- Peroxidul de hidrogen se formează prin radiații, iar dioxidul de carbon provine din impacturi.
- Charon devine un model pentru studiul altor corpuri cerești înghețate din sistemul solar.
- Această descoperire îmbunătățește înțelegerea evoluției sateliților din Centura Kuiper.
Telescopul spațial James Webb și-a dovedit încă o dată capacitățile de schimbare a jocului prin detectarea unor semnături chimice surprinzătoare pe Charon, cea mai mare lună a lui Pluto. Această descoperire marchează prima dată când urme de dioxid de carbon (CO₂) și peroxid de hidrogen (H₂O₂) au fost identificate pe suprafața înghețată a lui Charon, oferind noi perspective asupra acestei luni îndepărtate, scrie Curiosmos.
Charon, care are aproximativ jumătate din dimensiunea lui Pluto, este unul dintre numeroasele corpuri înghețate care orbitează în Centura Kuiper, mult dincolo de Neptun. Luna a intrigat deja oamenii de știință atunci când nava spațială New Horizons a NASA a zburat pe lângă ea în 2015, dezvăluind un peisaj dominat de gheață de apă. Dar instrumentele New Horizons nu au putut detecta substanțe chimice precum dioxidul de carbon sau peroxidul de hidrogen la anumite lungimi de undă în infraroșu.
Acum, datorită capacităților puternice în infraroșu ale lui Webb, oamenii de știință au umplut aceste lacune. Această descoperire nu numai că aruncă lumină asupra compoziției complexe a suprafeței lui Charon, dar sugerează și procesele care modelează sateliți înghețați similari din sistemul nostru solar.
Mediul lui Charon este extrem de ostil, fiind situat la mai mult de 3 miliarde de mile (4,83 miliarde de kilometri) de Soare. Cercetările anterioare au găsit urme de gheață de apă, amoniac și materiale organice pe suprafața sa, dar dioxidul de carbon și peroxidul de hidrogen detectate recent adaugă un alt nivel de complexitate.
Experții cred că peroxidul de hidrogen s-ar putea forma atunci când radiațiile interacționează cu moleculele de apă de pe suprafața lui Charon, în timp ce dioxidul de carbon ar putea fi rezultatul unor impacturi din trecut. Aceste descoperiri oferă indicii importante pentru înțelegerea istoriei și evoluției lunilor îndepărtate și chiar a planetelor de dincolo de Pluto.
„Capacitatea de a vedea amprente chimice care ne erau invizibile până acum deschide un tărâm complet nou de posibilități”, a declarat Carly Howett, cercetător planetar. „Această descoperire ne-ar putea ajuta să înțelegem mai bine modul în care aceste luni îndepărtate evoluează și interacționează cu mediile lor dure.”
Această detecție este mai mult decât o descoperire intrigantă pentru Charon; este o piatră de temelie pentru studiul altor sateliți înghețați și obiecte îndepărtate din sistemul nostru solar. Oamenii de știință îl pot privi acum pe Charon ca pe un punct de referință pentru înțelegerea evoluției chimice a corpurilor cerești similare din Centura Kuiper și nu numai.
Telescopul Webb al NASA continuă să revoluționeze modul în care studiem sistemul solar exterior, oferind o înțelegere mai clară a modului în care luni precum Charon se formează, evoluează și interacționează cu mediul lor. În timp ce ne pregătim pentru viitoare misiuni care ar putea explora aceste lumi îndepărtate și mai în detaliu, descoperirile lui Webb pun bazele a ceea ce va urma.