- Viorel Ilișoi, despre avântul tehnologiei: ,,Pe oamenii profunzi îi ajută, pe cei superficiali îi face și mai superficiali.”
- Viorel Ilișoi: ,,Strălucitor este numele unei băuturi. O băutură de prin ‘90-95, o băutură pe care mi-a scos-o Dumnezeu în față și m-a făcut om. Că de la beția aia am început să mă raportez la sport”.
- Simone Tempestini: „Mi-a plăcut România. Din punct de vedere sportiv, cel puțin, sunt 100% român”.
„Strălucitor”, o carte finalizată și publicată de Viorel Ilișoi în lunile de izolare. Care sunt cele mai frumoase reportaje în care invitatul lui Vlad Craioveanu și-a lăsat o parte a sufletului și amprenta condeiului său.
O discuție despre bucuria de a scrie, despre oameni, locuri și inspirație într-o Românie care îți oferă povești de tot felul, la fiecare pas.
Viorel Ilișoi: „România pe care eu o visez este ca afară”
Scriitorul Viorel Ilișoi spune care este România la care visează, dar și momentele care îl inspiră cu adevărat.
,,În lume sunt mai multe Românii. Este România mea, este România ta, este România celor de afară. Este România în care trăiesc, România în care am trăit, România pe care aș vrea să o am, România pe care o visez. România pe care o visez eu este ca afară. (…) Momentele care mă inspiră sunt cele de geniu spontan al românului.”
Invitatul lui Vlad Craioveanu recunoaște faptul că lunile de izolare și perioada Covid-19, cu restricțiile aferente, au pus la muncă mai mult scriitorul din el.
Jurnalistul, lăsat să mai respire și să se inspire, urmează să fie pus în curând la treabă. Nu de alta, dar îl așteaptă o lungă listă de subiecte.
Întâlnirea cu presa, dragoste la prima vedere pentru Viorel Ilișoi
Prima întâlnire a lui Viorel Ililșoi cu presa a fost în 1990, la Botoșani. Dintr-o greșeală – dintr-o coincidență, o întâmplare fericită sau pur și simplu mâna destinului – așa cum se nasc cele mai frumoase idile care durează apoi o viață întreagă.
A fost dragoste la prima vedere, din aceea care nu-ți mai dă pace câte zile ai.
Nu a mizat niciodată pe glorie. Viorel Ilișoi mărturisește însă, că ,,în devenirea ta, contează oricare moment.”
Tocmai de aceea, la 30 de ani, a început să scrie reportaje. Și a fost momentul care i-a pus cel mai bine în valoare scriitura.
Viorel Ilișoi: „2003-2009, Jurnalul Național și Cotidianul. În devenirea ta contează fiecare moment. Atunci am început să scriu mai bine. La 30 de ani am început să scriu reportaje. Șase ani de zile, Naționala a făcut o presă de uzură. Din 2003, la Jurnalul Național mi s-a dat libertate totală. Scriam absolut ce voiam eu”.
Viorel Ilișoi a fost cerșetor pentru o zi, gunoier, pacient în ,,Vino, mamă, să mă vezi la spitalul de obezi” – unul dintre reportajele sale preferate – turist, zilier și controlor.
Toate aceste experiențe au fost realizate incognito pentru a presăra sare și piper reportajelor sale și pentru a trăi pe viu ceea ce avea ulterior să adune în cartea ,,Cele mai frumoase reportaje.”
Viorel Ilișoi, despre personaje, experiențe și întâmplări în volumul „Strălucitor”
În lunile de izolare, Viorel Ilișoi a finalizat și a publicat romanul ,,Strălucitor”. Sunteți curioși să aflați ce strălucește așa tare în acest volum?
„Sunt întâmplări din viața de ziarist. Dar de fapt, ziaristul mergând peste tot prin țară sunt poveștiri despre România. Toată România, de la orașe și de la sate. Tot felul de personaje. Unele mai și beau, mai nu asta este definitoriu pentru carte. Strălucitor este numele unei băuturi. O băutură de prin ‘90-95, o băutură pe care mi-a scos-o Dumnezeu în față și m-a făcut om. Că de la beția aia am început să mă raportez la sport”, mărturisește Viorel Ilișoi.
Despre felul în care internetul superficializează sau ajută omul, Viorel Ilișoi mărturisește că „pe oamenii profunzi îi ajută, pe cei superficiali îi face și mai superficiali.”
Pilotul Simone Tempestini, despre adrenalină, compeție, curaj și drag de România
Cvintuplu campion naţional de raliuri, acesta își trăieşte de la 14 ani visul de a fi un sportiv de elită în România. S-a născut în Treviso, Italia, din părinți italieni, iar în anul 2016 a obținut cetățenia română.
La numai 16 ani, devenea cel mai tânăr pilot din Campionatul Naţional de Raliuri al României, învățând – e drept, cu multă pasiune, muncă, spirit de echipă – ce înseamă să trăiești adrenalina, performanța și competiția la cote maxime. Ce înseamnă să urci pe cea mai înaltă treaptă a podiumului.
Simone Tempestini: „Ca orice copil, mi-am dorit să-l urmez pe tata”
,,Virusul” automobilismului l-a moștenit de la tatăl său, Marco Tempestini, și el fost pilot de raliuri. Poate de aceea, Simone Tempestini a vrut întotdeuna să fie mai bun cu fiecare cursă și cu fiecare competiție la care a participat, pentru a nu-și dezamăgi părintele.
„Tatăl meu era aici și, ca orice copil, mi-am dorit să îl urmez pe tata. El, prin business-ul pe care îl avea, era foarte mult timp plecat și de aceea a fost un moment de bucurie în plus faptul că ajung la el. Când am început să și pilotez, practic s-au anulat mai multe lucruri la un loc. (…)
Mi-a plăcut România. Am avut posibilitatea să interacționez cu oameni care m-au primit foarte bine. Am cunoscut mai multe persoane și mi-am făcut prieteni. M-am simțit extrem de bine din punctul de vedere. Acum, sincer să fiu, mă simt român. Din punct de vedere sportiv, cel puțin, sunt 100% român.”
Simone Tempestini: „Sunt foarte mândru că reprezint România”
Performanțele avute de-a lungul timpului au cântărit mult, nu doar pe podium, ci și în anul 2006 când și-a luat cetățenia română.
„Am avut noroc datorită performanțelor pe care care le-am făcut. Sunt foarte mândru că reprezint țara.
Am mult timp în față să încerc să mai cuceresc alte titluri. Pentru mine, campionatul României este unul care m-a crescut, m-a format.Voi fi mereu la start cu plăcere și bucurie.”
Urmăriți Aleph News pe Facebook, Twitter, Youtube și Instagram!