• Grupul de substanțe chimice numite substanțe per- și polifluoroalchilice (PFAS) sau „substanțe chimice veșnice” sunt larg răspândite și se găsesc în produsele de consum și industriale, inclusiv în tigăile antiaderente, recipientele pentru mâncare la pachet, machiajul, covoarele și textilele.
  • Persoanele cele mai expuse la această substanță chimică toxică au avut de 4,5 ori mai multe șanse de a dezvolta cancer la ficat.
  • Cercetătorii de la Școala de Medicină Keck din cadrul Universității din California de Sud (USC) cred că PFAS perturbă funcțiile ficatului și poate duce la boala ficatului gras non-alcoolic (NAFLD) – un factor de risc pentru cancerul de ficat.

Cel mai frecvent tip de cancer de ficat a fost legat de expunerea la anumite substanțe chimice, numite „substanțe chimice veșnice”, potrivit unui nou studiu care confirmă, pentru prima dată, această legătură la om, potrivit Daily Recorder.

Ele poartă această denumire, deoarece nu se descompun în mod natural. Grupul de substanțe chimice numite substanțe per- și polifluoroalchilice (PFAS) sunt larg răspândite și se găsesc în produsele de consum și industriale, inclusiv în tigăile antiaderente, recipientele pentru mâncare la pachet, machiajul, covoarele și textilele.

Cercetătorii au descoperit că persoanele cele mai expuse la aceste substanțe chimice aveau de 4,5 ori mai multe șanse de a dezvolta cancer la ficat. Ei cred că PFAS perturbă funcțiile ficatului și poate duce la boala ficatului gras non-alcoolic (NAFLD) – un factor de risc pentru cancerul de ficat.

Recomandări

CE DEVINE LUMEA?
PLANUL ARMATEI GERMANE
ROMÂNII SE TEM DE EȘEC
GATA DE RĂZBOI?
A ATINS O COARDĂ SENSIBILĂ
MANDAT DE ARESTARE

Oamenii de știință de la Școala de Medicină Keck din cadrul Universității din California de Sud (USC) spun că cercetarea lor reprezintă un pas înainte. Cercetări anterioare au indicat că expunerea la PFAS crește riscul de cancer la ficat, dar studiul american este primul care confirmă o legătură folosind eșantioane umane.

„Cancerul de ficat este unul dintre cele mai grave efecte finale ale bolilor de ficat, iar acesta este primul studiu la om care arată că PFAS sunt asociate cu această boală”, a declarat Jesse Goodrich, doctor în științe, cercetător postdoctoral și coautor.

Studiul, publicat în JHEP Reports, spune că „substanțele chimice veșnice” sunt legate de carcinomul hepatocelular non-viral – cel mai frecvent tip de cancer hepatic.

Persoanele cele mai expuse au avut de 4,5 ori mai multe șanse de a dezvolta cancer la ficat

În mod alarmant, subiecții din primele zece procente de expunere la „substanțe chimice veșnice” au avut de 4,5 ori mai multe șanse de a dezvolta cancer la ficat comparativ cu persoanele cu cele mai scăzute niveluri de PFAS în sânge.

Echipa a folosit eșantioane umane colectate din Studiul de cohortă multietnic de la Universitatea din Hawaii, care a urmărit peste 200.000 de locuitori din Los Angeles și Hawaii în ceea ce privește dezvoltarea cancerului și a altor boli.

Datele au dus la 50 de participanți care au dezvoltat, în cele din urmă, cancer la ficat. Oamenii de știință au evaluat probele de sânge care au fost prelevate înainte de diagnosticarea lor cu cancer și le-au comparat cu 50 de persoane care nu au dezvoltat cancer din același studiu.

Cercetătorii cred că PFAS duce la cancerul de ficat prin perturbarea proceselor metabolice din organ, care duc la o mai mare acumulare de grăsime, o afecțiune cunoscută sub numele de boala ficatului gras non-alcoolic, ceea ce ar putea explica creșterea „dramatică” a cazurilor de NAFLD.

„În ultimii ani a existat o creștere dramatică și inexplicabilă a cazurilor de NAFLD în întreaga lume, ceea ce este îngrijorător, deoarece persoanele cu NAFLD au un risc mult mai mare de a dezvolta cancer de ficat”, explică autorii. „Se așteaptă ca NAFLD să afecteze 30% din toți adulții din SUA până în 2030″.

PFAS, care sunt utilizate într-o gamă largă de produse de consum și industriale, au fost detectate, pentru prima dată, în anii 1970 în sângele persoanelor expuse la aceste substanțe chimice la locul de muncă.

În anii 1990, acestea au fost găsite în sângele populației generale, ceea ce a dus la o conștientizare tot mai mare a potențialelor riscuri pentru sănătate.