- Energia regenerabilă transatlantică poate fi transferată între Europa și America.
- Cablurile subacvatice ar putea transporta 6 GW în ambele direcții.
- Infrastructura subacvatică ar reduce influența energetică a Rusiei și Chinei.
Cablurile subacvatice pot schimba geopolitica energiei. Ultima idee vizează instalarea unui conector atlantic între Europa și America. Prin acest cablu, SUA și UE ar putea face schimb de energie solară.
Cum funcționează inter-conectorul energetic transatlantic?
Proiectul propus ar lega Europa de America prin trei perechi de cabluri de înaltă tensiune, întinse pe peste 2.000 de mile pe fundul Oceanului Atlantic. Scopul este de a transfera energie regenerabilă între continente, folosind atât energia solară cât și eoliană. Când soarele este la zenit în Europa, surplusul de energie poate fi trimis către Coasta de Est a Statelor Unite. Șase ore mai târziu, procesul se inversează, energia fiind trimisă din America în Europa. Această soluție ar permite utilizarea eficientă a energiei verzi în ambele regiuni, indiferent de momentul zilei. Cablurile ar putea transporta 6 gigawați de energie în ambele direcții, echivalentul a șase centrale nucleare mari, în timp real.
Care sunt implicațiile geopolitice ale acestui proiect?
Proiectul NATO-L, numit astfel pentru a sublinia legătura strategică între Europa și America de Nord, are potențialul de a influența relațiile geopolitice globale. Prin crearea unei dependențe reciproce în domeniul energiei regenerabile, țările vor fi mai motivate să mențină alianțe stabile și să evite conflictele. Aceasta poate reduce influența energetică a Rusiei și a Chinei, care au dominat până acum prin resursele lor de combustibili fosili și tehnologii energetice. De asemenea, cablurile subacvatice ar putea forța țările să își reevalueze aliații, datorită noilor dependențe energetice. În contextul tensiunilor actuale, cum ar fi invazia Rusiei în Ucraina, această interdependență poate întări securitatea globală.
Ce riscuri sunt asociate cu aceste cabluri subacvatice?
Cablurile sunt vulnerabile la atacuri sau sabotaje, mai ales când ajung în ape puțin adânci aproape de țărmuri, unde pot fi deteriorate de ancore sau traulere. Rusia a fost acuzată de desfășurarea de operațiuni de cartografiere a infrastructurii subacvatice critice, ceea ce sugerează o posibilă capacitate de a întrerupe alimentarea cu energie a statelor europene. În plus, construirea și întreținerea acestor cabluri necesită investiții semnificative și cooperare internațională, ceea ce poate întârzia implementarea proiectului. În ciuda acestor provocări, cablurile subacvatice reprezintă o soluție promițătoare pentru un viitor energetic durabil.