Analiză CNN: 2021 va fi un coșmar pentru Europa

• Covid-19, Brexit și conflictele politice internaționale sunt probleme cu care Uniunea Europeană se va confrunta și în 2021
• Asumarea respectării statului de drept va fi probabil cea mai imediată problemă a UE, date fiind conflictele de anul trecut cu Ungaria și Polonia.
• Alte posibile motive de îngrijorare sunt creșterea numărului populiștilor eurosceptici, adoptarea unei politici comune de securitate și apărare și relațiile cu SUA și China.

Trecerea în noul an aduce cu sine senzația că 2021 va însemna depășirea tuturor situațiilor dramatice din anul anterior. Covid-19, Brexit și conflictele politice internaționale din acest an au amplificat tensiuni care au erodat Uniunea Europeană de ani de zile. Toate aceste probleme nu vor dispărea însă brusc în 2021, scrie CNN.

Într-o anumită măsură, crizele anului 2020 au estompat lipsa de unitate între statele UE. În ciuda ambițiilor Bruxelles-ului de a deveni o forță la nivel global, UE se confruntă cu reapariția unui spectru larg de probleme, de la aderarea internă la statul de drept, la o strategie coordonată în relația cu China.

Tensiuni provocate de respectarea statului de drept

După luni de negocieri dificile, statele UE au convenit atât asupra unui buget pe termen lung, cât și asupra unui pachet de redresare în condițiile pandemiei de Covid, care a ajuns la un total de aproape 2 trilioane de dolari.

Două state membre au petrecut însă o bună parte a anului trecut opunându-se lansării acestor fonduri: Ungaria și Polonia. Guvernele lui Viktor Orban și Mateusz Morawiecki s-au opus ca fondurile să fie legate de respectarea statului de drept, ceea ce nu este surprinzător, deoarece ambele sunt investigate pentru încălcări ale acestei norme. Ambele țări sunt acuzate de măsuri care variază de la suprimarea criticilor la adresa guvernului până la subminarea independenței justiției.

De asemenea, în timpul crizei generate de pandemie, au fost exprimate preocupări cu privire la modul de impunere a măsurilor de urgență în numeroase țări ale UE – inclusiv Ungaria și Polonia – care limitează drepturile fundamentale ale cetățenilor.

În cele din urmă s-a ajuns la un compromis, fapt ce în perspectivă ar putea fi interpretat ca o renunțare, din partea UE, la unul dintre cele mai importante principii ale sale.

Mai multe voci influente de la Bruxelles sugeraseră anterior ca aprobarea fondurilor de recuperare Covid să se facă fără Ungaria și Polonia. Această abordare risca însă să deschidă o altă dezbatere: cât de unită ar trebui să fie, de fapt, UE.

Mișcări populiste eurosceptice

Înainte de Brexit, nu doar Regatul Unit a avut mișcări populiste care încurajau ieșirea din UE. După patru ani, partidele eurosceptice din Europa nu mai caută să părăsească blocul comunitar – acum vor să preia conducerea.

Gunnar Beck, membru al Parlamentului European din partea partidului german Alternativa pentru Germania (AfD), consideră că mișcarea euroscepticilor europeni are potențialul de a crește, chiar dacă după Brexit se restabilește normalitatea, iar Donald Trump este înlocuit de Joe Biden, un susținător al UE. „UE se află într-o criză continuă din 2010 și nu a rezolvat niciuna dintre problemele le-au cauzat crize precum criza zona euro, criza migrației sau acum, criza covid”, spune el.

Urmează să vedem dacă 2021 îi va confirma sau îi va dezminți convingerile.

În 2021 urmează să aibă loc alegeri în mai multe state membre, inclusiv în Germania și în Olanda – două țări influente la Bruxelles. Ambele țări au mișcări populiste eurosceptice puternice. AfD este opoziția oficială din Germania, iar în Olanda, Geert Wilders – descris adesea drept un Trump al Olandei – își va apăra poziția de lider al celui mai mare partid de opoziție.

Teama eurofililor nu este că aceste partide extreme vor ajung la putere, ci că îi vor speria pe ceilalți politicieni, care vor ajunge să adopte retorica populiștilor. Așa s-a întâmplat în Marea Britanie, Nigel Farage exercitând o presiune crescândă asupra conservatorilor, care în final nu au mai avut de ales decât să convoace referendumul pentru Brexit.

Și în Olanda, actualul premier, Mark Rutte, a provocat controverse în timpul alegerilor din 2017, când, într-o scrisoare deschisă, a criticat islamul și imigrația. În 2020, Rutte a criticat și planurile de cheltuieli ale UE, cerând ca banii să nu fie irosiți – o atitudine neobișnuită din partea unui liberal european.

Acesta este un model care s-a repetat în multe alte țări din UE, inclusiv Franța, Germania, Cehia și Austria.

Chiar și în înfrângerile electorale, populiștii pot revendica victorii politice. „Când populiștii cad, partidele principale văd în asta o oportunitate de a strânge acele voturi și de a controla aripa dreaptă a propriilor partide. Când adoptă idei de extremă-dreapta, în cele din urmă, acest lucru trece la nivelul UE și schimbă dinamica de la Bruxelles”, apreciază Catherine De Vries, profesor de științe politice la Universitatea Bocconi din Milan.

Deși populiștii s-ar putea să nu se aștepte să câștige prea curând puterea în Germania sau în Olanda, ei văd oportunități de a lucra cu colegii din alte părți ale Europei. „Franța, Olanda, Germania – nici unul dintre noi nu va fi catalizatorul schimbării, suntem prea spălați pe creier”, spune Beck.

UE pe scena internațională

Gradul în care statele membre sunt dispuse să se afirme va juca un rol esențial și în alt aspect-cheie cu care se va confrunta Bruxelles-ul în 2021: Unde se va poziționa UE pe scena internațională?

Președinția Trump a forțat Europa să regândească relația cu SUA. Termenul vag de „autonomie strategică” a fost lansat la Bruxelles în ultimii doi ani. UE intenționează să fie mai independentă în domenii precum securitatea, economia, lanțurile de aprovizionare și schimbările climatice, în fapt, încearcă să apară ca o mare putere, alături de SUA și China.

„Europenii nu-și fac iluzii că SUA vor avea o abordare radical diferită față de China – Trump a schimbat definitiv scenariul în această privință”, spune Erik Brattberg- director al Programului Europa la Carnegie Endowment for International Peace de la Washington.

Va fi complicat pentru țările europene când Biden va cere ca firmele chinezești să fie interzise sau când europenii va trebui să se exprime împotriva abuzurilor la adresa drepturilor omului.

Intenția UE de a acționa independent de SUA a fost exprimată clar săptămâna aceasta, când liderii blocului comunitar au semnat un acord de investiții cu China care ar fi de neconceput pentru orice președinte al SUA.

O politică comună de securitate și apărare

Un alt posibil factor de scindare pentru Bruxelles este o politică comună de securitate și apărare.

Nu este un secret faptul că președintele francez Emmanuel Macron ar dori ca Europa să aibă un control mai mare asupra propriei securități. La fel, nici faptul că Germania, Olanda, Portugalia și multe alte țări nu sunt de acord cu perspectiva construirii de capacități militare uriașe pe întregul continent. Multe state din UE sunt destul de mulțumite de faptul că securitatea lor este subvenționată de către NATO și de SUA, având totodată relații economice serioase cu China și Rusia.

2020 a fost un an foarte dificil pentru UE, evitând riscul unei diviziuni prin multe eforturi și compromisuri și probabil la fel va proceda și în 2021. Rămâne de văzut dacă UE va avea voința politică și talentul de a acționa anul acesta fără să amplifice fisurile deja existente în blocul comunitar.