Dimitrie Cantemir e un nume de rezonanță românească și europeană în același timp. S-a stins din viață acum aproape 300 de ani și a domnit meteoric în Moldova acum 290 de ani, unde a avut o domnie scurtă, mai semnificativă, dar a rămas ca un mare cărturar din stirpea lui Leibniz și Montesquieu.

El a pregătit, cumva, pentru noi, pentru români, epoca luminilor. A fost primul român membru al unei academii străine, ales în 1714 la Berlin. S-a format la lumina unor mari culturi, în primul rând – cea răsăriteană-bizantină, apoi cea occidentală-latină și, în fine, cea turco-arabă, pentru că a trăit mulți ani la Constantinopol. A scris opere istorice, geografice, literare, lingvistice, muzicologice, are un tratat de muzică turcească; filozofice, teologice, fiind un adevărat, am spune azi, enciclopedist.

Cantemir a murit în Rusia, la curtea Țarului Petru cel Mare, unde a trăit spre finalul vieții, sperând să vadă civilizația european-occidentală transplantată în Răsărit, după cum promisese Țarul.

Recomandări

SIMȚI MAGIA SĂRBĂTORILOR
MAȘINA CARE TE SPALĂ
AJUTOR PENTRU CLIMĂ
GREVE ÎN ITALIA
EDITORIALUL LUI CRISTOIU

Astăzi ne putem mândri cu faptul că el, Cantemir, e singurul român trecut cu numele pe frontispiciul Bibliotecii Sainte-Geneviève de la Paris, alături de cei mai mari creatori de valori spirituale din lume. Cantemir este contemporanul nostru.