Muzeul de Artă Modernă o scoate din umbră pe una din fondatoarele mișcării Der Blaue Reite. Ce poți afla despre Gabriele Münter

• Apartenența la Blaue Reiter, o mișcare urâtă de naziști, a condus-o spre uitare pe Gabriele Münter.
• Artista s-a dovedit un excepțional talent al încadrării și compoziției, care va avea o importanță fundamentală în opera sa.
• În 1907 și-a expus lucrările la Salon des Indépendants, dar mai ales s-a cufundat în picturile foarte recente ale mișcării fauviste, în special cele ale lui Matisse.

Există artiști pe care istoria artei i-a trecut cu vederea, de exemplu, pentru că erau femei sau, și mai rău, „femei de”. Astfel, în trecutul încă recent, când artista germană Gabriele Münter era menționată, era mai puțin pentru opera sa – în mare parte ignorată – sau pentru angajamentul său – a fost cofondatoare în 1911, la München, a mișcării Der Blaue Reiter (Călărețul Albastru) –, cât pentru că a fost, în această perioadă, elevă și apoi tovarășă a unui alt cofondator, un teoretician formidabil și un pictor talentat, considerat unul dintre precursorii artei abstracte, Vassily Kandinsky (1866-1944). O primă retrospectivă îi este dedicată la Muzeul de Artă Modernă din Paris, scrie Le Monde.

La intrare te întâmpină portretul ei realizat de Kandinsky în 1905. Apoi, retrospectiva începe cu ceea ce nu te-ai aștepta: nu picturi, ci fotografii, realizate în timpul călătoriilor sale în Statele Unite unde avea familie, apoi în 1905 cu Kandinsky, în Tunisia. Artista s-a dovedit un excepțional talent al încadrării și compoziției, care va avea o importanță fundamentală în opera sa. În 1907 și-a expus lucrările la Salon des Indépendants, dar mai ales s-a cufundat în picturile foarte recente ale mișcării fauviste, în special cele ale lui Matisse.

Picturile pe care le-a realizat între 1908 și 1914 la München, dar și în satul bavarez Murnău, unde își achiziționase o casă, sunt evident influențate de fovism. La acestea se adăuga un gust pronunțat pentru arta populară — de la picturi fixate pe sticlă la statuete votive — și desenele copiilor.

De ce a rămas ascunsă în ochii istoriei?

După sosirea naziștilor în 1933, și-a ascuns lucrările, precum și pe cele pe care le păstrase de la Kandinsky. A scăpat, însă, de infama etichetă de artist degenerat, pentru simplul motiv că niciuna dintre lucrările sale nu se afla într-un muzeu german la acea vreme. Rolul său în fondarea Blaue Reiter, o mișcare urâtă de naziști, a fost apoi minimalizat cu prudență și abilitate de noul ei tovarăș, istoricul de artă Johannes Eichner.

Însă efectul pervers al acestei manevre este acela că îi dublează invizibilitatea. Paradoxal, donația să către Lenbachhaus din München în 1957 nu a ajutat lucrurile: este lăudată pentru că a păstrat lucrările lui Kandinsky din perioada Blaue Reiter mai mult decât propria sa operă. Era momentul să se remedieze acest lucru. O poți vedea așadar zilele acestea la Muzeul de Artă Modernă din Paris.