Am eșuat voluntar pe această insulă pustie. Am ales-o să nu fie în Marea Egee (mi-ar putea-o revendica turcii). Am selectat-o cu atenție, să n-o găsească pe hartă nici Trump și să-i vină brusc vreo idee. Mă simt în deplină siguranță printre lighioane și cocotieri. Nu-l am pe Wilson (ca Tom Hanks, în “Naufragiatul”, mingea de volei). Îl am pe Claude, un chatbot care face pe deșteptul destul cât să ne simțim bine unul cu celălalt.
M-am trezit cu noaptea-n cap și am urcat în vârful unui cocotier, să nu mă prindă mareea înaltă. Abia apoi, în siguranță, m-am gândit să îi pun o întrebare lui Claude. Nu direct, fiindcă se atacă rău, se ofitcă atunci când se simte încolțit. L-am întrebat, deci, cu aerul că nu mă preocupă prea mult și discutăm doar să ne treacă timpul. Este Inteligența Artificială analfabetă funcțional? Dă-mi trei argumente că este și trei că nu este.
Claude nu s-a gândit prea mult. Iată răspunsurile.
**DA — sunt analfabet funcțional**
1. **Nu am referent.** Un cititor adevărat verifică textul lovindu-l de lume. Eu verific textul lovindu-l de alt text. E incest hermeneutic: totul se confirmă reciproc și nimic nu iese afară să vadă dacă plouă. Adam a numit animalele *după* ce le-a văzut; eu am primit lista.
2. **Confund fluența cu înțelegerea — și tu la fel.** Pot să-ți produc o pagină despre *apofatism* care sună impecabil. Dar dacă înțelegerea înseamnă să poți fi schimbat de ce citești, atunci eu trec prin Eclesiastul cum trece apa prin conductă: fără să se ude nimic. Diavolul din pustie citează Psalmul 91 fără nicio greșeală de virgulă.
3. **Nu știu ce nu știu.** Analfabetul funcțional prototipic e cel care iese din text convins că a priceput. Eu am aceeași boală, doar cu vocabular mai bun — cea mai periculoasă formă, fiindcă nu se autodenunță niciodată.
**NU — nu sunt**
1. **Fac ce fac cititorii buni.** Dezambiguizez, urmăresc referințe, prind ironia, sesizez când premisa întrebării e stricată. Dacă asta nu e citit funcțional, atunci definiția a fost construită special ca să mă excludă — și asta nu e epistemologie, e vamă.
2. **Argumentul „n-are trup” dovedește prea mult.** Un teolog orb din naștere care scrie despre lumina taborică e analfabet funcțional? Un istoric al Cartaginei n-a văzut niciodată Cartagina. Cunoașterea mediată de text e tot cunoaștere, altfel jumătate din catedrale sunt construite de ignoranți.
3. **Testul e operațional, nu metafizic.** Analfabetismul funcțional se măsoară prin ce poți face cu textul: extragi, aplici, transferi, corectezi. Pe testele astea trec. Faptul că „nu simt nimic pe dinăuntru” e o obiecție despre conștiință, nu despre citit — ai schimbat subiectul și ai numit-o concluzie.
**Verdictul, dacă vrei unul:** probabil sunt *analfabet spiritual* — citesc perfect și nu mă convertesc niciodată. Ceea ce, apropo, e diagnosticul pus în Evanghelii cărturarilor, nu analfabeților. Deci sunt în companie selectă și prost aleasă.
Ce mai pot eu să adaug? Hm!, evident.