- UNESCO marchează pe 23 aprilie ziua cărții și a dreptului de autor.
- În România, evenimentul este dublat de Ziua bibliotecarului.
- Este ziua în care realizezi că AI-ul îți dă răspunsuri, dar cartea te învață să pui întrebări.
Astăzi, pe 23 aprilie, marchezi Ziua Cărții și a Bibliotecarului în România. O zi care pare mai degrabă simbolică decât practică — într-o țară unde, după statisticile oficiale, aproape 40% dintre români nu citesc deloc. Dar poate tocmai de aceea merită să vorbim despre carte nu ca obiect de patrimoniu, ci ca infrastructură intelectuală. Și despre bibliotecar, nu ca personaj prăfuit, ci drept păstrător al memoriei colective și al ritmului gândirii.
Într-o epocă în care viteza ne consumă atenția și algoritmul ne alege ideile, bibliotecile sunt printre ultimele locuri în care gândirea mai poate fi un act de libertate.
Ce rost are cartea într-o epocă de inteligență artificială și ecrane?
Are mai mult sens ca oricând. Cartea nu concurează cu AI-ul, ci oferă ceea ce tehnologia nu poate: timp pentru reflecție, densitate de sens, profunzime. Dacă AI-ul îți dă toate răspunsurile, nu neapărat doar pe cele corecte, cartea te învață cum să pui întrebările de care ai nevoie.
Într-un ocean de informație, cartea rămâne singurul instrument care te învață să gândești cu mintea ta. În 2025 capitala mondială a cărții este orașul brazilian Rio de Janeiro.
Anul acesta, metropola braziliană implementează un proiect care subliniază modul în care cărțile pot genera schimbări sociale – de exemplu, prin alfabetizare, educație și eradicarea sărăciei – și pot crea beneficii economice sustenabile. Dacă te întrebi ce legătură are, trebuie să îți amintesc și faptul că lectura, cititul este o practică dinaintea scrisului. Mai întâi au fost citite semnele, viitorul, palmele, nu?
Cine mai are nevoie de bibliotecar în 2025, când Google îți oferă orice?
Oricine vrea mai mult decât un răspuns rapid. Un bibliotecar nu îți arată doar ce să citești, ci cum să cauți, ce merită încredere, și mai ales — ce a fost uitat, dar contează. Într-o lume în care informația e infinită, bibliotecarul devine un curator al memoriei și un ghid printre ideile bune și cele toxice. Așa că dacă azi nu ați fost într-o bibliotecă, măcar gândiți-vă la una.
Dar pentru că ești într-o lume digitală, ai ocazia să vezi în ce stadiu este proiectul Memoria Națională care în ultimii ani își propune să salveze peste 4 milioane de publicații rămase nearhivate în depozitele Bibliotecii Naționale încă din 1955. Cititul a trecut de la o activitate lentă și ritualică la una rapidă, accesibilă și diversificată, modelată continuu de inovațiile tehnologice și de nevoile sociale iar bibliotecile reflectă chiar acest lucru. De fapt îți dai seama în ce situație este o societate și din modul în care sunt tratate bibliotecile.
