- Femei în vârstă din Ucraina împărtășesc povești emoționante de suferință și rezistență despre experiența războiului din Ucraina
- Atunci când Rusia a lansat invazia pe scară largă în februarie anul trecut, multe dintre aceste femei nu au putut sau nu au vrut să plece.
- Femeile mai în vârstă au rămas în Ucraina și rămân în mare parte invizibile pentru lumea exterioară, în ciuda experienței, înțelepciunii și rezistenței lor.
Ca parte a proiectului CNN, As Equals, în curs de desfășurare despre inegalitatea de gen, mai multe femei în vârstă din Ucraina au povestit experiențele lor despre conflitele din țară.
Advertisment
Atunci când Rusia a lansat invazia pe scară largă în februarie anul trecut, multe dintre aceste femei nu au putut sau nu au vrut să plece. Femeile mai în vârstă au rămas în Ucraina și rămân în mare parte invizibile pentru lumea exterioară, în ciuda experienței, înțelepciunii și rezistenței lor.
Valentina Romanova
Valentina Romanova este o supraviețuitoare a Holocaustului, în vârstă de 93 de ani, care locuiește într-un azil de bătrâni din Kiev.
Recomandări
„Am trăit deja un război. Suntem cu toții din Kiev, ne putem descurca”. Când a început războiul, anul trecut, ni s-a oferit o evacuare. Dar toți locuitorii au fost împotriva ideii. Nimeni nu a vrut să plece. Indiferent de bombardamente, indiferent de tot, noi am vrut să rămânem în Kiev. M-am născut în regiunea Kiev și am trăit toată viața mea în orașul Kiev. Nu aveți apă? Știm unde sunt fântânile. Nu avem mâncare? Nu ne este frică să murim de foame. Nu am vrut să plecăm.”
„Din păcate, mulți nu văd nicio perspectivă. Copiii, cel puțin, nu înțeleg ce îi așteaptă – toate dificultățile, toată reconstrucția și refacerea. Îmi pare rău pentru generația tânără.”
Hanna Serhiienko
Hanna Serhiienko, în vârstă de 65 de ani, locuiește într-un mic sat situat la aproximativ două ore la sud de Kiev, unde casa ei servește drept centru pentru voluntarii locali care confecționează plase de camuflaj pentru liniile de front.
Aceasta spune că: „Războiul nu a început în urmă cu un an. A început în 2014. Eram la pensie, dar încă lucram și nu știam cum să ajut. Nu puteam să merg pe front. Apoi am văzut la televizor oameni care țeseau plase de camuflaj. Așa că am găsit oameni cu aceeași părere, mi-am dat demisia și pe 9 decembrie 2014 am început să țesem.”
„De fiecare dată când țesem plasele de camuflaj de iarnă, mă gândesc: «Sper că aceasta va fi ultima dată când le vom face». În fiecare sezon, sperăm că facem acest sezon pentru ultima dată și că nu va trebui să o mai facem niciodată. Dar, din păcate, în toți acești ani, ne întoarcem din nou.”
Nadiya Lutsenko
Nadiya Lutsenko, în vârstă de 83 de ani, este o fostă profesoară de limba ucraineană din Donbas. A fost nevoită să își părăsească locuința în 2014 și apoi din nou în 2022. Ea iubește literatura ucraineană și se ține la curent cu autorii contemporani. Acum locuiește împreună cu sora ei în Kiev.
„În 2022, erau trupe acolo, care ne păzeau, ne protejau, dar nu a funcționat. Când rușii au invadat satul nostru, au distrus tot locul. Eu aveam deja 82 de ani și credeam că îmi voi trăi viața acolo. Mi-am îngropat fiul și soțul în sat. Mormintele lor au fost distruse. Nu am luat cu mine nici măcar fotografiile din copilărie ale fiului meu și ale familiei. Nu mai am nimic. Nu regret că mi-am pierdut proprietatea sau altceva, dar îmi doresc să fi avut acele fotografii.”
Nadia Krasnozhon
Nadia Krasnozhon, în vârstă de 87 de ani, este o poetă ucraineană și o fostă activistă politică. Ea a fost membră a Narodnyi Rukh, primul partid de opoziție din Ucraina sovietică, și a luat parte la campania de protest pro-independență din 1990, cunoscută sub numele de Revoluția pe granit.
„Nu mi-aș fi putut imagina niciodată că va exista un alt război, o altă ocupație. Îmi amintesc că atunci când rușii și-au adus echipamentul militar aproape de granița noastră anul trecut, o asistentă m-a întrebat: «Ce credeți, vor ataca?”. Iar eu am spus: «Nu se poate întâmpla asta».
Am crezut că sunt mai buni decât s-au dovedit a fi.”