Cercetătorii au descoperit planta care „își face loc” pentru a supraviețui

• Comportamentul ar putea chiar să-i ajute pe ecologişti să studieze un mister de lungă durată: Cum coexistă atât de multe plante în ecosistemele naturale?
• În preerii şi savane, speciile de plante menţin adesea un echilibru rafinat în care zeci de specii împart un spaţiu de câţiva metri pătraţi.
• Ecologiştii dezbat de ce concurenţii puternici, cum ar fi ierburile cu creştere rapidă, nu preiau pur şi simplu controlul.

Viaţa unei plante scunde poate fi grea. Concurenţii mai înalţi acaparează lumina soarelui, lăsând speciile mai mici să facă fotosinteză din orice resturi care se filtrează, dar specialiştii au descoperit o plantă insistentă, prima care a dovedit că îşi împinge „vecinul” pentru a avea mai mult loc.

Descoperirea, raportată la începutul acestui an în revista Current Biology, este primul caz documentat de împingere între specii în literatura botanică, a declarat Peter Grubb, profesor emerit de botanică la Universitatea Cambridge, care nu a fost implicat în cercetare. Autorii studiului, a spus Dr. Grubb, „sunt primele persoane care au făcut măsurători relevante privind puterea de împingere a frunzei”, potrivit NewYorkTimes.

Frunza împingătoare în cauză aparţine unui arbore denumit sugestiv picior de elefant înalt, sau Elephantopus elatus. Planta este un aster care trimite frunze lungi şi plate de pe o tulpină centrală într-un model circular cunoscut sub numele de rozetă. Frunzişul poate forma covoare dense pe podeaua pădurii din savanele de pini din sud-estul Statelor Unite.

„Oamenii cred că acolo jos sunt numai ierburi”, a declarat Camille Sicangco, care a finalizat cercetarea la Universitatea din Florida înainte de a-şi primi diploma de licenţă în luna mai. „Dar dacă îţi faci timp să te uiţi puţin mai atent, vei vedea că există o mulţime de forme de creştere diferite”.

Sicangco, care va urma să studieze botanica la Universitatea Western Sydney din Australia, şi Francis „Jack” Putz, botanist la Universitatea din Florida, au cules câteva plante picior de elefant dintr-o savană de lângă casa doctorului Putz de la periferia oraşului Gainesville şi le-au transplantat în laboratorul său. Sicangco a lucrat apoi cu profesori de inginerie de la universitate pentru a proiecta şi a imprima în 3-D un sistem în consolă montat pe sol pe care frunzele în creştere să se poată împinge.

Cum s-a desfășurat studiul

Cercetătorii au plasat dispozitivul lângă o plantă în creştere şi l-au lăsat timp de 24 de ore. Când s-au întors, frunza împinsese pârghia de la orientarea sa verticală iniţială. Pe parcursul mai multor încercări, cercetătorii au măsurat o forţă medie de împingere de aproximativ 0,02 newtoni, aproximativ forţa necesară pentru a ridica o monedă de 10 cenţi. Aceasta înseamnă, în comparaţie cu greutatea mică a frunzei, aproximativ la fel de puternică precum forţa pe care o poate exercita un elefant real. Forţa de împingere provenea din presiunea hidraulică generată în interiorul celulelor plantelor, a suspectat Dr. Putz.

Cercetătorii au cultivat apoi asterul lângă nişte răsaduri de secară viguroase. Pe măsură ce frunzele Elefantopusului creşteau spre exterior, marginile lor exterioare se îndoiau uneori în jos, creând suprafeţe pe care planta le putea folosi pentru a îndoi până la 20 de tulpini de iarbă şi a le sufoca. Împreună, frunzele întinse ale unei singure plante au ocupat cât un metru pătrat de sol.

Studiul plantelor pe viitor

Descoperirea contrazice viziunea comună despre plante ca fiind inerte şi paşnice, a adăugat el. În timp ce majoritatea oamenilor „se pot gândi la plante ca fiind destul de drăguţe şi pasive, stând pur şi simplu acolo”, el a spus că plantele „manifestă de fapt o serie de strategii care ilustrează agresivitatea”.

Comportamentul ar putea chiar să-i ajute pe ecologişti să studieze un mister de lungă durată: Cum coexistă atât de multe plante în ecosistemele naturale? În preerii şi savane, speciile de plante menţin adesea un echilibru rafinat în care zeci de specii împart un spaţiu de câţiva metri pătraţi. Ecologiştii dezbat de ce concurenţii puternici, cum ar fi ierburile cu creştere rapidă, nu preiau pur şi simplu controlul.

Împingerea ar putea fi o parte a răspunsului, a declarat Ellen Damschen, ecologist la Universitatea din Wisconsin-Madison, care studiază savane similare cu cele în care creşte piciorul de elefant înalt.

„Plantele pot face mult mai mult decât credem noi că pot face de multe ori”, a spus ea. „Pur şi simplu nu le acordăm suficient credit”.