Ce este ipoteza Gaia și cum ne-a ajutat ea să înțelegem că Pământul „este viu”?

• Ce este ipoteza Gaia și cum ne-a ajutat ea să înțelegem că Pământul „este viu”?
• De mai bine de patru decenii aceasta este considerată una dintre cele mai frumoase și criticate teorii din domeniul ecologiei.
• În anii 1970, James Lovelock, un biolog britanic, a propus o ipoteză riscantă care a stârnit indignare, admirație și suspiciune în proporții egale.

Ce este ipoteza Gaia și cum ne-a ajutat ea să înțelegem că Pământul „este viu”?

De mai bine de patru decenii aceasta este considerată una dintre cele mai frumoase și criticate teorii din domeniul ecologiei.

În anii 1970, James Lovelock, un biolog britanic, a propus o ipoteză riscantă care a stârnit indignare, admirație și suspiciune în proporții egale.

El a spus că Pământul „era viu”.

Lovelock, care pe atunci lucra pentru NASA și era considerat un om de știință respectabil, nu făcea apel la presupuneri animiste sau la credințe păgâne.

Și, deși a numit-o ipoteza Gaia, cu referire la zeița primordială a mitologiei grecești, Pământul, el și-a bazat ipotezele pe paradigme științifice.

Și deși a fost pusă sub semnul întrebării până la infinit, a consacrat și numele principalului său teoretician, care a murit recent, la cea de-a 103-a aniversare.

Considerat unul dintre cei mai importanți biologi și ingineri ai secolului XX în Marea Britanie, Lovelock a avut o contribuție deosebită și prin descoperirea sa, care a permis măsurarea concentrațiilor de clorofluorocarburi din atmosferă, compuși folosiți la răcirea frigiderelor și a aparatelor de aer condiționat.

Acest lucru a dus la descoperirea găurii de ozon și la interzicerea clorofluorocarburilor în 1987.

De asemenea, a creat un dispozitiv care este încă folosit pentru a măsura răspândirea în natură a compușilor toxici creați de om, ceea ce a consolidat teoriile sale despre acțiunea omului asupra planetei.

Cu toate acestea, ceea ce l-a făcut cel mai cunoscut pe plan internațional a fost ipoteza care a început să vadă viața pe Pământ ca pe un sistem în care fiecare ființă vie își are rolul său: Gaia.

De la astronomie la ecologie

Lovelock și-a bazat ipoteza inițială pe observarea științifică a atmosferei Pământului și a lui… Marte.

La acea vreme, la mijlocul anilor 1960, lucra în cadrul echipei de explorare spațială NASA la Laboratorul de Propulsie cu Jet din Pasadena, California.

În calitate de expert în compoziția chimică a celor două planete, Lovelock s-a întrebat de ce atmosfera noastră este atât de stabilă.

El a considerat că, spre deosebire de Marte, ceva ar trebui să reglementeze căldura, oxigenul, azotul și alte componente esențiale.

„Viața de la suprafață este cea care trebuie să facă reglajul”, a scris el împreună cu microbiologul american Lynn Margulis, co-autor al studiului Gaia.

Lovelock și Margulis au considerat că toate organismele și mediul lor anorganic de pe Pământ sunt strâns integrate pentru a forma un sistem complex, unic și autoreglementat.

Aceasta, la rândul său, a fost cea care a menținut condițiile pentru dezvoltarea vieții.

„Clima și compoziția chimică a mediului de la suprafața Pământului sunt și au fost reglementate într-o stare stabilă pentru biota (toate organismele vii)”, se afirmă în cercetare.

Lovelock a lucrat ani de zile la ipoteza sa inițială și apoi a recuperat modele și date din alte științe pentru a încerca să creeze o teorie.

Ilustrarea modului în care ar putea funcționa Gaia

El a dezvoltat un model numit „Daisyworld” (despre cum cresc margaretele într-o lume imaginară), care a servit la ilustrarea modului în care ar putea funcționa Gaia.

El a emis teoria că pe o planetă imaginară, similară în multe privințe cu Pământul, cresc doar margarete, cu o abundență de nutrienți și apă.

Dar margaretele albe și negre concurează pentru spațiu.

Deși ambele tipuri de margarete cresc cel mai bine la aceeași temperatură, margaretele negre absorb mai multă căldură decât margaretele albe. Când Soarele strălucește mai puternic, încălzind planeta, margaretele albe se împrăștie și planeta se răcește din nou.

Între timp, când Soarele se întunecă, margaretele negre se răspândesc, încălzind planeta.

În acest fel, interacțiunile competitive dintre margarete asigură un mecanism homeostatic pentru întreaga planetă.

În cartea lor „The Future of Global Climate”, Martin Rice și Ann Henderson-Sellers explică faptul că acest model a oferit un „cadru matematic” inițial pentru înțelegerea autoreglementării vieții pe Pământ și, odată cu el, a transformat Gaia în „cea mai ambițioasă teorie ecologică bazată pe auto-organizare”.

Faima acestei teorii a făcut ca, la mai puțin de un deceniu de la lansarea ei, oameni de știință din întreaga lume să se adune la Universitatea din Massachusetts pentru prima conferință privind ipoteza Gaia, a cărei temă a fost „Este Pământul un organism viu?”.

Cu toate acestea, ipoteza nu a fost unanim apreciată în lumea științifică.

Mulți experți au pus-o sub semnul întrebării de-a lungul anilor și a devenit pentru Lovelock însuși o lucrare în curs de desfășurare pentru care a dezvoltat noi experimente și modificări de-a lungul anilor.

Principalii săi critici au evidențiat o componentă teleologică și în multe dintre postulatele sale de echilibru între organisme, contravine principiilor selecției naturale.

Mulți oameni de știință consideră, de asemenea, că este slab susținută sau în contradicție cu dovezile disponibile, până la punctul în care unii, precum Tyler Volk, au numit-o „gândire optimistă”.

Dincolo de cei care încă mai apără sau pun la îndoială această teorie, pentru mulți, una dintre principalele sale contribuții a fost și locul pe care îl acordă oamenilor în cadrul acestui sistem și modul în care ne prezintă ca fiind una dintre principalele amenințări la adresa echilibrului natural al Pământului.

„Facem un joc foarte periculos. Interferim în mod direct cu principalele mecanisme de reglementare ale Gaiei”, a declarat Lovelock pentru BBC în 2020.

„Principalul meu motiv pentru care nu mă retrag este că, la fel ca majoritatea dintre voi, sunt profund îngrijorat de probabilitatea unor schimbări climatice extrem de dăunătoare și de necesitatea de a face ceva în acest sens acum”, a adăugat el.