Iulian Anghel: Două minute, atât durează povestea unei vieţi de om

• Lumea de aici a fost mereu preocupată de lumea de dincolo.
• Nu are importanţă cât trăieşti, spune împăratul roman Marcus Aurelius, ci ce faci azi. 
• Am vorbit pentru prima dată cu o familie de refugiaţi din Ucraina. Două minute. Atât durează povestea unei vieţi.

Lumea de aici a fost mereu preocupată de lumea de dincolo. Pentru că povestea unui om de aici se poate limita la două minute. Dar lumea de dincolo cu poveştile ei în care leul se pupă cu mielul, iar oamenii capătă aripi şi cântă. Veşnic cântă, încântă. Ce frumos să cânţi veşnic.

Mie îmi place Simone de Beauvoir, în ciuda multora. Într-un roman al ei „Toţi oamenii sunt muritori” ea îşi imaginează un personaj care bea o licoare magică ce-l face nemuritor. O picătură cade pe duşumea şi un şoarece înghite picătura. Trec secole după secole, mii de ani după mii de ani, omenirea moare şi singurii de pe pământ, nemuritori, sunt un bărbat şi un şoarece alb. La ce bun nemurirea?

Simone de Beauvoir a fost partenera de viaţă a lui Jean-Paul Sartre. El a avut în mână dovezile lagărului sovietic pentru că, era un scriitor de geniu. Era flatat în Franţa şi în lume, oamenii oprimaţi au crezut că vor putea fi ajutaţi de el, arătând celorlalţi dovezile crimelor.

Turiştii străini se adunau la Café de Flore din Paris unde-şi petreceau timpul cu cei doi. În mare parte scriau sau prefăceau că scriu. Oamenii au crezut, după ce i-au citit, probabil, „Diavolul şi Bunul Dumnezeu” că Sartre va descoperi lumii suferinţa lor. Sartre nu a făcut-o. Pentru că, dacă ar fi făcut-o, toate ideile lui despre lume, scrise în cărţile lui frumoase, s-ar fi prăbuşit. 

Sartre a preferat o minciună şi nemernicia unei opera, oricum muritoare, în locul unei inimi care se îndoieşte. Este suspicios și de viaţa de aici şi de cea de dincolo. A avut toate dovezile crimelor imperiului lui Stalin, dar nu a spus nimic celorlalţi. Ce are importanţă, totuşi? Ceva strălucit scris în minciună, în întuneric? Sau un adevăr cumplit spus în lumină?

Nu are importanţă cât trăieşti, spune împăratul roman Marcus Aurelius, unul dintre marii stoici. Ceea ce este important este ce faci azi, aşadar. 

Am vorbit pentru prima dată cu o familie de refugiaţi din Ucraina. Două minute. Atât durează povestea unei vieţi. Două minute. Dar suferinţa? Tot două minute? Lumea de dincolo? Nu ştiu. O voi cerceta cândva când îmi voi face timp să trec pe acolo, a scris Iulian Anghel.