Cea mai veche auroră documentată a fost descoperită într-un text antic chinezesc

• Cel mai vechi caz documentat de auroră datează de la începutul secolului al X-lea î.Hr., potrivit unui studiu asupra unui text antic chinezesc.
• Cercetătorii au descoperit acest detaliu într-un text scris pe foi de bambus care relata istoria timpurie a Chinei.
• La mijlocul secolului al X-lea î.Hr., polul magnetic nordic al Pământului era înclinat spre continentele eurasiatice, la aproximativ 15 grade mai aproape de centrul Chinei decât în prezent.

Cel mai vechi caz documentat de auroră datează de la începutul secolului al X-lea î.Hr., potrivit unui studiu asupra unui text antic chinezesc.

Textul descrie „lumina formată din cinci culori” observată în partea de nord a cerului spre sfârșitul domniei regelui Zhāo, al patrulea rege al dinastiei chineze Zhou. Datele exacte ale domniei lui Zhāo nu sunt cunoscute, dar este probabil ca acest eveniment să se fi petrecut fie în 977 î.Hr., fie în 957 î.Hr., potrivit studiului.

Cercetătorii au descoperit acest detaliu într-un text scris pe foi de bambus care relata istoria timpurie a Chinei („Zhúshū Jìnián” în limba mandarină). Deși savanții știau deja de existența textului, o nouă analiză i-a făcut pe aceștia să realizeze că scrierea detaliază ceea ce ar putea fi cea mai veche auroră descrisă și documentată într-un text antic, a declarat, pentru „Live Science”, autorul studiului, Hisashi Hayakawa, profesor asistent la Universitatea Nagoya din Japonia și cercetător la Laboratorul Rutherford Appleton din Marea Britanie.

Descrierea recent analizată a aurorei se referă probabil la o furtună geomagnetică, au raportat în studiu Hayakawa și Marinus Anthony van der Sluijs, un cercetător independent din Canada. Furtunile geomagnetice se produc atunci când Soarele degajă explozii solare sau bule uriașe de gaz electrizat care călătoresc cu viteze mari prin spațiu, potrivit NASA.

În general, magnetosfera Pământului protejează planeta de particulele încărcate energetic ale Soarelui, dar uneori aceste particule trec prin ea și provoacă perturbări magnetice, cunoscute sub numele de furtuni geomagnetice. Astfel de furtuni pot produce lumini de diferite culori – oxigenul strălucește în verde și roșu, în timp ce azotul emite lumină albastră și violet, a relatat NASA.

La mijlocul secolului al X-lea î.Hr., polul magnetic nordic al Pământului era înclinat spre continentele eurasiatice

În prezent, aurora boreală se produce la latitudini nordice, în timp ce luminile australe sau aurora australă, se produc la latitudini sudice.

Însă, la mijlocul secolului al X-lea î.Hr., polul magnetic nordic al Pământului era înclinat spre continentele eurasiatice, la aproximativ 15 grade mai aproape de centrul Chinei decât în prezent.

Prin urmare, este posibil ca, în antichitate, locuitorii din China centrală să fi văzut furtunile geomagnetice și luminile colorate pe care le produceau acestea, au declarat cercetătorii.

Aurorele de la latitudini medii pot prezenta mai multe culori atunci când sunt suficient de strălucitoare, ceea ce ar putea explica de ce evenimentul ceresc a fost notat ca „lumină cu cinci culori”, au adăugat cercetătorii.

De exemplu, în octombrie 1847, în Regatul Unit a fost observată o auroră colorată, a declarat Hayakawa pentru „Live Science”. Potrivit unui raport realizat ulterior, „s-a format o coroană în apropierea zenitului magnetic, din care toate razele păreau să se desprindă; culorile lor erau cele mai splendide și de o transparență deosebită, în special cele roșii și verzi, primele fiind destul de asemănătoare cu carminul, iar cele din urmă cu smaraldul palid; partea din apropierea nordului magnetic, era de o culoare foarte galbenă, fiind destul de asemănător cu aurul”.

Hayakawa a numit acest posibil eveniment record o „auroră candidată”, deoarece echipa nu are suficiente dovezi pentru a o confirma.

Anterior, cele mai vechi „aurore candidate” au fost înregistrările înscrise de astronomii asirieni pe tăblițe cuneiforme, care datează din perioada 679 î.Hr. și 655 î.Hr., potrivit unui studiu din 2019 realizat de Hayakawa și colegii săi și publicat în „The Astrophysical Journal Letters”.

Hayakawa a precizat că a fost nevoie de atât de mult timp pentru ca această descoperire să fie recunoscută din mai multe motive. Manuscrisul original chinezesc a fost pierdut, redescoperit în secolul al III-lea d.Hr. și apoi pierdut din nou în timpul dinastiei Song (960-1276 d.Hr.).

În timpul secolului al XVI-lea, o traducere a folosit cuvântul „cometă” în loc de „lumină cu cinci culori”. Acum, noul studiu clarifică lucrurile, au scris cercetătorii.

Studiul a fost publicat online în data de 17 ianuarie în jurnalul „Advances in Space Research”.