- Un grup de organizații europene s-a angajat într-un nou studiu care subliniază numeroasele beneficii ale unei rețele feroviare de mare viteză extinse.
- Celebrele TGV-uri franceze, ICE-ul german și AVE-ul spaniol au transformat călătoriile pe calea ferată în ultimii 40 de ani, dar acestea rămân în mare parte concentrate pe piețele interne.
- Birocrația sufocantă și taxele de acces ridicate împiedică unele rute să își atingă potențialul.
Micul dejun la Paris, prânzul la Frankfurt și cina la Viena – toate acestea fără complicațiile și frustrarea zborului. Imaginați-vă o rețea de trenuri moderne, super-rapide și confortabile, care se deplasează între toate orașele mari din Uniunea Europeană, oferind o alternativă fiabilă, confortabilă și durabilă la transportul aerian.
Aceasta a fost viziunea prezentată de liderii din industria feroviară la Lyon, Franța, la 29 iunie, în contextul unor planuri europene ambițioase de a dubla utilizarea trenurilor de mare viteză până în 2030 și de a tripla nivelurile actuale până în 2050.
Numai o extindere masivă și accelerată a rețelei de mare viteză poate atinge aceste obiective extrem de ambițioase. Spre deosebire de multe părți ale lumii, Europa are deja mii de kilometri de cale ferată de mare viteză.
Celebrele TGV-uri franceze, ICE-ul german și AVE-ul spaniol au transformat călătoriile pe calea ferată în ultimii 40 de ani, dar acestea rămân în mare parte concentrate pe piețele interne. Atunci când țările investesc miliarde de euro în noi infrastructuri, este inevitabilă presiunea politică pentru a stoarce maximum de beneficii pentru contribuabili.
Construirea de linii peste granițe internaționale, chiar și în cadrul Uniunii Europene, creează tensiuni legate de cine plătește pentru ce, de modul în care sunt alocate contractele, de standardele și reglementările naționale conflictuale și de o serie de alte obstacole. Timp de zeci de ani a fost prea ușor să dăm cu piciorul proiectelor dificile până când acestea devin problema altcuiva.
Birocrația sufocantă și taxele de acces
Chiar și acolo unde au fost construite linii internaționale de mare viteză – adesea cu costuri enorme – loialitățile naționale, birocrația sufocantă și taxele de acces ridicate împiedică unele rute să își atingă potențialul.
Altele, cum ar fi Paris-Londra prin tunelul de sub Canalul Mânecii și Paris-Bruxelles-Amsterdam/Colonia, au mai mult succes, dar ar putea – și ar trebui – să atragă mult mai mulți pasageri care să renunțe la transportul aerian pe distanțe scurte.
Acum, un grup de organizații europene s-a angajat într-un nou studiu care subliniază numeroasele beneficii ale unei rețele feroviare de mare viteză extinse care să conecteze capitalele naționale și orașele mari.
Printre acestea se numără Comisia Europeană, Comunitatea Căilor Ferate Europene, Industria europeană de aprovizionare feroviară și ALLRAIL, care reprezintă căile ferate care nu sunt deținute de stat. Cel mai important lucru este că grupul va investiga cum se poate plăti pentru zeci de mii de kilometri de linii noi și cum o transformare radicală a rețelei feroviare de pe continent poate ajuta UE să își îndeplinească obiectivul „Green Deal” de neutralitate a emisiilor de dioxid de carbon până în 2050.