- În noaptea de 10 spre 11 aprilie 2018 un incendiu puternic a izbucnit la Institutul de Boli Cardiovasculare din Iași
- Blocul operator, Secţia ATI, dar şi mai multe saloane au fost afectate de incendiu
- Reprezentanţii ISU au anunţat atunci că IBCV Iași a fost sancţionat cu avertisment în cursul anului 2017, întrucât nu deţinea autorizaţie de securitate la incendiu
În noaptea de 10 spre 11 aprilie 2018 un incendiu puternic a izbucnit la Institutul de Boli Cardiovasculare din Iași. Medicul Ionuț Nistor era de gardă în acea noaptea și a povestit pentru Aleph News clipele prin care a trecut, cum a trebuit să mute pacienții și cât de pregătit era pentru un incediu.
Advertisment
Ionuț Nistor, medic nefrolog, Spitalul CI Parhon Iaşi: „Îmi amintesc de o noapte de gardă de coşmar, la care în mijlocul nopţii la ora 12 noaptea, fiind în Terapie Intensivă, alături de medicul de gardă am auzit o explozie, iar ulterior a izbucnit în incendiu în spitalul cu care împărţim această clădire a Spitalului Parhon. (…) Un incendiu care, ulterior, s-a extins la tot etajul 6 al Institutului de Boli Cardiovasculare.”
„Şi care ne-a obligat să eliberăm în timpul nopţii, în condiţii de incendiu trei secţii de Terapie Intensivă, două secţii de Terapie Intensivă de pe cardiologie şi o secţie de Terapie Intensivă de pe nefrologie. Printre pompieri, cu flăcările în continuare prezente, dar din fericire într-o zonă fără pacienţi, la ultimul etaj, fără lumină, fără lift, fără apă. O noapte de coşmar.”
Recomandări
Ionuț Nistor a povestit ce înseamnă să eliberezi un salon de ATI printre flăcări.
„Dacă eşti contratimp nu există nicio şansă pentru pacient. Pentru că un pacient de pe Terapie Intensivă este conectat la ventialator, în momentul în care îl decuplezi de pe ventilator în mod automat un medic trebuie să existe la capul acestui bolnav şi să coordoneze ventilaţia lui, ori manual, ori cu un aparat asistat de ventilaţie mobilă. ”
„Iar, ulterior să muţi toate aparatele care susţin viaţa, adică acele injectomate şi monitoare şi să îl deplasezi cu forţă brută, adică brancardieri, infirmieri, pompieri, deobicei şase persoane la un singur pacient, într-o altă zonă. Lucrul acesta este chiar şi în condiţii de antrenament probabil îţi trebuie măcar un sfer de oră la fiecare pacient, ca să poţi să îl muţi în siguranţă.”
„Cred că decizia pe care a luat-o colegul meu a fost într-adevăr decizia care a salvat vieţi, mutându-i pe cei care încă nu erau afectaţi de incendiu, pentru cei afectaţi de incendiu din păcate nu cred că se mai putea face ceva.”
Medicul spune că nu cred că am învățat prea multe din experiența acelei nopți de coșmar.
„Sincer, nu cred că am învăţat foarte multe. În perioada imediat de după incendiu au fost o grămadă de controale. Într-adevăr, pot spune, cel puţin în spitalul în care lucrez că medicii refuză să mai semneze acele fişe de instructaj de incendiu fără să se facă efectiv acel instructaj. Şi acum acest instructaj se face, dar cred că este în continuare insuficient. Şi am să vă dau un exemplu pentru a întelege la ce ne putem aştepta, ce ar însemna un instructaj de incendiu.”
Ionuț Nistor a povestit despre experiența pe ca a avut-o în perioada în care a lucrat la Spitalul de Urgență din Sydney, Australia.
„Am fost, am locuit un an de zile în Australia şi am lucrat la Spitalul de Urgenţă din Sydney, din Australia. Într-un an de zile am avut două simulări de incendiu majore, în care tot personalul a trebuit să elibereze spitalul cu alarmă prin sistemul audio al spitalului. Într-un an de zile erai obligat ca timp de o zi sau două să participi, deci să îţi opreşti orice activitate la locul de muncă şi să participi la un instructaj legat de incendiu, în care fiecare angajat al spitalului, cu mâna lui folosea extinctorul, ştia care sunt circuitele şi participa activ la acest instructaj care nu dura 10 minute, ci dura 2 zile.”
Și la Iași le-a arătat cineva cum să folosească un extinctor, dar nu au exersat fiecare în parte. Medicul că dacă nu faci simularea cu mâna proprie înseamnă că nu ai nivelul de instructaj minimal.
„Ne-a arătat, dar repet, nu cred că a pus fiecare mâna pe un asemenea exctinctor, nu cred că a stins sau l-a desfăcut. Ştim cum arată, dar să îl desfaci, să vezi exact ce se întâmplă nu cred că a făcut, pentru că asta înseamnă costuri să arunci 10-20 de extinctoare nu cred că este prevăzut asta. Dar asta se întâmplă în alte părţi. Faci cu mâna proprie această simulare cap coadă şi abia după aia te poţi reîntoarce la serviciu şi poţi să îţi continui activitatea. Fără ea înseamnă că nu ai nivelul de instructaj minimal şi nu mai eşti primit în serviciu.”
Ionuț Nistor a fost întrebat cum se proceda înainte de incendiul de IBCV.
„Nu ştiu foarte clar, dar e clar că toate acele fişe erau la zi. Nu ştiu exact procedura, dar la hârtii suntem foarte buni.”
Medicul a adus în discuție și simulările de incendiu care se efectuează în spitalele de la noi.
„Am văzut o simulare, într-o situaţie de urgenţă, cred că era o situaţie de cutremur simulată la spital, relativ recentă şi un alt lucru pe care l-am văzut şi l-am auzit aseară şi pe care îl ştiu din experienţa de la spitalul în care lucrez este într-adevăr în momentul în care muţi o secţie de Terapie Intensivă să regândeşti complet circuitul electric, circuitul de oxigen, circuitul de vacuum, pentru că un salon de Terapie Intensivă practic pot spune că va consuma de vreo 5-6 ori mai mult cel puţin decât un salon obişnuit de chirugie sau de medicină internă, din cauza multiplilor consumatori: injectomate, monitoare, aparat de ventilaţie, calculatoare. Toate aceste lucuri înseamnă consum, plus necesarul de oxigen şi necesarul de vacuum. Acest lucru duce la un necesar tehnic mult, mult mai complicat şi în absenţa acestui lucru pot apărea accidente.”
Spunea Nelu Tătaru seara trecută, chiar în faţa spitalului Leţcani din Iaşi că toţi ar trebui să ne simţim vinovaţi pentu ce s-a întâmplat. Medicul a fost întrebat dacă se simte vinovat.
„Da, ne simţim vinovaţi pentru că .. şi m-am gândit după noaptea de gardă cu incendiul dacă am procedat corect în acea noapte şi într-un anumit mod, ca medic am procedat corect. Dar din perspectiva instructajului am procedat greşit. Ca medic, principala noastră grijă a fost să protejăm bolnavii, pacienţii şi să îi ducem din acea zonă de incendiu. Ăsta a fost primul nostru gând.”
„Ca şi metodă de instructaj primul lucru care ţi se spune e să protejezi personalul şi vedem asta şi în tragedia de astă noapte. Primul lucru care s-a întâmplat, asistenţii şi medicul de acolo au încercat, chiar cu riscul de a suferi arsuri să-şi protejeze pacienţii. Aşa gândim, asta e profesia pe care o facem, să ne protejăm pacienţii şi după asta ne gândim la noi.”
„Un instructaj ţi-ar fi spus probabil să îţi asiguri întâi personalul, să asiguri întâi un circuit de siguranţă pentru eliberarea acestor pacienţi şi după asta, având suficiente ajtutoare să încerci să intrii, şi cu echipament de protecţie adecvat, să încerci să intrii şi să scoţi pacienţii.”
„Jurământul lui Hipocrat primează, asta facem în fiecare zi şi nu se poate schimba lucrul ăsta într-o noapte.”
Partenerii noștri