Cum își propune UE să vaccineze 448 de milioane de oameni

• UE a asigurat pentru țările blocului comunitar peste 2 miliarde de doze de vaccinuri anti-Covid.
• Unele țări au anunțat planuri de importare a unor vaccinuri care nu sunt autorizate de UE, iar unele țări bogate își asigură un excedent de doze.
• O problemă majoră în calea implementării vaccinării o constituie reticența față de vaccinare care a crescut în ultimii ani la nivel global.
• Introducerea unor „pașapoarte de vaccinare” este posibil să nu fie încă luată în considerare în viitorul apropiat.

Comisia Europeană a asigurat pentru blocul comunitar, în numele „științei și solidarității” , peste 2 miliarde de doze de vaccinuri anti-Covid încă din luna iunie, informează CNN.

Acum Comisia le cere celor 27 de țări să se pregătească pentru a conlucra la implementarea lor. Prima lansare a vaccinului va începe pe 27 decembrie, potrivit președintelui Comisiei Europene Ursula von der Leyen.

Dacă totul merge conform planului, programul de vaccinare al UE ar putea fi unul dintre cele mai mari realizări din istoria proiectului european. Dar o abordare colectivă nu va fi un lucru ușor pentru o multitudine de peisaje socio-politice și de diferențe mari în infrastructura de sănătate publică și în atitudinea față de vaccinare.

Un acord echitabil

UE a asigurat suficiente doze potențiale de vaccin pentru a-și imuniza cele 448 de milioane de cetățeni de două ori, și alte milioane de doze pentru redirecționarea sau donarea către țările mai sărace. Au fost achiziționate până la 300 de milioane de doze de vaccin Pfizer/BioNTech și până la 160 de milioane de la compania americană Moderna. Se așteaptă ca Agenția Europeană pentru Medicamente (EMA) să autorizeze vaccinul Pfizer/BioNTech pe 21 decembrie și pe cel de la Moderna la începutul lunii ianuarie.

Acordul include de asemenea până la 400 de milioane de doze din vaccinul propus de colaborarea anglo-elvețiană Oxford / AstraZeneca, până la 405 milioane de doze de la compania germană Curevac, până la 400 de milioane de la gigantul farmaceutic american Johnson & Johnson, până la 200 de milioane de doze de la compania americană Novovax și 300 de milioane de doze de la companiile britanice și franceze GlaxoSmithKline și Sanofi, care au anunțat vinerea trecută că punerea în circulație a vaccinului lor va fi amânată până la sfârșitul anului viitor.

Toate acestea servesc drept avans pentru statele membre, dar în final fiecare țară va trebui să cumpere vaccinurile pe cont propriu. Comisia a oferit, de asemenea, îndrumări cu privire la modul de implementare a acestora, dar modul în care fiecare țară administrează vaccinul cetățenilor săi și care sunt categoriile cărora li se va acorda prioritate depinde în totalitate de fiecare țară în parte.

Probleme de loialitate

În octombrie Ungaria a anunțat un plan de importare a vaccinului rusesc Sputnik V, care nu este autorizat de EMA. Ungaria poartă discuții și cu China și cu Israelul pentru achiziționarea de vaccinuri, iar săptămâna trecută a anunțat că între 3.000 și 5.000 dintre cetățenii săi ar putea participa la studiile clinice ale vaccinului Sputnik V.

Germania a semnat la începutul acestei luni acorduri suplimentare cu trei firme naționale de biotehnologie finanțate de stat, printre care BioNTech și Curevac, având acum un număr total de doze asigurate de până la 300 de milioane, pentru o populație de 83 de milioane de oameni. Un purtător de cuvânt al ministerului sănătății a declarat pentru CNN că Germania a obținut doze suplimentare pentru cazul în care unele dintre celelalte vaccinuri procurate de UE nu vor fi autorizate.

Un raport recent al British Medical Journal a constatat că un sfert din populația lumii ar putea să nu primească un vaccin anti-Covid-19 până în 2022 din cauza țărilor cu venituri ridicate care acumulează dozele planificate – un rol de frunte în acest sens avându-l Canada, Marea Britanie și Statele Unite. Potrivit raportului, SUA a comandat aproximativ patru vaccinări pe cap de locuitor.

„America dă un exemplu de naționalism vaccinal”, oferind Europei un avertisment cu privire la importanța echității și a solidarității, a spus David Taylor, profesor emerit de politică farmaceutică și sănătate publică la University College London.

Provocări în premieră

Majoritatea experților sunt de acord că cea mai mare provocare pentru blocul comunitar va fi lansarea efectivă a vaccinului în cele 27 de state membre.

Vaccinurile Pfizer/BioNTech și Moderna, care utilizează noua tehnologie pe bază de ARN mesager, au cerințe speciale de stocare. Vaccinul Moderna poate fi păstrat la temperaturi de -20ºC timp de până la șase luni și la temperaturi de frigider de 2-8ºC până la 30 de zile. De asemenea, poate fi păstrat la temperatura camerei timp de până la 12 ore și nu trebuie diluat înainte de utilizare.

Vaccinul de la Pfizer/BioNTech prezintă provocări logistice mai complexe deoarece trebuie păstrat la aproximativ -70 ºC și rezistă doar cinci zile la frigider. De asemenea, flacoanele cu medicament trebuie diluate pentru injectare; odată diluate, acestea trebuie utilizate în decurs de șase ore sau aruncate.

Doar cinci dintre țările chestionate de Centrul European de Prevenire și Control al Bolilor (ECDC) – Bulgaria, Ungaria, Malta, Olanda și Suedia – spun că infrastructura pe care o au în prezent este suficientă pentru a implementa vaccinurile.

Având în vedere cât de repede a fost dezvoltat și autorizat vaccinul, este foarte posibil și ca majoritatea sistemelor de sănătate naționale să nu aibă suficient timp pentru a se pregăti pentru distribuirea acestuia.

Țările din Europa Centrală ar putea fi mai bine pregătite decât restul deoarece sistemele lor de sănătate publică au investit recent în mod semnificativ în controlul bolilor infecțioase, spune Martin McKee, profesor de sănătate publică europeană la London School of Hygiene and Tropical Medicine.

Nu este exclus ca țările UE să ajungă să utilizeze în final două sau mai multe vaccinuri diferite, a spus dr. Siddhartha Datta, managerul programului OMS pentru Europa pentru bolile prevenibile prin vaccinare.

Vaccinuri precum cel dezvoltat de Oxford și Astrazeneca pot fi păstrate la temperatura normală a frigiderului timp de cel puțin șase luni, un fapt benefic pentru acele țări din UE care nu dispun de infrastructura necesară vaccinurilor pe bază de ARNm.

Desfășurarea și monitorizarea vaccinării

O rețea corespunzătoare de spații de depozitare nu este singura problemă, planul de implementare adecvată a vaccinului cuprinzând 10 puncte, a spus Datta. Acesta a subliniat că factori precum sistemele de monitorizare, implicarea la nivelul comunității și resursele umane sunt cruciale pentru o lansare reușită a vaccinului. Fără un mecanism robust de monitorizare este posibil ca oamenii să nu se prezinte pentru a doua doză de vaccin, riscându-se o risipă a vaccinurilor, a spus McKee.

Țări precum Suedia, Danemarca și Țările de Jos (precum și Marea Britanie) vor excela probabil în aplicarea unor astfel de sisteme de monitorizare, a mai spus McKee. Însă altele, printre care Bulgaria, Cipru, Franța, Ungaria și Slovacia, au sisteme de monitorizare mai slabe, inclusiv un registru pe hârtie, potrivit raportului ECDC.

Raportul ECDC afirmă că 12 țări au raportat planuri de mobilizare și instruire a personalului medical suplimentar pentru administrarea vaccinurilor. Printre acestea se numără Franța, care intenționează să implice în această acțiune și medicii pensionați, și Germania, care pe lângă implicarea medicilor pensionari intenționează să folosească și ONG-uri, forțele armate și voluntari.

Germania construiește de asemenea zeci de centre de vaccinare în care ar putea fi vaccinate până la 1.000 de persoane pe zi, iar Italia intenționează să construiască 1.500 de pavilioane de vaccinare de tip pop-up. Alte unsprezece țări, inclusiv România și Lituania, intenționează și ele să administreze vaccinul în centre speciale.

Restul țărilor declară că intenționează să utilizeze serviciile și structurile existente de administrare a vaccinărilor. Șase țări – Austria, Danemarca, Estonia, Germania, Letonia, Luxemburg și Spania – vor folosi și unități mobile de vaccinare.

Nimic din toate acestea nu va conta însă dacă oamenii din întreaga UE nu sunt dispuși mai întâi să ia vaccinul.

Neîncredere generalizată față de siguranța vaccinului

Reticența față de vaccinare la nivel global a crescut în ultimii ani, anul trecut OMS numind acest fapt una dintre primele zece amenințări la nivel mondial la adresa sănătății. Acum viteza cu care au fost dezvoltate vaccinurile anti-Covid-19 a alimentat și mai mult îngrijorările cu privire la siguranța acestora, îndoiala fiind exprimată la nivelul întregii UE.

Sondaje realizate în noiembrie (înainte ca vaccinul Pfizer/BioNTech să fie autorizat pentru utilizare undeva) au constatat că doar 35% dintre respondenții din Franța au declarat că vor fi vaccinați în 2021, iar 41% au spus că nu sunt dispuși să facă acest lucru. Studiul a raportat tendințe similare în Spania și în Suedia, unde doar 41%, respectiv 44% dintre oameni au declarat că vor fi dispuși să primească vaccinul anul viitor.

Datta spune că a-ți pune întrebări cu privire la vaccinuri este semnul unui „comportament sănătos al unei populații”.

Moon spune că nu ar fi surprinsă dacă unele țări vor decide să adopte o abordare mai lentă a lansării vaccinului, dat fiind că unele guverne pot alege să urmărească mai întâi ce se întâmplă în alte țări pentru a ajunge să fie optimiste în privința vaccinării propriilor populații.

„Toată lumea vrea răspunsuri și certitudine și pur și simplu nu le avem încă”, a spus ea.

Controlul frontierelor

Atâta timp cât nicio țară nu a anunțat încă planuri de introducere a unui „pașaport de vaccinare”, călătorii ar putea fi nevoiți să demonstreze că au fost vaccinați pentru a evita restricțiile de carantină sau de călătorie.

Ideea unui pașaport de vaccinare nu este o idee nouă, având în vedere că vizele pentru unele țări din Africa Subsahariană, de pildă, sunt acordate în funcție de vaccinarea împotriva febrei galbene.

Însă oamenii de știință încă nu știu dacă vaccinurile opresc transmisibilitatea și nici cât durează protejarea pe care o oferă, astfel încât experții consideră că preocupările etice ar putea încă rămâne un punct sensibil.

McKee spune că există încă prea multe variabile pentru ca țările să înceapă să ia în considerare posibilitatea emiterii unor astfel de pașapoarte.

„Aș sugera că pentru moment deciziile ar trebui să fie determinate de numărul de infecții mai degrabă decât de numărul de persoane care sunt vaccinate”, a spus el.