- ”Nu mai e vechea Românie, ci e o Americă orientală deschisă tuturor imigraţiunilor”, Opere, vol. XI, p.231
- ”Termenul „mesaj”, cu înţelesul de comunicare făcută de puterea executivă către cea legiuitoare, e de origine americană” vol. XI, p113
- ”O ţară care ar apuca căile americanismului deplin devine indiferentă pentru români” Opere, vol. XII, p.252
Știi cine e Eminescu? Pentru că îți place să știi cine e responsabil în orice situație, inclusiv pentru răspunsurile tale, îți arăt o sugestie din partea lui Mihai Eminescu: ”Nu noi suntem stăpâni limbei, ci limba e stăpâna noastră”.
Cum descoperă Eminescu America pe malul Dunării?
Îți spune chiar el, și e o descoperire nu neapărat în sensul bun. ”Drumurile de fier, făcute cu deridicata au fost mijlocul principal pentru prefacerea României în Americă dunăreană, în o ţară a nimănui şi a tuturor” Mihai Eminescu Opere, vol.XIII, p. 71
Altfel, vine vorba și despre teorie în descoperirea lui. „Astăzi teoria de „om şi om” e la ordinea zilei şi în America Orientului domnesc ideile civilizaţiei moderne, cărora trebuie să le facem concesiuni că de nu … ne şterg de pe faţa pămîntului Mihai Eminescu Opere, vol.X, p.354
Iar problema principală ține de raportarea modernității la istorie în societățile de tip american.
Astăzi cum se vede ironia lui Eminescu la adresa Americii?
Exact ca și atunci. „Sunt sigur că ai mai auzit argumente anti-americane, doar că între timp sensul tradiției s-a schimbat. Am ajuns în adevăr în această Americă dunăreană ca tocmai românii să fie trataţi ca străini, să se simtă străini în ţara lor proprie.” Mihai Eminescu Opere, vol. XI, p. 362
Suntem două războaie mondiale mai târziu și după dar chiar și în timpul multor conflicte locale. Dar felul în care se întâlnesc nevoia de a te întâlni cu ceea ce este important într-un moment și ceea ce îți asigură legătura cu tradițiile și cu ceea ce numești ”acasă” rămâne la fel de important.
”Noua Americă dunăreană seamănă mult cu prăvăliile improvizate ale târgurilor anuale, cu firmele, cu inscripţiile, cu mişcarea de-o zi; pe când vechea Românie istorică, cu tradiţiile ei, semăna unei cetăţi cu firme seculare, în care activitatea se urma de sute de ani pe aceleaşi cărări.” Mihai Eminescu Opere, vol.XII, p.176
Eu aș mai adăuga numai câteva versuri schițate de Eminescu atunci când nu avea decât 18-19 ani (1868), pentru că între toate rimele e un breaking news când descoperi că și în termenii unui clasic poți să găsești alți termeni pentru ceea ce este important, deci poetic.
Numai poetul,
Ca păsări ce zboară
Deasupra valurilor,
Trece peste nemărginirea timpurilui:
În ramurile gândului,
În sfintele lunci,
Unde păsări ca el
Se-ntrec în cântări.
Citește și