În ianuarie 1432 – adică în urmă cu 590 de ani – își încheia viața și domnia pe tronul Moldovei Alexandru cel Bun, cu puțin timp înainte de căderea Constantinopolului sub otomani și de finalul Războiului de O Sută de Ani dintre Anglia și Franța. Era fiul lui Roman I Mușat, primul voievod autointitulat „singur stăpânitor, din mila lui Dumnezeu, domn al Țării Românești a Moldovei, de la munte până la țărmul mării”.

  • A pus bazele principalelor instituții politice, administrative și bisericești ale țării, încurajând comerțul, circulația monetară, agricultura.
  • A obținut recunoașterea oficială a Mitropoliei Moldovei de către Patriarhia Ecumenică. A înființat prima episcopie a armenilor de la Suceava.
  • A adus de la Cetatea Albă la Suceava moaștele Sf. Ioan cel Nou, eveniment care i-a marcat pe români până azi și a fost imortalizat în frescele multor biserici medievale.
  • S-a recunoscut vasal al regelui Poloniei, dar a navigat cu succes pe marea rivalității ungaro-polone, salvând integritatea țării; i-a acordat în chip decisiv sprijin militar regelui polon în luptele acestuia cu Cavalerii Teutoni.

În viziunea romanticilor, Alexandru cel Bun a trăit într-un timp idilic, în care Mihai Eminescu își plasează un personaj – călugărul Dan – din nuvela fantastică „Sărmanul Dionis”. Dacă sub Dragoș și Bogdan I s-a fondat Moldova, Alexandru cel Bun este considerat un părinte organizator al patrie, pregătitor al epocii de glorie din secolul eroic al lui Ștefan cel Mare

Recomandări

CE DEVINE LUMEA?
PLANUL ARMATEI GERMANE
ROMÂNII SE TEM DE EȘEC
GATA DE RĂZBOI?
A ATINS O COARDĂ SENSIBILĂ
MANDAT DE ARESTARE