Intervenția criminală a armatei nu reușește să înăbușe ci, din contră, amplifică revolta eroică a timișorenilor care se ridicaseră împotriva dictaturii lui Ceaușescu.

Oamenii continuă să își revendice în stradă libertatea, iar numărul victimelor crește. Răniții sunt căutați de Miliție, iar unii dintre ei sunt împușcați pe patul de spital. Timișorenii care își caută rudele și prietenii în spitale nu mai dau de urma lor, pentru că în zilele de 18 și 19 decembrie 1989 are loc una dintre cele mai abominabile crime ale dictaturii.

La ordinul Elenei Ceaușescu, 43 de cadavre sunt furate din spital, aduse la București și incinerate în secret. Cenușa umană este vărsată într-o canalizare. Muncitorii de la crematoriul din București, martori incomozi, sunt închiși și, cel mai probabil, ar fi fost lichidați, dacă pe 22 decembrie 1989 nu ar fi fost găsiți și eliberați.