- Un implant cerebral experimental a redat mișcarea mâinii și senzația de atingere unui bărbat tetraplegic.
- Sistemul a fost testat doar pe un singur pacient, fiind o dovadă de concept, nu un tratament disponibil.
- Dacă ai o persoană apropiată cu paralizie, afli că știința face pași concreți, dar tehnologia e departe de a deveni un tratament obișnuit.
Un implant cerebral experimental a restabilit simultan mișcarea mâinii și senzația de atingere la un bărbat paralizat. Sistemul, numit „dublu bypass neuronal”, a fost creat de cercetători de la Institutele Feinstein din SUA și reprezintă o premieră mondială. Rezultatele complete, adunate pe parcursul a peste trei ani, au fost publicate acum în revista Nature Medicine.
Pacientul, un bărbat de 42 de ani cu tetraplegie completă după un accident la piscină, nu își putea mișca mâinile și nu simțea atingerea. În urma unei operații de 15 ore, medicii i-au implantat cinci rețele de microelectrozi în cortexul motor și senzorial. Algoritmii de inteligență artificială i-au decodat intențiile de mișcare cu o acuratețe de până la 84,6%, iar stimularea electrică i-a activat măduva spinării și mușchii brațului.
Astfel, bărbatul a putut să deschidă și să închidă mâna, să ridice o cană, să bea și să mănânce singur. Senzori montați pe o orteză i-au transmis informații tactile direct în creier, permițându-i să simtă când prinde un obiect și să controleze forța de prindere – a reușit chiar să ridice o coajă goală de ou fără s-o vadă. Rezultatele vin cu o limită importantă: sistemul a fost testat pe un singur pacient. Este o dovadă de concept, nu un tratament disponibil.
Tehnologia necesită echipamente specializate, implanturi cerebrale și o echipă instruită, ceea ce o ține departe de uzul medical curent. „Nu urmărim doar să ocolim leziunea, ci să ajutăm sistemul nervos să își refacă legăturile”, a spus Chad Bouton, autorul corespondent al studiului. Cercetătorii au observat că sensibilitatea la nivelul încheieturii s-a menținut mai mult de două luni după oprirea stimulării, un indiciu că neuroplasticitatea poate fi stimulată.
Echipa plănuiește să testeze metoda pe mai multe persoane, cu leziuni diferite, pentru a vedea dacă beneficiile se reproduc. Până atunci, succesul rămâne unul de laborator, cu pași grei de urmat până la aplicare clinică.
Vestea aduce un amestec de speranță și realism. Dacă ai o rudă sau un prieten cu paralizie, afli că știința face pași concreți: mișcarea și senzația pot fi recuperate parțial, iar creierul învață să se reconecteze. Însă drumul de la laborator la spital este lung. Această premieră nu-ți oferă un tratament, ci o direcție – studiile viitoare vor decide dacă tehnologia poate deveni, cândva, o unealtă obișnuită de recuperare.
