Un studiu privind cauzele depresiei stârnește controverse

• Două noi studii arată că SSRI nu tratează depresia prin remedierea unui dezechilibru chimic din creier.
• Cele mai populare medicamente pentru depresie, luate de milioane de oameni, nu acționează prin remedierea unui ,,dezechilibru al neurotransmițătorilor din creier”, așa cum pretind multe reclame la medicamente.
• Acest lucru se datorează faptului că depresia nu este cauzată de un dezechilibru chimic, potrivit unei noi analize publicate în Molecular Psychiatry.

Beneficiul antidepresivelor ar putea fi pus sub semnul întrebării întrucât depresia nu este legată de un dezechilibru chimic. Această ipoteză, susţinută recent de o psihiatră britanică, este larg contestată, însă polemica pe care a stârnit-o are scopul de a ilustra dificultăţile din procesul de înţelegere a acestei afecţiuni, scrie Bloomberg.

,,Studiul nostru (…) pune în discuţie ideea de bază care susţine utilizarea antidepresivelor”, afirmau la sfârşitul lunii iulie psihiatrii Joanna Moncrieff şi Mark Horowitz pe site-ul The Conversation, referindu-se la o cercetare publicată în revista Molecular Psychiatry.

Acest studiu contestă ipoteza serotoninei. Potrivit acestei ipoteze, depresia ar fi legată de un deficit al acestei molecule implicată în transmiterea emoţiilor la nivel cerebral.

Cercetarea, bazată pe o compilaţie de publicaţii prealabile şi astfel, a priori, mai solidă decât un studiu izolat, ajunge la concluzia că nu a fost dovedită nicio legătură între deficitul de serotonină şi apariţia depresiei la un individ.

Din punctul de vedere al autorilor acestui studiu, este vorba despre o repunere în discuţie a unei ipoteze care a servit timp de decenii drept cadru pentru numeroase cercetări. Majoritatea antidepresivelor actuale au fost dezvoltate pentru a acţiona asupra nivelului de serotonină.

Numeroase critici au ţintit însă rapid acest studiu şi, mai mult, prezentarea pe care i-a făcut-o Joanna Moncrieff, o psihiatră cunoscută pentru scepticismul ei referitor la explicaţiile biologice ale depresiei, precum şi pentru discursul său radical împotriva industriei farmaceutice.

,,Serotonină” de Houellebecq

,,Per ansamblu, sunt de acord cu concluziile autorilor, dar nu am certitudini atât de inflexibile”, a comentat psihiatrul britanic Phil Cowen într-o reacţie pentru Science Media Center.

Criticile lui Phil Cowen şi ale altor colegi de breaslă sunt de ordine diferite. Unii dintre aceştia pun în discuţie metodologia studiului, în special faptul de a nu măsura în mod direct serotonina, ci o urmă indirectă a sa; altele recunosc concluziile sale, dar resping caracterul inovator.

,,Niciun specialist din domeniul sănătăţii mintale nu ar susţine în acest moment că o patologie atât de complexă cum este depresia se explică prin deficitul unui singur neurotransmiţător’‘, a scris de asemenea Cowen.

Argumentul nu este valabil pentru Moncrieff, potrivit căreia ipoteza serotoninei, chiar şi într-o versiune diminuată, ocupă în continuare un loc important în discursul psihiatrilor.

,,Şi mai ales, chiar dacă psihiatri eminenţi încep să se îndoiască de legăturile între depresie şi deficitul de serotonină, nimeni nu a avertizat marele public”, scrie cu ironie pe blogul său autoarea, care se afişează ca fiind în dezacord cu ,,psihiatria dominantă’‘.

Legăturile între depresie şi serotonină sunt, de fapt, bine ancorate în imaginarul popular. În 2019, autorul francez Michel Houellebecq şi-a intitulat ,,Serotonină” un roman al cărui protagonist este un depresiv.

Eficacitatea tratamentelor

Însă nu contestarea ipotezei serotoninei suscită cele mai vii critici. Ci faptul că Joanna Moncrieff aduce argumente împotriva antidepresivelor actuale, depăşind concluziile propriului studiu.

Este ,,o cercetare serioasă, care se înscrie în continuarea altor studii şi care contează în discuţia dintre experţi în ceea ce priveşte mecanismele depresiei”, a comentat pentru AFP psihiatrul elveţian Michel Hofmann.

,,Dar nu cred că este un articol care ar trebui să aibă un impact pe termen scurt referitor la prescrierea antidpresivelor”, a avertizat el.

Din punctul de vedere al lui Moncrieff – care a avertizat că nu trebuie sub nicio formă întreruptă brusc administrarea unui antidepresiv – trebuie în mod evident să ne îndoim de beneficiile tratamentelor elaborate pe baza unei ipoteze contestate.

Cu toate acestea, numeroşi psihiatri, printre care şi Hofmann, subliniază că eficacitatea tratamentelor, indiferent de cauza primară, a fost evaluată ştiinţific.

,,Mecanismele medicamentelor utilizate în tratamentul depresiei sunt în general multiple şi, într-un final, în cea mai mare parte a cazurilor, nu se ştie în mod clar ce dă eficacitatea unui tratament”, a explicat el.

În cele din urmă, dezbaterile referitoare la rolul serotoninei nu fac decât să ilustreze cât de dificil de înţeles sunt mecanismele biologice şi sociale ale unei maladii atât de complexe precum depresia, cercetătorii fiind nevoiţi să se bazeze pe modele în mod inerent incomplete.

,,Rămânem la ipoteze şi continuăm să căutăm şi să testăm modele unele împotriva altora’‘, a concluzionat Hofmann.