Sunt mamă singură. De o lună am rămas cu Maria, tatăl ei e plecat din țară. De o lună de zile mă trezesc la 6 dimineața. La 7 o duc la școală și mă duc la birou. La 16 o iau de la after și mă întorc la birou. Ajung la 20 acasă, după 13 ore pe drumuri. Îi dau Mariei să mănânce. Îi fac baie. O pregătesc de somn și la 21 ne băgăm în pat. Mă apuc să-i citesc. De cele mai multe ori adorm înaintea ei.
Advertisment
La 23 mă înghiontește cineva. Când e somnul mai dulce. Vii și tu măcar să dormi cu mine în pat, dacă de altele nu mai ai timp, chef, energie? Andrei, iubitul meu, e nervos.
La 2 se trezește Maria: mami, unde ești? mami, unde ai plecat? mami, vino înapoi lângă mine. Și uite-așa toată noaptea fac ture de la un pat la altul, dintr-o cameră în alta, să nu supăr pe nimeni. Sunt ca o plastilină din care trage toată lumea. Îmi vine să mă culc pe jos, între cele 2 dormitoare.
Recomandări
Nu mai pot s-o duc așa. Ce fac? Îi spun Mariei că-i mare deja și să nu mai plângă după fusta mamei? Sau îi spun iubitului să mai aibă și el răbdare. Peste 2 zile vine tatăl Mariei și o ia o săptămână la el.
Nu o să pun niciodată un bărbat mai presus de copilul meu. Andrei, azi e, mâine poate nu mai e. Maria e acolo pentru totdeauna. Și mai e ceva! Vreau un bărbat adevărat, sau unul care plânge după fusta mamei?
Am ales să acord prioritate membrilor familiei în funcție de ordinea în care au apărut în ea. A câștigat Maria.
Sunt mamă singură, dar le duc pe toate. Tot singură.
Partenerii noștri