Analist: „Ce am trăit cu energia şi gazul va urma cu petrolul, numai că aici nu prea sunt soluţii“

• Remus Hîrceagă este partener în cadrul Expense Reduction Analysts România.
• Acesta susține că repercursiunile războiului dintre Rusia și Ucraina vor fi foarte greu de gestionat.

Remus Hîrceagă, partener în cadrul Expense Reduction Analysts România, susține că repercursiunile războiului dintre Rusia și Ucraina, în ceea ce privește livrările de petrol, vor fi foarte greu de gestionat.

„Petrolul poate deveni urmă­toarea lebădă neagră (evenimente rare, imposibil de prevăzut, dar cu un impact major). În urmă­toarele luni, putem vedea preţul pe litrul de motorină sărind de pragul de 10 lei. Practic, ce am văzut anul trecut cu escaladarea preţu­rilor la energie şi la gaze se poate repeta acum la petrol, diferenţa fiind că, în acest caz, soluţiile sunt foarte limitate“, spune Remus Hîrceagă, partener în cadrul Expense Reduction Analysts România, companie care oferă firmelor consultanţă de eficienţă operaţională, inclusiv în domeniul energetic.

Potrivit datelor furni­zate de Roland Berger, la nivelul anului 2020, România a consumat 10,4 milioane de tone de petrol, din care numai 3,3 milioane de tone au venit din producţia internă. Din cele 7,1 mi­lioane de tone de petrol importate, 32% au venit din Rusia şi 51% au venit din Kazahstan. Deşi România are o poziţie privilegiată la nivelul UE prin faptul că îşi poate asigura o treime din necesar prin propria producţie, alimen­tarea cu petrol kazah ridică, în acest context, preocupări majore. Petrolul kazah ajunge în România, şi nu numai, prin intermediul CPC, Caspian Pipeline Consortium, com­panie care operează con­ducta de transport ţiţei ce face legătura dintre zăcămintele din vestul Kazahstanului şi portul de la Marea Neagră – Novorossiysk, Rusia. Astfel, conducta, cu o lungime de 1.500 de kilometri, colectează petrolul din bogatele zăcăminte kazahe, tranzitează Rusia, de unde colectează alte cantităţi, pentru ca, apoi, aceastea să fie încărcate şi trimise pe Marea Neagră, prin portul rusesc Novorossiysk.

Compania CPC are un acţionariat internaţional, dar 24% este sub controlul Rusiei, 19% al KazMunayGas (Kazahstan) şi 15% al Chevron, existând şi alţi acţionari mai mici.

„Conform datelor publice, volumul de ţiţei tranzitat prin CPC, în 2021, s-a ridicat la 60,7 milioane de tone, din care circa peste 87% a fost încărcat şi expediat de companii de profil din Kazahstan (perimetrele Tengiz – 26,6 milioane de tone, Karachaganak – 10,3 milioane de tone şi Kashagan – 15,7 milioane de tone)“, au explicat recent reprezetanţii Rompetrol, cei care deţin cea mai mare rafinărie din România, Petromidia, alimentată cu petrol kazah adus prin CPC.

Rompetrol a fost recent ţinta unui nou atac cibernetic, după ce, în martie firma a trecut printr-un eveniment similar. Potrivit reprezentanţilor Rompetrol, transferul ţiţeiului între porturile Novorossiysk şi Midia se realizează, în principal, de compania naţională de transport maritim din Kazahstan – Kazmortransflot. Aceasta a achiziţionat, în 2011, două tancuri petroliere de tip Aframax (115.000 tdw) pentru operaţiuni de transport ţiţei şi produse petroliere în Marea Neagră şi Marea Mediterană. Dar acest lucru, expunerea masivă pe care România o are pe alimentarea cu petrol pe Marea Neagră, este acum o vulnerabilitate, atrag atenţia consultanţii.

„Întrucât practic întreaga cantitate de ţiţei din import (peste 3 milioane tone prin Oil Terminal şi aprox. 5 milioane tone prin Midia Marine Terminal într-un an tipic) ajunge în România pe cale maritimă, înlocuirea porţiunii ruseşti va fi direct condiţionată nu doar de disponibilitatea şi capacitatea de a securiza volumele şi tipul de ţiţei necesar, ci şi de capacitatea de transport maritim. În egală măsură, având în vedere evoluţiile geopolitice din regiune, securitatea transportului maritim internaţional din Marea Neagră va fi un factor de influenţă care nu poate fi neglijat“, spunea recent Szabolcs Nemes, managing partner în cadrul companiei de consultanţă Roland Berger România.

În cazul unei sistări a livrărilor prin CPC, Kazahstanul poate redirecţiona anumite cantităţi prin Marea Caspică spre Azerbaidjan şi apoi spre Georgia, dar această rută ar veni la pachet cu costuri suplimentare.

„KazMunayGas este, din 2008, unic actionar al operatorului terminalului petrolier din portul Batumi, Georgia, cu o capacitate anuală de tranzit de 15 milioane de tone de ţiţei“.

Dar mai sunt şi alte probleme. România aduce dincolo de petrol şi cantităţi semnificative de motorină din Rusia. Anul trecut, potrivit datelor preli­minare ale INS, România a importat 1,9 milioane de tone de motorină, în valoare de peste un miliard de euro, la un consum total de 6,2 milioane de tone de motorină. Cu excepţia rafinăriei Brazi deţinută de OMV Petrom, restul marilor rafinării din România, Petromidia şi Petrotel Lukoil, sunt proiectate să funcţioneze cu un petrol greu, sulfuros, astfel că aducerea altui tip de ţiţei mai dulce ridică dificultăţi de ordin tehnic de procesare. Mai departe, deşi se vorbeşte mult de diversificarea surselor de aprovizionare, soluţiile sunt aproape inexistente, în contextul în care inclusiv asupra unor alţi mari producători există embargouri în vigoare.

„Aprovizionarea UE va necesita importuri mai mari din alte ţări producătoare, însă rămâne de văzut care este disponibilitatea acestor ţări şi capacitatea lor reală de a mări extracţia de ţiţei sau de a pune pe piaţă volume din rezervele naţionale. În plus, împotriva unor ţări cu resurse şi capacităţi de producţie importante, precum Venezuela sau Iran există sancţiuni internaţionale deja instituite. Într-un astfel de context, sunt multiple scenarii care prevăd creşteri semnificative ale preţului ţiţeiului – au fost vehiculate şi valori de până la 200 USD/ baril acest nivel reprezentând un potenţial record absolut“, a avertizat reprezentantul Roland Berger.