„În cultura altor state există obiceiul ca înalții funcționari ai statului să-și scrie memoriile la sfârșitul carierei. După ce am citit cartea lui Comey, m-am gândit că o asemenea carte s-ar putea scrie și la noi”
• „Poate că această carte este un început. Magistrații sunt obișnuiți că trebuie să taci în serviciul public și trebuie să taci și după ce ieși din serviciul public”
• „În această carte, nu sunt doar amintirile mele. Mi-ați pus la dispoziție mii de știri pe care mi-am grefat memoriile, ați căutat în arhive momente ale justiției anilor ’90”
• „Domnul Liiceanu mi-a spus că o carte nu trebuie să aibă burți, trebuie să aibă doar mușchi, cartea trebuie să comunice, trebuie să nu o lași din mână. Nici vorbă de cenzură”
• „Laura Codruța Koveși, George Maior, Florian Coldea – era inevitabil să îi treci cu vederea, nu puteau lipsi din carte. Nu este absolut nimic greșit să relatezi anumite lucruri ca opinia publică să înțeleagă cum funcționează un sistem”
• „2016 a fost un moment special pentru Justiția din România. Sper să fi rezolvat tema: cu sau fără servicii secrete în Justiție. Acel moment din 2016 a fost capătul unui drum”
• „Da, a fost un gong. (…) Și tot gongul anunță la Cotroceni și sfârșitul întâlnirii. Eu cred că este un mod de lucru al actualului Președinte, îmi vine greu să cred că gongul a bătut în onoarea mea”
• „Am citit romanul lui Rui Zink atunci când judecătorii CCR trăiau într-un climat de frică. Președintele Iohannis a venit atunci și a transmis un mesaj de susținere, nu era de acord cu ce se întâmplă. Mi se părea că societatea românească trăia în acele momente exact cele scrise de Rui Zink”
• „Nu mai era nicio garanție că dacă cineva nu comite nicio infracțiune asta nu te ferește de o anchetă penală. (…) Ca fost șef al DNA, știu ce înseamnă să exerciți puterea, să poți ancheta oameni”
• „Din 20 de oameni care și-au depus CV-ul pentru postul de secretar general al CCR, 18 se recomandau prin studii de securitate națională pe care nu știau să le definească”
• „Activismul este o trăsătură de care magistratura trebuie să scape. Magistrații au dreptul să protesteze, să ceară drepturi, dar s-a depășit limita”

„Nu este nimic surprinzător că presa a scris mult despre carte. Chiar dacă eu m-am obișnuit cu aceste evenimente, la momentul acela, au fost cele care m-au revoltat și pe mine. Dacă pe mine m-au revoltat acele momente, probabil că același efect îl au și asupra oamenilor care acum află de ele. Când eram procuror, am citit o carte a unui magistrat francez. Se numea „Lucruri care nu s-au putut spune””. Apoi am citit cartea lui James Comey – „A Higher Loyalty”. În cultura altor state există obiceiul ca înalții funcționari ai statului să-și scrie memoriile la sfârșitul carierei. După ce am citit cartea lui Comey, m-am gândit că o asemenea carte s-ar putea scrie și la noi. Am acoperit momente foarte diverse în cariera mea. Cartea nu este doar o mărturie din interior, ea se bazează foarte mult pe surse deschise. Poate că această carte este un început. Magistrații sunt obișnuiți că trebuie să taci în serviciul public și trebuie să taci și după ce ieși din serviciul public. Cartea nu spune nimic secret, nu tot ce face un magistrat este secret. În această carte, nu sunt doar amintirile mele. Mi-ați pus la dispoziție mii de știri pe care mi-am grefat memoriile, ați căutat în arhive momente ale justiției anilor ’90. N-am avut notițe, n-am avut înregistrări, n-am avut nici măcar un rând. Cartea s-a conturat și din discuții cu procurorii, dar nu foarte mult. Mai mult de 2 ani mi-a luat să scriu la această carte, am revăzut-o de 7-8 ori. Domnul Liiceanu mi-a spus că o carte nu trebuie să aibă burți, trebuie să aibă doar mușchi, cartea trebuie să comunice, trebuie să nu o lași din mână. Cartea avea burți, grija mea a fost să nu aibă burți, nici vorbă de cenzură.
După ce va trece timpul, presa probabil va vedea și altceva în această carte decât senzaționalul”, a declarat avocatul Daniel Morar, în emisiunea OFF/OnTheRecord, pe Aleph News.

Fost șef al DNA, fost procuror general al României și fost judecător al CCR timp de 9 ani, Daniel Morar spune că din cartea sa nu putea să lipsească personajele centrale ale Justiției și instituțiilor din România:

Recomandări

OFICIAL ÎN SCHENGEN
CE CÂȘTIGI LA GALA ZF?
PUTIN TESTEAZĂ ORȘENIK
BIDEN RESPINGE ICC
MANDAT PENTRU BIBI
VREMEA REA ÎNCHIDE A1

„Laura Codruța Koveși, George Maior, Florian Coldea – era inevitabil să îi treci cu vederea, nu puteau lipsi din carte. Nu este absolut nimic greșit să relatezi anumite lucruri ca opinia publică să înțeleagă cum funcționează un sistem. Nu este vorba doar de exercițiul puterii, ci despre cum funcționează un sistem. Magistrații n-au cum să fie singuri, sunt înconjurați de o serie de instituții, de clasa politică, de președinți. Nu este nicio greșeală că am relatat episodul cu Klaus Iohannis. Această carte n-am scris-o din greșeală, din culpă, am scris-o cu intenție, m-am gândit la momentele redate. 2016 a fost un moment special pentru Justiția din România. Sper să fi rezolvat tema: cu sau fără servicii secrete în Justiție. Acel moment din 2016 a fost capătul unui drum. Cu serviciile secrete în actul de Justiție trebuia terminat, nu voia nimeni s-o facă, trecuseră peste 25 de ani de la Revoluție. Nu era uzual să vorbesc cu președintele Iohannis, dar mi-am dat seama că aici era ceva ce depășea actul de Justiție. Trebuia să discut cu una din autoritățile statului ca să discute cu alte autorități ca să nu existe vid. Am vrut să spun președintelui statului că va fi această decizie care lasă un loc gol. Da, a fost un gong. Cu Traian Băsescu întâlnirile erau mai neprotocolare, nu era niciun gong. În 2016, a fost și anunțul din boxă: sosește președintele! Și tot gongul anunță la Cotroceni și sfârșitul întâlnirii. Eu cred că este un mod de lucru al actualului Președinte, îmi vine greu să cred că gongul a bătut în onoarea mea. (…) Judecătorii CCR au făcut parte din viața mea de zi cu zi. Personalitățile celor care le-am făcut portretele m-au marcat mai mult. Deliberările la CCR sunt extrem de interesante, pot fi discuții extrem de tensionate. Și eu am enervat pe alții, și alții m-au enervat pe mine. Erau lucruri care se repetau, deviau de la standard. Eu sunt un om al concretului. Le-am spus că dacă începem deliberările cu prezentările lor să scrie o prefață la fiecare raport”.

În cartea sa – „Putea să fie altcumva” – o istorie subiectivă a Justiției după 1990, Daniel Morar are un întreg capitol denumit după romanul lui Rui Zink – „Instalarea fricii”.

„Instalatorii fricii spuneau că ea este un obiectiv patriotic. Rui Zink a scris în roman: „frica, bine instalată, înlocuiește Întrebările Proaste cu Întrebările Bune”. Înițial concepusem capitolul ca o întrepătrundere a dialogurilor din romanul lui Rui Zink cu momentele trăite de mine sau de judecătorii CCR. Am citit romanul lui Rui Zink atunci când judecătorii CCR trăiau într-un climat de frică. Era în preajma reținerii și cercetării judecătorului Greblă, șeful SRI ne amenința. Eu am trăit atunci momente de teamă, de frică, nimeni nu era liniștit.
Atunci eram din postura vânatului. Președintele Iohannis a venit atunci și a transmis un mesaj de susținere, nu era de acord cu ce se întâmplă. Mi se părea că societatea românească trăia în acele momente exact cele scrise de Rui Zink.
Mi se părea că trăiam o mică teroare, erau ridicați și arestați oameni fără nicio noimă, ceea ce s-a și dovedit în rata de achitări. Nu mai era nicio garanție că dacă cineva nu comite nicio infracțiune asta nu te ferește de o anchetă penală.
Când am citit paginile lui Rui Zink mi-am dat seama cât de asemănătoare sunt dictaturile între ele. Am fost coleg de facultate cu George Maior, dar am fost
în ani diferiți. (…) Au mizat probabil că CCR se va plia pe dorințele lor. Ca fost șef al DNA, știu ce înseamnă să exerciți puterea, să poți ancheta oameni. În acea perioadă nici nu mai erau critici, nimeni nu îndrăznea să le conteste gesturile. Numirea secretarului general CCR era de atributul plenului CCR. Au fost 4 interviuri pentru post, s-au prezentat 20 de oameni, majoritatea erau de la Colegiul de Apărare sau școala SRI. I-am întrebat pe candidați ce este securitatea națională, n-a știut niciunul să-mi răspundă. Din 20 de oameni, 18 se recomandau prin studii de securitate națională pe care nu știau să le definească”.

În emisiunea OFF/OnTheRecord, pe Aleph News, Daniel Morar a explicat și de ce a ținut să vorbească în carte despre activismul magistraților dar și de ce și-a intitulat cartea „Putea să fie altcumva”.

„Am ținut să scriu de activismul magistraților ca o trăsătura a magistraturii din ultimii ani. Perioada anilor ’90 a fost a căutărilor, chiar a lașităților. A venit anii 2000 – ai curajului, performanței și eficienței. A venit acum anii activismului sistemului judiciar care nu înlocuiește performanța. Activismul este o trăsătură care mi-a sărit în ochi, eu m-am format în altă generație. Activismul este o trăsătură de care magistratura trebuie să scape. Magistrații au dreptul să protesteze, să ceară drepturi, dar s-a depășit limita (…). Putea să fie altcumva – poate fi citită și prin ultimul capitol din carte. Putea să fie altcumva are un sens ambivalent. Putea să fie altcumva decât a fost în anii de performanță a sistemului judiciar. Putea să fie ca în anii ’90, ca pe vremea comunismului. Sau putea ca anii de performanță ai sistemului judiciar să se păstreze, acum pare un mic regres”.