• Cele mai importante obiective pe care le are România nu figurează pe agenda de lucru a unui prim-ministru.
  • Viitorul premier al României are de făcut trei lucruri: capitalizarea României, aşezarea ţării pe calea învăţării continue şi asigurarea securităţii.
  • Dacă nu hotărâm că trebuie schimbat radical sistemul educaţional, nu o să mai existăm ca popor.

“România, din punct de vedere medical, este o ţară în diabet, în sensul în care mai are puţin până la colaps, dar nu îşi dă seama. (…)

Cazul României e foarte simplu. Dl. Ciolacu, viitorul prim-ministru, are de făcut trei lucruri: să se ocupe de capitalizarea României, adică România să fie mai bogată, să se ocupe de aşezarea României pe calea învăţării (…) Că vrea, nu vrea dl. viitor prim ministru nu are încotro. De ce? Vine AI şi le ia job-urile, iar părintele, căruia nu-i dai tu 3000 de euro pe care îi investeşte în copilul lui, o să spună: de ce să nu mă abonez la un profesor virtual care să-mi înveţe copilul acasă, îl scot de la şcoală şi îl trimit la examene. Şi va trece examenele liniştit şi copilul ăsta între timp, cu sau fără afterschool, o să fie mai performant.

Şi al treilea lucru, securitate. Cele mai importante obiective pe care le are România nu fac parte din ceea ce arată a fi ziua de lucru a unui prim-ministru”.

Recomandări

X PERCEPE O NOUĂ TAXĂ
FACEM ECONOMIE LA ELECTRICITATE
MEGHAN ÎȘI LANSEAZĂ NOUL BRAND
MOMENTUL ATACULUI
ESA CREEAZĂ O ECLIPSĂ ARTIFICIALĂ
„ECHITATEA POATE SALVA EDUCAȚIA”

Dacă nu schimbăm radical sistemul educaţional, nu o să mai existăm

“Noi suntem într-o criză îngrozitoare (a educaţiei). Dacă nu ne rezolvăm problema deşteptării prin învăţare, o să dispărem ca popor foarte repede, fără să ne dăm seama. Ăia mai deştepţi dintre noi, care au şi ei o viaţă de trăit, un parcurs de carieră, zic: ia să plec eu în Europa, ia să-mi găsesc nu de lucru acolo, ia să-mi găsesc oportunităţi care să-mi maximizeze parcursul de viaţă şi de carieră. (…)”

În România, timpul nu mai are răbdare, să fie clar. Dacă nu vom găsi puterea fiecăruia ca om, ca părinte, inclusiv ca elev (…) dacă nu hotărâm că trebuie să schimbăm radical sistemul educaţional, nu o să mai existăm. (…) Şi cum trebuie schimbat sistemul? Este foarte simplu: creşterea progresivă a bugetului. Dacă a crescut PIB-ul cu x la sută, creşte şi alocarea ca sumă absolută (…) Deci o schimbare radicală în care avem bani alocaţi elevului şi tot sistemul se ocupă de elev. (…)”

Profesorul trebuie să facă elevului un plan de carieră

“Sistemul de meditaţii e un sistem de economie de piaţă. Profesorul care meditează trebuie să ţină cont de obiectivele pe care le are, elevul să treacă examenul şi să-şi maximizeze parcursul de carieră (…)

Sistemul de educaţie din orice ţară trebuie să dezvolte capacitatea copilului de a învăţa. Asta trebuie să îi spui profesorului: eu nu vreau ca tu să pregăteşti copilul pentru examene, eu vreau să defineşti copilului un plan de carieră (…) Dacă tu vei şti unde trebuie să ajungă copilul tău, vei avea mijloacele financiare care îţi revin din acest fond comun, numit bugetul României.”

Bugetul României e al fiecăruia dintre noi

“Bugetul României nu este al celor care îl administrează, e al celor care îl alimentează, al fiecăruia dintre noi. Şi chestia asta trebuie consacrată şi să reintre în cultura poporului român.

Bugetul unei ţări este despre investiţia în capitalizarea ţării, educarea ţării şi asigurarea securităţii (…)

Cel mai important indiciu de securitate pe care poate să-l arate un popor, după părerea mea, este respectul.

Eşti respectat atunci când ţi se recunoaşte puterea de a-ţi asigura singur securitatea.”

Citește și