• Peștera are sute de picturi rupestre și este considerată cel mai bogat loc pentru arta rupestră a nativilor americani din sud-estul Americii, au spus cercetătorii.
  • Glifa record are un model în formă de diamant, ceea ce indică faptul că ar putea reprezenta un șarpe cu clopoței cu spate de diamant (Crotalus atrox), o creatură considerată sacră de către popoarele indigene din sud-estul Americii, au spus cercetătorii.
  • Această peșteră a fost descoperită pentru prima dată în 1998 și rămâne nenumită, purtând denumirea de „a 19-a peșteră fără nume”, pentru a proteja descoperirile.

Arheologii din Alabama au descoperit cea mai lungă pictură creată de primii indigeni americani, potrivit unui nou studiu.

Americanii indigeni au creat această imagine record, veche de 1.000 de ani, reprezentând un șarpe cu clopoței de 3 metri lungime, precum și alte picturi din noroi, pe pereții și tavanul unei peșteri, probabil pentru a descrie spiritele din infern, au declarat cercetătorii, potrivit LiveScience.

Peștera are sute de picturi rupestre și este considerată cel mai bogat loc pentru arta rupestră a nativilor americani din sud-estul Americii, au spus cercetătorii. Pentru a investiga arta istorică, echipa a apelat la fotogrammetrie, o tehnică care presupune realizarea a sute de imagini digitale pentru a construi un model virtual 3D. Folosind această metodă, cercetătorii au reperat cinci picturi rupestre gigantice, cunoscute sub numele de glife, necunoscute până acum.

Recomandări

PUTIN: VOM DOBORÎ TOATE AVIOANELE F-16 TRIMISE UCRAINEI
SBF PRIMEȘTE 25 DE ANI DE ÎNCHISOARE
ZIUA FEMEILOR DIN MUZICĂ
ȘTII DE VREME? VINE VARA-N TOATĂ ȚARA
MOLDOVA SE PREGĂTEȘTE DE ADERARE
ROTAȚIA PĂMÂNTULUI A ÎNCETINIT

Această metodologie ne permite să creăm un model virtual al spațiului pe care îl putem manipula”, a declarat pentru Live Science primul autor al studiului, Jan Simek, profesor distins în cadrul Departamentului de Antropologie de la Universitatea din Tennessee. „În acest caz particular, tavanul peșterii este foarte aproape de podea. Astfel, câmpul vizual este limitat de apropierea de tavan. Nu am văzut niciodată aceste imagini foarte mari pentru că nu ne-am putut îndepărta suficient de mult pentru a le vedea”.

După ce a fost creat modelul virtual, „am putut să ne uităm la el dintr-o perspectivă mai mare”, a spus el. „Ne permite să vedem lucrurile într-un mod pe care nu îl putem vedea în persoană”.

Ce simbolizează pictura

Glifa record are un model în formă de diamant, ceea ce indică faptul că ar putea reprezenta un șarpe cu clopoței cu spate de diamant (Crotalus atrox), o creatură considerată sacră de către popoarele indigene din sud-estul Americii, au spus cercetătorii.

Aceste popoare au construit movile mari de pământ, folosite pentru o varietate de scopuri, inclusiv ritualuri, potrivit Smithsonian Magazine, și pentru a fi mai aproape de spiritele din lumea superioară, în timp ce peșterile erau văzute ca fiind opusul – căi de acces către lumea subterană.

Acestea sunt speciale pentru că, până acum, nu am avut nicio figură mare din această zonă”, a spus Simek. „Și astfel, acest lucru ne schimbă perspectiva asupra a ceea ce ar putea fi în aceste peșteri”. De exemplu, există imagini de artă rupestră la fel de mari realizate de popoarele indigene din vestul Statelor Unite, deși aceste glife nu se găsesc în peșteri, a spus el. „Aceasta aduce arta rupestră din sud-est în discuția altor imagini monumentale pe care le vedem în diferite părți ale Americii de Nord”, a precizat Simek.

Această peșteră a fost descoperită pentru prima dată în 1998 și rămâne nenumită, purtând denumirea de „a 19-a peșteră fără nume”, pentru a proteja descoperirile.

Peștera conține peste 5 kilometri (3 mile) de pasaje subterane, majoritatea picturilor fiind descoperite într-o singură cameră mare, potrivit unui studiu din 1999 publicat în revista Southeastern Archaeology. Continuând să folosească tehnicile de fotogrammetrie pe cea de-a 19-a peșteră fără nume și pe altele, echipa speră să îmbunătățească și mai mult înțelegerea artei indigene americane.

Studiul va fi publicat online miercuri (4 mai) în revista Antiquity.