambridge University Hospitals NHS Foundation Trust.

Șaisprezece pacienți au fost puși pe ventilație mecanică în timpul șederii lor în spital. Toți pacienții au fost internați între martie și iulie 2020 și au fost recrutați în cadrul NIHR COVID-19 BioResource.

Indivizii au fost supuși unor teste cognitive computerizate detaliate la o medie de șase luni de la boala lor acută, folosind platforma „Cognitron”, care măsoară diferite aspecte ale facultăților mentale, cum ar fi memoria, atenția și raționamentul. Au fost evaluate, de asemenea, scale care măsoară anxietatea, depresia și tulburarea de stres posttraumatic. Datele lor au fost comparate cu cele ale unor controale comparabile.

Este pentru prima dată când se efectuează o astfel de evaluare riguroasă în legătură cu efectele ulterioare ale formelor sevedere de COVID-19

Cei care au suferit de COVID-19 au fost mai puțin preciși și au avut timpi de răspuns mai lenți, iar aceste deficite erau încă detectabile atunci când pacienții au fost urmăriți șase luni mai târziu. Efectele au fost cele mai puternice în cazul celor care au avut nevoie de ventilație mecanică.

Comparând pacienții cu 66.008 membri ai publicului larg, cercetătorii estimează că amploarea pierderii cognitive este similară, în medie, cu cea suferită odată cu îmbătrânirea cu douăzeci de ani, între cincizeci și șaptezeci de ani, și că aceasta este echivalentă cu pierderea a zece puncte de IQ.

Cei trecuți prin boală au obținut scoruri deosebit de slabe la sarcini precum raționamentul verbal, o constatare care susține problema frecvent semnalată a dificultății de a găsi cuvinte. De asemenea, aceștia au prezentat viteze de procesare mai lente, de rezolvare a problemelor complexe și de memoria de lucru, printre alte funcții.

„Deficiența cognitivă este comună unei game largi de afecțiuni neurologice, inclusiv demența, și chiar și îmbătrânirea de rutină, dar tiparele pe care le-am observat – amprenta cognitivă a COVID-19 – a fost distinctă de toate acestea.”, a declarat Profesorul David Menon de la Divizia de Anestezie de la Universitatea din Cambridge, autorul principal al studiului.

Scorurile și timpii de reacție ai pacienților au început să se îmbunătățească în timp, dar cercetătorii spun că orice recuperare a facultăților cognitive a fost, în cel mai bun caz, treptată și probabil influențată de o serie de factori, inclusiv severitatea bolii și impactul neurologic sau psihologic al acesteia.

Există mai mulți factori care ar putea cauza deficitele cognitive, spun cercetătorii. Este posibilă o infecție virală directă, dar este puțin probabil să fie o cauză majoră; în schimb, este mai probabil ca o combinație de factori să contribuie, inclusiv un aport inadecvat de oxigen sau de sânge la creier, blocarea vaselor de sânge mari sau mici din cauza coagulării și hemoragii microscopice.

Cu toate acestea, dovezile emergente sugerează că cel mai important mecanism ar putea fi daunele cauzate de răspunsul inflamator și de sistemul imunitar al organismului.