Rockstar. Însemna altceva în anii ’60. 

Poet, rocker, rebel în pantaloni de piele și cu un număr record de arestări. Jim Morrison, vocea The Doors, e simbol al contraculturii și a rebeliunii adolescentine. Îl vezi și acum imprimat pe tricourile negre și pe posterele din camerele tinerilor.

A fost, din păcate, și un simbol al autodistrugerii. Întrebat de un reporter dacă l-a urât pe Morrison, fostul său coleg de trupă, toboșarul John Densmore, a răspuns așa: “Nu. L-am urât pentru că a fost un kamikaze care s-a stins la 27 de ani – ce pot să mai zic?”.

Recomandări

CE SE ALEGE DE AMERICA?
SECURITATE LA COTE MAXIME
CE SE ALEGE DE AMERICA?
CINE VA FI PREȘEDINTE?
GÂNDURILE LUI CRISTOIU
GÂNDURILE LUI CRISTOIU

În vara lui 1965, Morrison ducea o viață boemă în Venice Beach, California. Trăia pe acoperișul casei unui prieten, ca proaspăt absolvent al școlii de film UCLA. Acolo a și scris multe din cântecele The Doors, hrănindu-se doar cu fasole la conservă și LSD. 

În vara aia au pornit și trupa. Doi ani mai târziu a venit și succesul, chiar cu acest Light My Fire, pe care ți-l dau azi. 

6 ani, 6 albume. Atât a ținut magia lui Morrison pe Pământ, până când s-a alăturat Clubului 27, unde-l așteptau Hendrix și Joplin.