Cum ar putea arăta închisorile în viitor: Trei variante care ar putea schimba actualul sistem penitenciar

• Din ce în ce mai mulți oameni din întreaga lume se află după gratii, cei mai mulți dintre ei având puține șanse de reabilitare.
• Multe închisori se bazează pe o supraveghere mai intensă și mai „inteligentă”.
• Există însă și alternative eficiente la actualul sistem penitenciar, cum sunt închisorile umane din Norvegia.

Aproximativ unsprezece milioane de oameni se află în închisorile din întreaga lume, iar tendința aceasta este în continuă și rapidă creștere, scrie Der Standard.

Acest lucru este dezvăluit de actualul studiu Prison Trends Report, elaborat de organizația Penal Reform International. Și actualul sistem penitenciar implică pentru diversele state costuri semnificative: Austria plătește pentru un prizonier în jur de 47.500 de euro pe an, SUA, aproximativ 30.000, iar România, în jur de 12.000 de euro. Mai mult, sistemul acesta este departe de a fi eficient; conform statisticilor, jumătate dintre foștii deținuți recidivează.

Răspunsul punitiv al societății la criminalitate ar putea evolua în trei direcții.

Scenariul 1: Închisori „inteligente”, de înaltă tehnologie

Pot exista închisori mai restrictive, mai monitorizate și mai inumane decât cele actuale. China și Hong Kong, în special, ne arată ce se poate face în acest sens din punct de vedere tehnic.

Hong Kong vrea să își transforme treptat închisorile în închisori inteligente. Într-o etapă de testare, unele dintre acestea și-au echipat prizonierii cu brățări care amintesc de dispozitivele de urmărire pentru fitness.

Pe lângă localizare, acestea înregistrează și pulsul deținuților. Dacă acesta este diferit față de valorile obișnuite, dispozitivul declanșează o alarmă. De asemenea, la percheziționarea deținuților pentru obiecte interzise sunt folosiți și roboți.

În închisoarea chineză Yancheng, deținuții sunt urmăriți non-stop prin camere ascunse și senzori instalați în celule. În fiecare zi, sistemul generează automat un raport de comportament pentru fiecare deținut, care include profiluri de mișcare și analize ale expresiilor faciale. Dacă inteligența artificială din spatele acestor aparate detectează tipare neobișnuite, gardienii sunt alertați.

Guvernele și închisorile susțin utilizarea unor astfel de tehnologii invocând și binele deținuților. De fapt, sistemele „neutre” ar putea aduce în fața justiției funcționari judiciari violenți, dacă s-ar dori așa ceva. Utilizarea tehnologiei inteligente este motivată însă, în primul rând, de eficiență: computerul nu poate fi distras, nu obosește și mai presus de toate: nu are inimă și nici ochi pe care să îi închidă atunci când ar avea îndoieli.

Scenariul 2: Închisori umane

De obicei, când ne gândim la o închisoare ne vine în minte renumita închisoare Alcatraz. Există însă și închisori total diferite de aceasta. Cea mai reprezentativă dintre acestea este Bastøy, închisoarea aflată pe mica insulă omonimă, situată la 75 de km de Oslo, care a dobândit faima de „cea mai umană închisoare din lume”.

Aproximativ o sută de prizonieri locuiesc aici în apartamente comune, în mici colibe, care nu sunt închise. Deținuții se mișcă liber, lucrează în bucătărie, la câmp, în pădure sau chiar pe continent.

Paznicii nu poartă arme. Toţi angajaţii care asigură aici paza s-au calificat în urma unei instruiri de trei ani (în comparaţie cu numai câteva luni, cum este cazul în SUA), asemănându-se mai degrabă cu nişte asistenţi sociali decât cu niște ofiţeri de închisoare.

Chiar și închisoarea norvegiană de maximă securitate din Halden seamănă mai mult cu un hotel. În loc ca pe fereastră să vadă gratii, prizonierii privesc spre o pădure, iar cheile propriilor celulele sunt deținute de prizonieri. În documentarul său din 2015, „Pe cine să mai invadăm” (Where to Invade Next), regizorul Michael Moore prezenta închisoarea Halden ca un exemplu al modului în care SUA ar trebui să-și gestioneze sistemul penitenciar.

În anii 1990, Norvegia a decretat o reformă radicală a sistemului judiciar: în loc ca oamenii să fie doar închiși, accentul a fost pus pe reintegrarea socială, închisorile trebuia să fie mai mult un spațiu de vindecare și să pregătească deținuții pentru viața reală. Și reforma a avut un extraordinar succes.

Rata recidivei este în Norvegia de 20%, comparativ cu media Europeană, de aproximativ 70%. Închisoarea Bastøy, care găzduieşte și infractori periculoşi, criminali şi violatori, prezintă cea mai mică rată de recidivă din toată Europa: 16%, În plus, este și una dintre cele mai ieftine închisori din Norvegia.

Închisorile norvegiene sunt vizitate în mod repetat de delegații străine, mulți considerându-le modele. La nivel internațional nu există însă semne de schimbare: conform Global Prison Trends Report, majoritatea deținuților din întreaga lume trăiesc încă în condiții proaste, iar multe închisori sunt supraaglomerate și subfinanțate.

Scenariul 3: Abolirea închisorilor

Când, în 2016, Thomas Galli, directorul unei închisori din Germania, a fost întrebat ce ar face cu deținuții dacă ar depinde de el, a spus: „I-aș elibera”. Câteva luni mai târziu și-a dat demisia și de atunci lucrează ca avocat și scrie cărți despre experiențele sale.

Sistemul actual nu este de nici un folos nici pentru făptași, nici pentru victime și nici pentru societate, susține Galli. Condamnările la închisoare promovează doar principiul învechit al răzbunării și pe infractori îi conduce și mai mult către marginalizarea socială. Rata ridicată a recidivelor vorbește de la sine în acest sens.

Numai pentru puținele cazuri dificile ar fi necesare astfel de instituții, în care ar trebui să se respecte demnitatea umană și care ar putea aminti de centrul de detenție norvegian Bastøy.

Potrivit lui Galli, majoritatea persoanelor condamnate ar trebui să-și ispășească vinovăția în forme deschise și descentralizate de privare de libertate.

De exemplu, în grupurile rezidențiale, infractorii tineri ar putea avea parte de un mediu social pozitiv. Și condamnații ar trebui să fie obligați să aducă o reparație în mod activ, dacă este necesar chiar prin contactul cu victimele.

În cele din urmă, scopul politicii statului trebuie să fie întotdeauna prevenirea infracțiunilor, ceea ce se poate face, în primul rând prin prevenirea inegalităților extreme. „Politica socială este cea mai eficientă politică penală”, spunea reformatorul legii penale Franz von Liszt în secolul al XIX-lea.