Toate țările occidentale se confruntă acum cu o majorare a prețurilor peste tot, ceea ce a dus la o revenire a inflației la niște niveluri nemaivăzute de decenii. În SUA, creșterea inflației a ajuns la 6,2% an/an, iar americanii încep să se gândească la anii ‘70, atunci când inflația era de 17%.
Germania, o țară care are ca obiectiv fundamental o inflație scăzută, se confruntă acum cu o creștere a prețurilor de 5,2%, cel mai ridicat nivel din ultimii 29 de ani.

În Franța, inflația a urcat la 3,4%, cel mai ridicat nivel din ultimii 13 ani, Spania are inflație de 5%, iar Italia încă rezistă la 4%. În zona euro, care adună evoluțiile din toate economiile, inflația a ajuns la 4,9%, cel mai ridicat nivel din 1997 încoace. Această inflație este dublă față de nivelul de 2% care trebuie apărat de Banca Central Europeană. În România, inflația a urcat la 8%, dublu față de anul trecut, și va rămâne la acest nivel o perioadă mult mai lungă de timp decât așteptările. Conform previziunilor BNR, care are ca obiectiv stabilitatea prețurilor, de la 8% inflația va reveni la 3% abia în trimestrul al treilea din 2023. Asta dacă nu avem alte surprize pe parcurs. Toată lumea dă vina pe creșterea prețurilor la energie și gaze, creșterea prețurilor materiilor prime, pentru această explozie a inflației. Prețurile la energie au crescut cu peste 20% în Europa, și este abia începutul.

Ca să readucă inflația sub control, băncile centrale, inclusiv BNR, ar trebui să majoreze dobânzile mult mai mult, dar nu pot să facă acest lucru pentru că ar trimite economiile în recesiune, iar oamenii ar ieși în stradă. Așa că este sacrificată inflația, economiile celor care își țin banii la bancă pentru a susține creditarea și dobânzile mici, iar guvernele să aibă bani ieftini pentru finanțarea deficitelor bugetare în creștere.
Din cauza creșterii inflației, presiunile pentru majorarea salariilor sunt mari, dar nu multe companii sau economii vor putea să opereze aceste creșteri.