Cristian Diaconescu, despre criza politică: „Eu nu am mai văzut partid care să se împartă în două în timp ce e la guvernare”

• Cristian Diaconescu: Sistemul judiciar este o instituție de castă (…) este un anume tip de sistem, ca și cel de sănătate, cu reguli interne, cu oameni care între ei s-au condiționat de-a lungul vremii. Este foarte complicat să fii șeful administrativ al acestei caste. Președintele țării nu e șeful lor administrativ, nu-l percep ca atare, pentru că într-adevăr, mai importantă e propunerea ca numirea finală după ce a trecut și prin CSM. Problema este la propunere.
• Cristian Diaconescu: Cei de la USRPLUS nu se vor maturiza pentru că fac un titlu de glorie din asta, nu știu cum se conduce o țară, nu au experiența conducerii la nivel local, acolo unde ei aproape nu există, motiv pentru care își închipuie că mesajul public ține loc de politică publică. AUR-ul la rândul său nu există la nivel local, iar radicalismul de expresie publică, e doar de văzut la televizor și eventual pe Facebook.
• Cristian Diaconescu: În acest moment, evident, orice mare putere încearcă să joace, e natural. Și cum altfel, mai ales  în state de frontieră cum suntem noi,  decât încercând pe de o parte să-ți poziționezi nu pioni, cât parteneri, iar pe de altă parte, acolo unde vorbim de neprieteni, să maximizezi vulnerabilitățile pe care și le creează singuri. Un președinte poate fi și un asset, și o vulnerabilitate. Măcar interesul există pentru un anumit tip de președinte.

Cristian Diaconescu, președintele PMP, a intrat, sâmbătă, sub tirul întrebărilor și curiozității publicistului Ion Cristoiu.

Cum era ca judecător pe vremea lui Ceaușescu? Cât de important este ministrul Justiției într-un Guvern? De ce trenează desființarea SIIJ? Cine influențează politica externă a României? Sunt interesate cancelariile occidentale de alegerile prezidențiale românești din 2024? Care sunt cauzele actualei crize politice? Care sunt relațiile PMP cu PNL, AUR și USRPLUS? Există colaborări cu cele trei partide? Cine va suporta decontul retragerii SUA din Afganistan?

Despre relația României cu Ucraina

Cristian Diaconescu: În 2014, Ucraina, confruntată cu o situație complicată în relația cu Moscova, s-a trezit că nu prea are vecini. Nu întâmplător vă dau acest exemplu. Păi dacă nu ați avut o politică, indiferent cine era la președinție, că era una oranj, că era una de tip Ianukovici, practic, pe agenda bilaterală cu România avea teme, hai să le spun polemice, unde, într-o formă sau alta aveam probleme să ne acomodăm. Temele  regionale, de securitate, de stabilitate, infrastructură, drumuri, coridoare de energie, nu existau între cele două țări, indiferent cine conducea la București sau la Kiev. În momentul în care a apărut 2014, atunci s-a răsturnat toată agenda, dar e foarte greu într-o relație cu vecinătatea, mai ales în condițiile în care, și la ei, ca și la noi, reprezentantul român se duce să își facă poze la Paris, la Washington, la Berlin, la Kiev, la Sofia, la Budapesta mai puțin. Ei, în momentul în care ai probleme regionale de securitate, cel la care te duci spune: nu-i o temă bilaterală, asta e o temă regională. Toți aveți aceeași amenințare, să zicem o politică asertivă a Federației Ruse față de regiune. Voi între voi cum vă înțelegeți? Aaa, știți că noi nu discutăm despre acest subiect, noi discutăm despre combinatul Krivoi Rog.

Despre întâlnirea Zelenski-Biden

Cristian Diaconescu: Vor o decizie rapidă de intrare în NATO. Nu e posibilă pentru că Ucraina nu și-a pregătit vecinătatea. Vecinătatea nu e susținătoare, Ungaria, din contră, are multe obiecțiuni din acest punct de vedere, și, în al doilea rând, sigur, nu o să recunoască nimeni, dar o zonă buffer (tampon), față de Federația Rusă, de facto în acest moment chiar funcționează, încrederea în stabilitatea din Ucraina, ca furnizor de securitate, nu numai ca primitor, este destul de redusă și, încă un argument, a fost Merkel în vizită la Biden și a reușit să convingă partea americană că Nord Stream 2, acel coridor atât de disputat, este totuși o chestiune funcțională, iar partea americană și-a retras obiecțiunile.

Despre scandalul Morari în R. Moldova

Cristian Diaconescu: Pe absolut toate zonele neguvernamentale și în condițiile unei suscebilități destul de serioase în legătură cu o situație complicată legată de statul de drept, justiție, corupți, etc, Natalia Morari era, practic, și o instanță. Dacă la televizunea ei te condamna, din acel moment erai plasat de opinia publică și, implicit, de zona politică, într-o categorie sau alta. Era icoana luptei anticorupție. Era mai mult activistă și reprezentant al societății civile, alta decât cea care venea din zona politică, sigur, tema fiind foarte sus în atenția publică pentru că, știți bine, sunt multe păreri în legătură cu corupția endemică din Republica Moldova.

Despre Veaceslav Platon, impicat în furtul miliardului de la Banca R. Moldova

Cristian Diaconescu: Nu are corespondent în România pentru că comportamentul lor este transnațional, adică nu ține de politica de clan, dinauntru, cu, evident, implicații politice. Când se depășesc anumite limite, cazul Plahotniuc este cel mai relevant din acest punct de vedere, aproape există un fel de conivență între Est și Vest ca astfel de personaje să fie eliminate pentru că tentația lor este să- și folosească atuurile, așa cum au fost ele obținute, în jocul politic, nu neapărat pentru a sprijini pe cineva, ci pentru a se profila. În momentul în care își depășește limitele financiare, materiale, și încearcă să le plaseze într-o zonă de decizie politică majoră se întâmplă ceva.

Despre semnificația scandalului Morari

Cristian Diaconescu: Faptul că sunt mai multe straturi de subordonare, faptul că ceea ce vezi public reprezintă cu totul și cu totul altceva decât mesajul pe care îl transmit și se întâmplă și la noi acest lucru. Adică sunt alte categorii de interese care pot fi concordante și care să sprijine un anumit tip de mesaj mai ales de natură funcțional pozitivă (…) faptul că există niște inginerii în spatele relației mesaj public, indiferent cine îl susține, și interesele din spate, care sunt absolut fabuloase.

Cum era ca judecător pe vremea lui Ceaușescu

Cristian Diaconescu: Pe vremea aceea, în general, erau spețe care țineau de mica infracționalitate. Furtul din avutul obștesc, agricultură. Adică furau cereale de pe câmp. Nu se dădeau pedepse mari. Era un fel de conivență între noi. Sigur, pedeapsa era mare, maximul era de 5 ani închisoare cu executare. Judecătorii nu dădeau niciodată așa ceva. Se dădea amendă penală sau executare la locul de muncă.

Despre importanța ministrului Justiției în Guvern

Cristian Diaconescu: Sistemul judiciar este o instituție de castă (…) este un anume tip de sistem, ca și cel de sănătate, cu reguli interne, cu oameni care între ei s-au condiționat de-a lungul vremii. Este foarte complicat să fii șeful administrativ al acestei caste. Președintele țării nu e șeful lor administrativ, nu-l percep ca atare, pentru că într-adevăr, mai importantă e propunerea ca numirea finală după ce a trecut și prin CSM. Problema este la propunere. E destul să-ți vină o hotărâre a CCR în care se spune că procurorii se subordonează ministrului Justiției. Păi în momentul ăla știe ministrul cum să-i facă să se subordoneze. Într-adevăr, prevederile constituționale sunt destul de incerte. Procurorii lucrează sub coordonarea ministrului Justiției și de aici, cuvântul coordonare… (…)

Cristian Diaconescu: Ministrul Justiției este important pentru că, practic, e purtătorul de cuvînt al castei. CSM nu stă în guvern. CSM-ul dă un aviz sau este nemulțumit la un moment dat că te-ai exprimat în legătură cu justiția. Dacă ministrul este destul de versat, poate interveni pe rând că nu intervine peste sistem (…) Instrumentul prin care ministrul Justiției poate interveni este forța în CSM, e membru de drept. Și e ministrul Justiției. (…) depinde de tine atmosfera publică, pentru că tu practic, când ieși din CSM, tu vorbești. Ei nu pot vorbi. Ei nu au nici uzanța și nici nu ar fi corect. Tu vorbești public și în momentul în care te poziționezi se creează un anumit tip de presiune. Prin CSM trec toate promovările, toate avizele în legătură cu cariera fiecăruia. Ei sunt foarte preocupați de cariera lor. Ministrul are o voce. Sigur, ar avea și președintele.

Despre bătălia pe desființarea SIIJ

Cristian Diaconescu: S-a creat un spin public, pe care ei nu au știut să-l explice. Dacă vorbeai prin Occident, și vorbesc și astăzi, apare un subiect pe radarul tuturor instituțiilor care, într-o formă sau alta, a rămas acolo pe ecran. Aici sunt două șanse. Ori ai pe cineva credibil și puternic să explice și să calmeze situația, ori te duci, cum s-au dus pesediștii înainte, pe tipul  de raționament și de retorică, nu înțelegeți voi bine, voi nu știți despre ce este vorba. Deci ori îl schimbi, ori îi convingi să ți-l scoată de bună credință. Nu s-au străduit nici așa, nici așa. Da, discuția a venit în urma unor presiuni externe. Va închipuiți, Angela Merkel citea FAZ dimineața la cafea și ce vedea din România? Pozele cu protestele din Piața Victoriei. Și își întreba consilierii – Ce e domnule, ce se întâmplă? Că lumea iese în stradă pentru pensii, locuri de muncă. Cum să ieși pentru procurori? Așa ceva nu am auzit- Și atunci cineva venea și explica.

Cine influențează politica externă a României?

Cristian Diaconescu: În general, ministrul de Externe este la mijloc pentru că și aici Constituția Romîniei lasă loc persoanei care este în funcție să o interpreteze într-un fel sau altul. De ce? Președintele este titularul politicii externe și Guvernul prin ministrul de Externe, este executantul politicii externe. Așteptarea de la partenerii noștri, pentru că este o politică externă foarte rapidă, mă aștept să-mi fii nu numai un partener simpatic, care vorbește foarte multe limbi străine, un tip cu care îți place să conversezi, ci ceea ce noi convenim să se întîmple la tine în țară. Și de aceea să ai forța necesară ca, ceea noi convenim,  fiind vorba despre foarte multe decizii, luate foarte repede, multe dintre ele multilateral. Fiind în multilateral,  și te întorci pe ce ai convenit la masă, evident că ne creezi la toți o problemă, că ai omorât consensul. Și atunci se așteaptă ca ministrul de Externe, dar nu numai el, să fie un personaj  care să aibă greutate în statul lui, sau președintele. Președintele, de principiu, este cel care are, evident, mai multă tracțiune din punctul ăsta de vedere. Este exact aceeași situație și în legătură cu ambasadorii.

Cristian Diaconescu: În marile state, când li se dă agrementul ambasadorilor și se privește la cine urmează să vină, se uită dacă a avut funcții publice înainte. De ce? Pentru că ăla care a avut funcții publice înainte, poate a mai fost ministru, politician de vârf și acum este ambasador are parteneri în țară, exact pe aceeași logică. La marile puteri trebuie să le știi limba și cultura, clar, dar depinde cât ești de operațional. El așa te privește, din perspectiva eficienței. Și președintele este judecat tot din punctul de vedere al eficienței. Așa se explică de ce e o bătălie pentru președinte pe plan extern, și nu premierul. Nu are putere.

Despre influența cancelariilor la prezidențialele din 2024

Cristian Diaconescu: Din ce se vorbește în piața internă, chiar politică, astăzi în România foarte mulți consideră că viitorul președinte al României va fi cineva care are legitimare externă. Știu că sună oarecum… Nu cred și pot să vă spun și de ce. Nu pot să elimin, e o chestiune de nuanță, nu poți avea un răspuns categoric. Problema care este… treptat, încă de pe vremea lui Trump, multilateralul începe să fie nuanțat. Intră  în joc competitorul sistemic China în Europa, Federația Rusă are politica ei, America a avut dificultăți și are, deci din acest punct de vedere se așteaptă un anumit tip de repoziționare. Statele precum Polonia și Ungaria creează probleme în interiorul UE, UE își mai păzește frontierele în momentul acesta, deci se recombină anumite interese și implicit zone de influență. Deja îl scanează pe viitorul președinte 99de pe acum. O mare putere optează de la anul, cealaltă nu se liniștește, dar în final se cade de acord.

Despre criza politică și cauzele ei

Cristian Diaconescu: Așa ceva eu nu am mai văzut. Un guvern își pierde încrederea și acest lucru se verifică prin moțiune de cenzură și asumarea răspunderii. Un guvern, nu o persoană. Nu există, nu scrie nicăieri. Din această perspectivă, ce se întâmplă acum, dacă vine, dacă pleacă un anume individ, lucrurile stau altfel. În al doilea rînd avem și noi peste 2200 de aleși locali. Oamenii ăia spun ce se întâmplă în țară. Toate reflexele, plecate mai ales din niște conivențe contranaturii dacă te uiți la ce vorbesc ei la București, funcționează peste tot în țară. Acest tip de atitudine care demonstrează lipsa totală de profesionalism în politică, în țară nu se regăsește. Acolo se înțeleg bine mersi, nimic din polemicile pe care le vedeți publice nu se revăd la nivel local. Nu se va reface această coaliție. Sincer vă spun nu-i văd capabili de o împăcare care să fie cât de cât de încredere. Eu nu am mai văzut partid care să se împartă în două în timp ce e la guvernare.

PMP, încotro?

Cristian Diaconescu: Suntem al treilea partid la numărul de aleși locali după PSD și PNL.  A fost un șoc ce s-a întîmplat la alegeri. Am analizat și cauzele sunt ca de obicei de două categorii. Unele care ne sunt nouă imputabile și anume un anumit tip de dezsistare la nivel local. De ce acest lucru? Pentru că  această lege electorală, favorizează pe cei cu scoruri mici.Unii au spus că dacă păstrează 5% este favorabil pentru ei. Și în al doilea rând, e mai bine fără noi în Parlament? Multe din calculele noastre, cu partea de Senat, că se poate, noi aveam peste 5%. Nu am dovezi.

Cristian Diaconescu: Au stat împreună cu liberalii la guvernare și pot să vă spun ceea ce-mi spun colegii, liberalii s-au purtat cu ei mai rău decât cu pesediștii. Nici ai noștri nu or fi fost ușă de biserică, dar toți, peste tot în țară îmi spun acest lucru, ceea ce a creat o oarecare contradicție în termeni. Deci disponibilitatea de a merge pe acestă zonă este una destul de complicat de revigorat. (…) Trebuie să te ocupi mai mult de organizații. Nu a plecat nimeni, dar oamenii vor să ai un răspuns la întrebarea PMP, încotro?

Cristian Diaconescu: Nu avem și nu vom avea alianțe nici la nivel local cu AUR sau cu USR. Niciunul dintre aceștia, deosebit de PNL și PSD, nu au venit cu un proiect pe masă. Suntem un partid de 4-5%. Din punctul nostru de vedere, dacă ne dorești cooperarea… Relațiile cu cei de la USRPLUS sunt aproape inexistente. Ne desconsideră. Le lipsește maturitatea celor de la USRPLUS și nu se vor maturiza pentru că fac un titlu de glorie din asta, nu știu cum se conduce o țară, nu au experiența conducerii la nivel local acolo unde ei aproape nu există, motiv pentru care își închipuie că mesajul public ține loc de politică publică. AUR-ul la rândul său nu există la nivel local, iar radicalismul de expresie publică, doar de văzut la televizor și eventual pe Facebook. În teritoriu nu există reprezentanți care să susțină mesajul la nivel național. Nu m-am așteptat la o alianță USR-PLUS AUR, la o asemenea indecență.

Influența retragerii din Afganistan asupra imaginii Americii

Cristian Diaconescu: Retragerea SUA din Afganistan, în sine, era un proiect susținut de poporul american. Nu mai voiau să mai stea. Executarea retragerii e o problemă pe care o va deconta Biden. Retragerea influențează imaginea Americii pentru că America, ca mare putere, are mai multe mese de jocuri geostrategice. În marea lor majoritate se bazează pe acest principiu: cu noi în coaliție promovăm egalitatea, libertatea. Ei, în momentul acesta s-ar putea să apară o dificultate.