Sunt mamă singură și sigură. Singură în țara altcuiva

Sunt o mamă singură. Am venit din Ucraina în România cu 2 copii. Avem bani, provin dintr-o familie înstărită.

Stăm în Pipera, copiii merg la școli private, avem menajeră, eu nu lucrez. Mă invidiază multe femei, dar ele nu știu cât de greu îmi este. Cât de greu îmi este singură, cu doi copii, într-o țară străină, cu o limbă pe care nu o înțeleg, fără prieteni și fără familie.

Iar copiilor le e și mai greu. Sunt la școală cu predare în limba engleză, dar abia înțeleg, au colegi noi, profesori noi. Nu au prieteni, iar copiii uneori sunt răi. Prima dată i-au primit cu brațele deschise, dar acum se poartă urât cu ei. Probabil din cauza a ceea ce aud acasă.

România ne-a primit frumos, dar femeile de aici, nu prea. Mă văd mereu îngrijită și parcă se tem că le fur bărbații. Am mai auzit știri de genul, dar eu nu sunt așa. Cum aș putea să fac asta? Cum aș putea să fac asta tocmai eu, eu care îmi cresc singură copiii? Cum aș putea să las alți copii fără tată, când eu știu cum e să crească un copil fără tată? Copiii mei au crescut fără tată, și eu am crescut fără tată.

Nu vreau să-mi fiți prietene, să ieșim dimineața la cafea și seara la un pahar de vin! Vreau doar să nu vă mai uitați urât la mine, să nu vă mai dați coate când trec pe lângă voi și, mai ales, vreau să îmi lăsați copiii în pace! Au destule traume, nu au nevoie de altele în plus. Sunt sigură!

Nu uita: ai putea fi tu cândva în locul meu.