Al. I. Cuza, între idealul „prințului străin” și occidentalizarea țării. Istoric: „Azi, el ar fi preocupat de lipsa de viziune a elitelor”

• Istoric: Azi, Alexandru Ioan Cuza ar fi preocupat, în primul rând, de lipsa de obiective comune, de lipsa de viziune a elitelor de azi, care sunt foarte diferite de cele de atunci
• Alexandru Ioan Cuza ar fi azi un reformator moderat, un liberal conservator
• Cuza ar fi foarte preocupat de ridicarea satelor, de educație, asistența medicală și de dezvoltarea agriculturii competitive la nivel național și internațional

Trecutul face parte din prezentul nostru. Ne influențează, ne conduce viețile chiar fără să ne dăm seama în fiecare zi. Istoricul Filip Iorga a vorbit la Aleph News despre Alexandru Ioan Cuza, cel care a stat la baza Unirii principatelor.

Data de 24 ianuarie are o importanță majoră pentru România de azi și, deși momentul istoric este cunoscut ca și „Mica Unire”, totuși acest aspect „l-ar supăra pe Alexandru Ioan Cuza”. Motivul îl explică tot istoricul Filip Iorga.

„În Moldova și în Țara Românească în preajma Unirii Principatelor sunt frământări importante. Sunt mari așteptări și în același timp, puternice opoziții. Principatele se află la intersecția intereselor unor mari puteri, mai apropiate sau mai îndepărtate”, a spus istoricul, la Aleph News.

Povestea începe în Moldova, cel mai important imbold de acolo pleacă

„Partida Națională înțelege că e nevoie de coeziune, că e nevoie să aleagă dintre ei un singur personaj, pentru a nu risca să piardă în fața conservatorilor și acest personaj e găsit în Alexandru Ioan Cuza”, a spus Filip Iorga.

Liberalii au apelat și la presiunea străzii, cum se mai întâmplă și în zilele noastre.

Dar cum ar trebui să îl vedem pe Alexandru Ioan Cuza?

„În primul rând, Alexandru Ioan Cuza este reprezentativ pentru clasa socială din care face parte. Dincolo de discuțiile secundare, cel mai important pentru Cuza era că era boier. De ce a fost el ales? Avea studii onorabile la Paris, fusese prefect, conducătorul Miliției din Moldova, dar nu făcea parte din primul eșalon al candidaților la domnie”, spune istoricul.

A fost ales și pentru că unii lideri mai în vârstă au crezut că va fi ușor de controlat. Ceea ce s-a dovedit că nu a fost așa. Avea o personalitate puternică. Îl ajuta și carisma.

„În politică, carisma ajută mai mult decât ideile. Avea personalitate, și-a dorit să facă reforme. S-a mișcat repede în privința recunoașterii Unirii Principatelor, în privința unificării insituțiilor. Sigur că pozițiile lui au nemulțumit și pe liberalii radicali, care doreau reforme mai rapide și mai profunde, în favorarea țăranilor, a libertăților cetățenești, dar și pe conservatori, care își simțeau amenințate temeiurile influenței lor, în primul rând marile moșii”, a mai spus Filip Iorga, la Aleph News.

Cuza s-a aflat între ciocan și nicovală

A fost nevoit să impună un regim de autoritate și asta i s-a reproșat.

„În contextul în care a domnit ar fi fost foarte greu să înfăptuiască vreo reformă fără acest regim de autoritate, care nu poate fi asimilat cu o dictatură. El a plătit încercarea lui de instalare mai temeinică pe tronul României, având în vedere că, de fapt, idealul elitelor politice fusese prințul străin. Nu putem spune că a fost un dictator, ci un reformator care a folosit instrumente autoritare. Nici nu putem să deplângem mult hulita monstruoasă coaliție, pentru că aceea nu făcea, de fapt, decât să revină la obiectul mai vechi al eliterelor – prințul străin, care să aducă mai mult prestigiu mai mult echilibru politic în țară, ceea ce Cuza nu prea reușise”, a adăugat istoricul.

Cuza domnește, așadar, în condiții dificile, dar reușește să impună reforme revoluționare în epocă și, de fapt, i se datorează o bună parte din procesul de modernizare și europenizare a țării.

„Într-o perioadă destul de scurtă, de circa șapte ani, reușește să miște insituții și oameni într-un mod surprinzător”, a spus Filip Iorga

Ce ar spune Alexandru Ioan Cuza în 24 ianuarie 2021

„În primul rând, cred că l-ar preocupa pe Cuza faptul că marea lui operă de modernizare și occidentalizare este numită și azi „Mica Unire”. Ar fi foarte supărat. Eu pledez să îi spunem „Unirea principatelor”. E adevărat că la 1918 am avut o mare unire, dar folosire acestui termen – „mic” – diminuează importanța unirii principatelor, care este momentul de naștere României Moderne”, subliniază sursa citată anterior.

Ar mai fi preocupat Alexandru Ioan Cuza de marea problemă a coeziunii comunității. Ce-i mai apropie azi pe români? Mai sunt dispuși muntenii, moldovenii și ardelenii să joace hora unirii?

„Nu trebuie să idealizăm excesiv ceea ce s-a întâmplat atunci, sigur că și atunci era un proiect al elitelor politice. În același timp, poporul a primit cu speranță momentul respectiv. N-au fost aduși cu forța să danseze hora unirii. Oamenii așteptau reforme și să trăiască mai bine”, a mai povestit istoricul, la Aleph News.

Mai mult, azi, Alexandru Ioan Cuza ar fi preocupat, în primul rând, de lipsa de obiective comune, de lipsa de viziune a elitelor de azi, care sunt foarte diferite de cele de atunci. Ar fi îngrijorat că aceste elite nu au un obiectiv comun, nu au ceva care să îi unească. Ar fi îngrijorat de diferențele dintre regiuni, dar și de problema țărănească.

„Alexandru Ioan Cuza ar fi azi un reformator moderat, un liberal conservator, care ar fi foarte preocupat de ridicarea satelor, de educație, asistența medicală și de dezvoltarea agriculturii competitive la nivel național și internațional”, a conchis Filip Iorga.