Structura chimică a medicamentului Pepto-Bismol, folosit pentru probleme gastrointestinale, devăluită după 120 de ani

• Deși substanța a fost utilizată pentru tratarea tulburărilor gastrointestinale timp de peste 120 de ani, structura sa chimică a rămas un mister.
• „Am considerat că este important să determinăm structura unuia dintre cei mai emblematici compuși de bismut”, spune co-liderul studiului, Ken Inge, de la Universitatea din Stockholm, Suedia.
• Inge și o echipă de cercetători au folosit acum un microscop electronic de transmisie pentru a determina structura compusului.

Structura chimică a medicamentului Pepto-Bismol, folosit pentru probleme gastrointestinale, a fost devăluită după 120 de ani.

Structura subsalicilatului de bismut – ingredientul activ al medicamentului pentru ameliorarea stomacului Pepto-Bismol și unul dintre cei mai importanți compuși de bismut din punct de vedere comercial – a fost în sfârșit descoperită, scrie Chemistry World.

Deși substanța a fost utilizată pentru tratarea tulburărilor gastrointestinale timp de peste 120 de ani, structura sa chimică a rămas un mister. „Am considerat că este important să determinăm structura unuia dintre cei mai emblematici compuși de bismut”, spune co-liderul studiului, Ken Inge, de la Universitatea din Stockholm, Suedia.

Glen Briand, chimist anorganic de la Universitatea Mount Allison din Canada, care nu a fost implicat în studiu, subliniază că structurile pentru acest tip de material sunt determinate de obicei cu ajutorul cristalografiei cu raze X. „Această tehnică necesită creșterea unor cristale… în care moleculele din material se împachetează într-un aranjament ordonat” , spune el. Dar subsalicilatul de bismut se formează sub formă de cristale foarte mici, dezordonate, care nu pot fi investigate în acest mod.

3DED și STEM au fost deja folosite pentru a elucida alte structuri cristaline

Inge și o echipă de cercetători au folosit acum un microscop electronic de transmisie pentru a determina structura compusului. Aceștia au combinat difracția electronică 3D (3DED) cu microscopia electronică cu transmisie prin scanare (STEM), ceea ce le-a permis să obțină atât un model 3D al structurii cristaline medii, cât și imagini suplimentare cu rezoluție atomică. „Am putut vedea că împachetarea moleculelor era neregulată, acesta fiind unul dintre motivele pentru care această structură chimică nu a putut fi determinată atât de mult timp”, explică Tom Willhammar, colegul lui Inge

Inge subliniază că 3DED și STEM au fost deja folosite pentru a elucida alte structuri cristaline și crede că popularitatea celor două tehnici va continua să crească. Gemmi este de acord. „Posibilele aplicații ale acestor metode depășesc cu mult determinarea structurii moleculelor de interes farmaceutic”, spune el. „Va intra în scenă de fiecare dată când dimensiunea cristalelor va scădea sub intervalul micronilor. Mă pot gândi la proteine mici, aproape imposibil de cristalizat, sau la nanocristale în materiale planetare precum meteoriții sau praful interplanetar. Acesta este viitorul cristalografiei”.