Bilanțul unui an de pandemie în Europa. Ce greșeli s-au făcut și cum s-a schimbat viața oamenilor

Atena-în-carantină Sursa: Profimedia
  • Italia și Spania au fost destul de obediente în fața măsurilor restrictive, dar în orașele Olandei blocarea vieții sociale și economice a declanșat revolte foarte puternice.
  • Închiderea granițelor unor state, la începutul pandemiei și controalele impuse de Germania la granițele cu Cehia și cu Austria în această lună arată o breșă în sistemul unitar al UE.
  • Epidemiologii au ajuns în pandemie puncte de reper în politica statelor, dar încrederea pe care le-au acordat-o cetățenii inițial a început să scadă.
  • Stimularea economiei digitale în Franța, dorită de președintele Emmanuel Macron, a atins cu ajutorul pandemiei, obiective nebănuite.

De când a fost declarat primul caz de coronavirus, în urmă cu un an, la un spital din nordul Italiei, până la închiderea magazinelor, a restaurantelor, a sălilor de concerte și a stadioanele din întreaga Europă, viața europenilor s-a schimbat radical, scrie BBC.

Restricțiile sunt greu suportabile în societățile care au trăit în libertate

Fiecare țară a reacționat diferit la impunerea măsurilor restrictive din primăvara lui 2019 până acum.

Carantina impusă Spaniei a fost printre cele mai dure din Europa, spune Nekane Balluerka Lasa, profesor de metodologie de științe comportamentale la Universitatea din Țara Bascilor. Izolarea a fost deosebit de dificilă pentru persoanele în vârstă și pentru familiile cu venituri mai mici. Spaniolii sunt obișnuiți cu interacțiunea socială. Infecțiile au scăzut, dar costul economic a fost foarte mare, iar principala lecție a fost impactul asupra sănătății mintale a oamenilor. Poate asta explică de ce nu a fost posibil să fie păstrată carantina. Studiile efectuate au constatat că 46% dintre oameni au simțit o suferință psihologică gravă.

Italienii au fost inițial paralizați de frică, arătând o obediență neobișnuită. Ei au fost primii care au fost loviți dur de pandemie, care și-au pierdut prieteni și membri ai familiei și sistemul lor sanitar a ajuns primul aproape de colaps. Respectul foarte larg în fața restricțiilor a început să se diminueze însă odată cu al doilea val, când au avut loc unele proteste împotriva reluării blocării.

Olandezii nu au avut carantină până în decembrie, dar când, în ianuarie, a fost impusă o stare de urgență, au izbucnit revolte. Tensiunile au fost puternice și s-au manifestat în parte și pe fondul scandalului provocat de abuzurile administrației în privința alocațiilor pentru îngrijirea copiilor.

În Germania, strategia inițială a fost să se facă teste pe scară largă și apoi să se urmărească contactele celor infectați. Aceasta a funcționat până când numărul cazurilor a început să crească vertiginos în toamna anului trecut. Sondajele sugerează că marea majoritate a nemților sprijină măsurile de carantină. A existat însă și o puternică rezistență, protestatarii reunind , în mare parte, susținători ai așa-ziselor teorii ale conspirațiilor, oponenți ai vaccinării și activiști de extremă dreapta.

Slovenia a avut parte de unele dintre cele mai stricte restricții din Europa și totodată, în mod paradoxal, și de una dintre cele mai mari rate ale mortalității din lume. Călătoriile interne au fost interzise din octombrie până la jumătatea lunii februarie, majoritatea magazinelor au fost închise, iar școlile au intrat în regim online. Epidemiologii nu știu să explice această situație; s-a presupus că, în ciuda măsurilor de urgență, socializarea privată a continuat să existe.

Suedia a evitat măsurile de izolare și și-a construit o strategia bazată în mare parte pe responsabilitatea personală. La început majoritatea oamenilor s-au conformat cu regulile de distanțare socială, dar, pe măsură ce, în timpul celui de-al doilea val, cazurile au crescut, supunerea în fața regulilor a devenit mai slabă. Au apărut măsuri mai stricte privind vânzarea de alcool și limitarea prezenței în restaurante și în baruri și la sfârșitul anului trecut a fost adoptată o lege care le-a dat miniștrilor puteri mai mari pentru a limita numărul oamenilor în magazine și în trenuri și în autobuze, pe rutele lungi.

Experții nu trebuie ignorați, dar s-au făcut greșeli

În pandemie virologii au devenit figuri de referință pentru țări întregi sau puncte de reper la nivel internațional, cuvântul lor devenind de multe ori lege.

În Germania, virologul Christian Drosten este cunoscut azi aproape în fiecare familie, la fel ca și Lothar Wieler, directorul Institutului Robert Koch. Tot așa este și în cazul familiei Uğur Șahin și Özlem Türeci, fondatorii companiei BioNTech, care au dezvoltat primul vaccin aprobat. Cancelarul Angela Merkel, care a studiat chimia cuantică, se bazează pe opinia comunității științifice din Germania, care, îndeamnă, în principal, ca guvernul să aplice restricții și oamenii să interacționeze cu prudență. Dar directivele generale nu au fost respectate peste tot, unii lideri regionali cerând mai puține restricții asupra vieții de zi cu zi.

Epidemiologul de stat al Suediei, Anders Tegnell, un birocrat discret înainte de pandemie, a devenit rapid o figură arhicunoscută atât în țară, cât și în străinătate. La început, 75% din populație a susținut strategia propusă de acesta. Dar, pe măsură ce cazurile au crescut și au început să apară restricții mai dure, susținerea publică s-a redus la 50%. Chipul lui Tegnell a apărut pe tricouri, iar criticii i-au trimis familiei sale amenințări cu moartea. La fel s-a întâmplat și în Germania cu virologul Drosten, care a inspirat producători de odorizante să pună în circulație, înainte de Crăciun, figurine de lemn cu trăsăturile acestuia și care au avut mare succes de piață, dar și el a primit amenințări cu moartea de la cei sătui de restricții.

Pe plan internațional, au fost chemați să se pronunțe consilieri științifici, dar nimeni nu s-a gândit să ceară sfatul experților în problemele vârstei a treia, în jurul cărora, cu deosebire, se manifesta oficial grija autorităților, spune Ingmar Skoog, șeful Centrului pentru Îmbătrânire și Sănătate din Suedia.

Jumătate din totalul deceselor din primul val al Suediei au avut loc în instituții de îngrijire, iar un alt sfert a fost reprezentat de persoanele care primeau îngrijire la domiciliu. S-a demonstrat că cel mai adesea nu rudele au fost cele care au adus virusul în casele de îngrijire, dar timp de șase luni nu s-au permis vizitele. S-a spus că această măsură a fost una ilegală.

La Roma, fostul premier Giuseppe Conte avea parte de o susținere destul de puternică, dar neînțelegeri legate de modul de gestionare a celei de-a doua carantine și de refacere a economiei l-au adus la putere pe tehnocratul Mario Draghi, fost șef al Băncii Centrale Europene.

Serbia a avut un succes spectaculos în programul său de vaccinare, dar în Bosnia, care nu are o conducere puternică, centralizată, situația este foarte diferită. Prim-ministrul Fadil Novalic urmează să fie judecat pentru acordarea unui contract de procurare de ventilatoare unei companii de prelucrare a fructelor. Iar angajații bosniaci din domeniul sănătății sunt mai predispuși să se vaccineze în Serbia, la centrele de la frontieră.

UE nu a fost pregătită pentru o criză sanitară paneuropeană

Uniunea Europeană nu a fost bine pregătită pentru o astfel de criză, deși nu este singura luată prin surprindere de această pandemie. UE a încercat să coordoneze acțiunile la nivel comunitar, prin crearea de „culoare verzi” la frontierele închise sau aglomerate, pentru a facilita fluxul de materiale medicale. Dar nu a putut face prea multe pentru concurența dintre state pentru materialele individuale de protecție. Țările bogate, cum ar fi Franța, de pildă, s-au descurcat mult mai bine decât cele mai sărace, ca Bulgaria.

Care au fost problemele programului de vaccinare din UE?

Când sistemele de sănătate au fost copleșite a existat o cooperare la nivel local: pacienți francezi au fost preluați, peste graniță, de spitale din Germania, iar de curând, Portugalia a primit ajutor din partea Germaniei și a Austriei. Dar mai mult ca sigur, astfel de gesturi ar fi existat și fără UE. O acțiune specifică UE a fost cea a organizării programului de achiziții publice de vaccinuri pentru statele membre ale Uniunii. Este un domeniu în care UE nu are experiență și până acum nu s-a descurcat chiar bine, iar un eșec în ceea ce privește achiziționarea și administrarea vaccinurilor se consideră că va crea o problemă politică majoră.

Fiecare societate a răspuns la crizele provocate de pandemie într-un mod specific

În Ungaria a scăzut rata natalității . În 2020 s-au născut în țara vecină cu trei mii de copii mai mult decât în 2019, în mare parte grație stimulentelor fiscale generoase ale guvernului conservator Fidesz. Dar numărul nașterilor a început să scadă în noiembrie și apoi și mai mult în decembrie și în ianuarie, primele luni în care s-a raportat un impact al Covid.

În Spania, femeile s-au confruntat cu mai mult stres, spune prof. Nekane Balluerka Lasa. Mai multe studii au arătat că în familiile în care atât bărbații cât și femeile lucrează în afara casei, femeile petrec mult mai mult timp îngrijind persoanele în vârstă și copiii. Acest lucru poate explica de ce consumul psihologic al femeilor a fost mai mare în timpul pandemiei decât cel al bărbaților.

În Suedia a crescut discriminarea persoanelor în vârstă, spune prof. Ingmar Skoog. În Suedia sunt 1,5 milioane de oameni cu vârsta peste 70 de ani, iar autoritățile au spus că aceștia nu pot avea grijă de ei înșiși. Dar astăzi trăim o realitate complet diferită de cea de acum 30 sau 40 de ani, vârsta de 70 de ani acum e similară celei de 50 de ani de acum trei sau patru decenii. O dovadă este și faptul că doar 10% din decesele acestei țări au fost reprezentate de persoane în vârstă, lipsite de îngrijitori personali.

O Europă fără frontiere este bună în teorie

Conceptul de frontiere deschise este adânc înrădăcinat în sistemul Uniunii Europene. Dar granițele deschise nu funcționează în timpul pandemiilor. La Bruxelles s-a tras un semnal de alarmă în acest sens când unele state membre au închis granițele la începutul pandemiei și apoi, din nou, când, în această lună, Germania a impus controale la frontierele cu Republica Cehă și parțial cu Austria. Călătoriile de afaceri și de agrement au devenit atât de rare, că problema lor nici nu s-a mai pus.

După apariția unui focar de Covid anul trecut în stațiunea de schi austriacă Ischgl, pârtiile de schi sunt deschise anul acesta doar în regim de carantină, iar hotelurile și restaurantele sunt închise, schiul fiind rezervat efectiv doar localnicilor. Poliția a amendat zeci de schiori străini care nu s-au supus regulilor.

Și comunitățile alpine din Elveția sunt puternic dependente de turismul de iarnă, iar guvernul a luat controversata decizie de a menține pârtiile de schi deschise, chiar dacă restaurantele și barurile sunt închise. Daunele economice sunt imense, dar datele inițiale sugerează că strategia Elveției s-ar putea să nu fie la fel de riscantă pe cât au susținut unii critici, un rol major având în acest sens mărirea numărului de teste în stațiuni.

Slovenii dețin peste 100.000 de proprietăți în Croația vecină, astfel că voucherul de 200 de euro oferit vara trecută de către Stat nu a avut efectul sperat asupra turismului intern.

Sacrificarea animalelor și schimbări radicale în industria anumitor țări

Când s-a raportat că la fermele de nurci din Danemarca s-a răspândit Covid-19, au fost sacrificate milioane de nurci. Anul acesta, cultivarea nurcilor a devenit ilegală în Danemarca, țara care până acum a avut cea mai mare populație de nurci din lume. „Nu vom mai avea niciodată o astfel de industrie de nurci în Danemarca”, a declarat Carl Valentin, purtătorul de cuvânt al Partidului Popular Socialist.

Focarele din iunie în rândul a sute de muncitori de la fabricile de prelucrare a cărnii din Germania i-au șocat pe germani și au dus la schimbări legislative. Oamenii de știință au crezut că muncitorii erau mai vulnerabili acolo din cauza temperaturilor scăzute din abatoare și a mașinilor zgomotoase, care îi sileau să strige unii la alții. Dar au ieșit la iveală adevăruri șocante despre salarii minime și locuri de cazare supraaglomerate pentru lucrători, care provin în principal din Europa de Est și sunt angajați de subcontractori.

Europenii au întâmpinat schimbarea stilului de viață în moduri diferite

Franța intră în cele din urmă în epoca digitală. Până la a doua carantină, din toamna trecută, două treimi din întreprinderile mici (cu o cifră de afaceri anuală de aproape 2,4 miliarde de euro) nu funcționau online și chiar site-urile unor mari magazine, precum Galeries Lafayette sau BHV, nu ofereau mai mult de o adresă și orele de deschidere sau câteva imagini cu pantofi de lux. Acum, totul, de la o gustare la o cafenea până la plata taxelor și efectuarea cererilor de cărți de rezidență pot fi făcute on-line, iar magazinele au site-uri puse la punct. Stimularea economiei digitale a fost un obiectiv-cheie al președintelui Emmanuel Macron și după cum se vede, în atingerea acestui țel a avut un aliat foarte bizar: pandemia de COVID.

Spania este o cultură foarte prietenoasă, spune prof. Nekane Lasa, iar trecerea digitală la „telemuncă”, deși a fost destul de pronunțată, nu va putea înlocui interacționarea oamenilor față către față, spune acesta. Studenții stau acum o săptămână acasă și o săptămână merg la universitate, dar vor să meargă în fiecare zi.

Sursa: Profimedia

O societate fără bani? Încă nu. De când a început pandemia, în supermarketurile din Austria a devenit ceva obișnuit să vezi semne prin care se solicită plata fără numerar, cu motivația că astfel sunt „protejați” atât angajații, cât și clienții. Austriecilor le plăcea înainte să plătească în numerar, dar un sondaj realizat vara trecută de Banca Națională austriacă sugerează că pandemia se poate să fi accelerat o tendință de plătire fără numerar, fenomen constatat, de altfel, și în restul Europei. În Austria însă banii sunt încă foarte populari, nefiind deloc neobișnuit să dai de magazine unde plata se face doar în numerar și nu există vreun semn că acest obicei se va demoda.