• Dacă virusul acesta este un pericol pentru rasa umană, nu înţeleg de ce pînă acum liderii principalelor state nu s-au întrunit şi nu s-au pus de acord cum să rezolve problema.
  • Este o disproporţie între prezentarea acestei pandemii şi ceea ce face omenirea.
  • Pînă la urmă vaccinul este un medicament. Am avut un medicament căruia i s-a făcut publicitate deşănţată, ba chiar cei care îndrăzneau să pună la îndoială eficienţa, efectele contrare, au fost condamnaţi prin intermediul presei oficiale.
  • Este un mister toată povestea asta şi există două posibilităţi.

Publicistul Ion Cristoiu reia explicaţiile şi întrebările rămase fără răspuns de la începutul pandemiei şi până acum, prezentând enigmele acesteia, începând cu imposibilitatea găsirii unui leac împotriva virusului SARS COV 2 şi încheind cu idealizarea vaccinului.

Redăm integral editorialul publicat pe cristoiublog.ro:

„Colaboratorul nostru, Ionuţ Crivăţ, unul dintre cei mai talentaţi publicişti de la noi şi-a făcut un obicei. Din cînd în cînd, la intervale doar de el ştiute, îmi ia un interviu. Ionuţ Crivăţ e redactor şef la revista Omenia, editată de Federaţia Naţională C.A.R.P. (Casele de Ajutor Reciproc ale Pensionarilor). Interviul mi-l ia Ionuţ Crivăţ pentru această publicaţie. Unii ar zîmbi zeflemitor. Eu însă, care ştiu că Mihail Bulgakov a colaborat la publicaţii gen Gudak (Sirena), oficios al Căilor Ferate Sovietice, nu-mi pun problema pentru ce gazetă vrea Ionuţ Crivăţ un interviu de la mine. Nu contează unde apar rîndurile tale. Pot fi scrise şi pe peretele unui vagon de marfă trecînd în viteză prin gară.

Recomandări

OFICIAL ÎN SCHENGEN
CE CÂȘTIGI LA GALA ZF?
PUTIN TESTEAZĂ ORȘENIK
BIDEN RESPINGE ICC
MANDAT PENTRU BIBI
VREMEA REA ÎNCHIDE A1

Are importanţă ce scrii şi nu pe ce scrii

Astfel că de fiecare cînd Ionuţ Crivăţ mă sună pentru a-mi cere un interviu, accept bucuros. Am mai zis de mai multe ori pînă acum că pentru mine interviul, luat de un profesionist, poate fi un prilej de a-mi descoperi gînduri care, fără întrebările cu pricina, ar fi rămas pe veci uitate în întunericul care domneşte în jurul fiecărei inteligenţe.

Ionuţ Crivăţ e un iscoditor de talent prin intermediul întrebărilor puse. Astfel încît interviul luat şi ale cărei pagini mi le-a trimis pe e-mail, mi-au dat posibilitatea unor răspunsuri originale. Iată unul dintre ele:

Sîntem, iată, în al doilea an de pandemie, ca istoric al clipei cum vi se pare?

La începutul pandemiei, potrivit obiceiului meu din 1990 încoace, mereu amintesc despre acel eseu pe care l-am scris pe 19 februarie 1990 în „Expres Magazin” unde eu am introdus în publicistică, în lumea intelectuală, ceea ce s-ar numi „Întrebări despre un eveniment enigmatic”. Atunci m-am întrebat în legătură cu după amiaza de 22 decembrie 1989. La unele întrebări s-a răspuns, la altele nu s-a răspuns. Dar, acest instrument l-am folosit în radiografia tuturor evenimentelor post decembriste interne şi internaţionale. În legătură cu Pandemia am pus, prin aprilie 2020, mai multe întrebări. A trecut un an şi jumătate şi la marea lor majoritate nu s-a răspuns. Cred că principala întrebare pe care mi-am pus-o şi am pus-o diverselor personalităţi pe care le-am avut invitate la CristoiuTv, întrebare care este valabilă şi astăzi şi probabil mulţi ani este aceasta:

Cum se face ca în secolul 21 o omenire care trimite «elicoptere» pe Marte, face turism spaţial, nu reuşeşte să rezolve un virus. Sînt peste 100.000 de laboratoare ştiinţifice bine dotate pe planetă, din care cred că vreo 10.000 sînt dedicate Covid 19. E ceva în neregulă cu multele lucruri pe care nu le ştim nici acum despre virus. Nu sîntem în Evul mediu, nu sîntem în Antichitate, sîntem în anii 2020-2021, totuşi. Se investesc sume uriaşe în cercetare şi cu toate acestea – spuneam în primăvara lui 2020 şi iată şi acum este valabil – nu ştim nimic despre virusul acesta, nu ştim cum se tratează, nu ştim nici măcar ce simptome are.

Asta a fost prima întrebare

A doua: Din filmele hollywoodiene proaste, cînd are loc un atac al marţienilor asupra pămîntului sau vine un meteorit care pune rasa umană în pericol, are loc o consfătuire internaţională a liderilor lumii, evident sub conducerea preşedintelui american, pentru a rezolva problema. Dacă virusul acesta este un pericol pentru rasa umană, nu înţeleg de ce pînă acum liderii principalelor state nu s-au întrunit şi nu s-au pus de acord cum să rezolve problema. Nu există nicio colaborare între laboratoarele chineze, ruseşti, americane, franceze, engleze etc., ba chiar s-a ajuns la absurditatea că vaccinuri au produs China şi Rusia, Anglia, Statele Unite, Israelul, şi, culmea, şi Cuba, dar dintre acestea vaccinul occidental este cultivat, este bun, iar celelalte vaccinuri sînt proaste. Dacă rasa umană este în pericol le pui şi pe alea proaste, le dai drumul pe toată planeta, ca să poţi să o salvezi. Este o disproporţie între prezentarea acestei pandemii şi ceea ce face omenirea.

O altă întrebare pe care mi-o pun este cea legată de idealizarea vaccinului. Să nu uităm că în decembrie 2020, la ordinul Uniunii Europene, vaccinul a fost primit în România, mai ales în România, precum Isus Hristos intrînd în Ierusalim. A fost prezentat un medicament minune, pentru prima dată în istoria medicamentelor omenirii, un medicament miraculos, care rezolvă toate problemele, ca punînd capăt Pandemiei. Mai ţin minte că tot în 2020 era ştirea:

Vine vaccinul şi rezolvăm toate problemele.

Acum, în ultima vreme au ajuns să admită că vaccinul nu asigură imunitate – ceea ce trebuiau să spună de la început – şi că după 4-5 luni efectele sale dispar.

Întrebarea care se pune: Cînd Uniunea şi Comisia Europeană au făcut comenzile alea uriaşe pe banii noştri, evident, au ştiut că acest vaccin nu este miraculos? Dacă au ştiut înseamnă că au minţit şi asta este o chestiune penală şi trebuie anchetaţi toţi, în frunte cu preşedinta Comisiei Europene; dacă n-au ştiut, înseamnă că au fost proşti şi atunci trebuie anchetaţi cei de la Pfizer, producătorul. În lumea de astăzi, în toate ţările civilizate, este interzisă publicitatea la medicamente. Pînă la urmă vaccinul este un medicament. Am avut un medicament căruia i s-a făcut publicitate deşănţată, ba chiar cei care îndrăzneau să pună la îndoială eficienţa, efectele contrare, au fost condamnaţi prin intermediul presei oficiale. Este un mister toată povestea asta şi există două posibilităţi: Ori liderii lumii sînt nişte nătăfleţi, deşi au la dispoziţie mai mulţi bani, mai multă putere, dar noi îi considerăm diferiţi, îi vedem ca pe nişte salvatori (s-au iluzionat şi ei), deşi sînt la fel de proşti ca şi noi, ori au ştiut şi sînt complici la această idealizare a unui medicament.

Despre aceste enigme am vorbit de a lungul întregii Pandemii. În Jurnalul meu video. În emisiunile tv de comentarii politice. În dialogurile angajate cu diferite personalităţi la CristoiuTv. Abia acum, graţie acestui interviu luat de Ionuţ Crivăţ, am putut să le scriu pe curat.”

NOTĂ: Acest editorial este preluat integral de pe cristoiublog.ro