FNPA a găsit soluţia după tragedia care a avut loc la lacul Morii: sterilizarea în masă a câinilor din România

  • FNPA transmite că acţiunile contraproductive ale unor primării au determinat ONG-urile să se substituie acestora prin a a dezvolta programe masive şi intense de sterilizare a animalelor.
  • FNPA numeşte aceste adăposturi „lagăre”, care există „cu complicitatea celor care ar trebui să monitorizeze şi să sancţioneze toate faptele de maltratare şi de malpraxis din interiorul lor”.
  • „Ignoranţa şi / sau dezinteresul autorităţilor în aplicarea unei strategii corecte, etice, eficiente şi mult mai ieftine, împiedică România să rezolve definitiv situaţia animalelor fără stăpân. România a rămas singură ţară din est care încă ucide continuu”, arată FNPA.

Conform studiului Federaţiei Naţionale pentru Protecţia Animalelor (FNPA) şi PETA Germania – People for Ethical Treatment of Animals, se estimează că în perioada 2001 – 2021, au fost eliminaţi din stradă 2,2 milioane de câini din care 1,03 milioane au fost ucişi sau au murit din cauza condiţiilor precare existente în adăposturile primăriilor şi SRL-urilor partenere. Pentru această activitate, primăriile ar fi cheltuit cca 750 milioane de euro

„De 20 de ani, autorităţile au avut acces la informaţie, la concluziile studiilor efectuate de instituţii de specialitate, la rapoarte şi atenţionările constante date de specialişti în domeniu, la observarea experienţelor altor ţări. Toate acestea au arătat că uciderea în masă a câinilor este, pe lângă imorală şi crudă, şi complet ineficientă. Din ineficienţa ei s-a născut o afacere extrem de profitabilă fie prin gestionarea directă, prin Serviciile publice de gestionare a câinilor fără stăpân fie prin încheierea de parteneriate cu SRL-uri, în scopul capturării şi uciderii câinilor. Adăposturile prin care se scurg sute de milioane de euro pentru aşa-zisele acţiuni de „hrănire, tratare, cazare, îngrijire” a câinilor, până la ziua „eutanasierii”, sunt în fapt lagăre de exterminare în care câinii mor lent, în suferinţe de neimaginat, din lipsa apei, a hranei, contractarea de boli din lagărele mizere de exterminare. Câinii supravieţuitori sunt ucişi de personalul adăpostului, prin metode ieftine ce induc o moarte dureroasă”, arată FNPA într-un comunicat de presă transmis marţi.

FNPA numeşte aceste adăposturi „lagăre”, care există „cu complicitatea celor care ar trebui să monitorizeze şi să sancţioneze toate faptele de maltratare şi de malpraxis din interiorul lor”.

„Ignoranţa şi / sau dezinteresul autorităţilor în aplicarea unei strategii corecte, etice, eficiente şi mult mai ieftine, împiedică România să rezolve definitiv situaţia animalelor fără stăpân. România a rămas singură ţară din est care încă ucide continuu”, arată FNPA.

„În interesul oamenilor şi animalelor, situaţia câinilor din România trebuie într-un final rezolvată într-un mod durabil şi etic. Nenumăraţi câini au fost ucişi în ultimii ani, iar studiile arată că programul de prindere şi ucidere nu a adus nicio schimbare – cu excepţia unei suferinţe masive a animalelor. Numărul cainilor fără stăpân rămâne neschimbat. Soluţia este evidentă – avem nevoie în România ca Statul să implementeze un program de sterilizare la nivel naţional. În acest fel, înmulţirea câinilor fără adăpost din România ar putea fi oprită în mod durabil şi etic în doar câţiva ani. Deci toţi ar fi nişte câştigători – şi societatea şi câinii”, spune Jana Hoger, campaigner pentru animale de companie, PETA Germania.

Potrivit FNPA, asemenea tragedii precum cea de la Lacul Morii. conduc la sporirea ofertelor către primarii, din partea societăţilor comerciale care au dezvoltat afaceri pentru capturarea şi uciderea câinilor.

„Fiind o metodă total ineficientă, uciderea câinilor nu va conduce niciodată la dispariţia câinilor din stradă, astfel că, această afacere imorală de ucidere, ar „necesita” a fi permanentizată. Adică exact ceea ce se doreşte! Cum să întreţii o afacere decât prin a menţine „obiectul muncii”?! Absolut toată lumea admite că sursa şi resursa animalelor fără stăpân sunt animalele cu stăpân şi că este absolut necesară sterilizarea acestora. Încă din 2013, legislaţia prevede obligativitatea sterilizării şi mai prevede că primăriile pot subvenţiona total sau parţial sterilizarea câinilor cu stăpân. Bugete există dacă luăm în considerare preţurile exorbitante plătite de unele primării pentru gestionarea câinilor prin ucidere. Şi este incomparabil mai ieftin ca Primăria să investească în sterilizarea câinilor cu stăpân decât în gestionarea constantă, interminabilă, a generaţiilor de pui rezultaţi din câinii cu stăpân şi abandonaţi pe domeniul public”, arată FNPA.

FNPA transmite că acţiunile contraproductive ale unor primării au determinat ONG-urile să se substituie acestora prin a a dezvolta programe masive şi intense de sterilizare a animalelor, pentru a se ocupa de toate animalele accidentate, rănite, maltratate de pe domeniul public sau privat, prin a salva din adăposturile ce funcţionează pe bugetele locale, câinii maltrataţi în aceste locaţii.

Sursa citată arată că unele primării refuză sterilizările gratuite oferite de ONG-uri cu expertiză, preferând să plătească un medic (adesea neexperimentat) al adăpostului sau să încheie contracte oneroase, ceea ce conduce la supoziţia că există şi pe această latură, interese financiare enorme.

„Însă, din ce în ce mai multe primării din mediul rural, care au trecut sau nu prin experimente de capturare şi ucidere a câinilor, au ales abordarea etică şi grija reală pentru comunitatea pe care o deservesc, încheind parteneriate cu ONGurile pentru implementarea programului de sterilizare. Desigur, ONGurile nu pot steriliza 6 milioane de câini câţi sunt în România şi se impune că primăriile, consiliile judeţene să deruleze, în paralel, programe de sterilizare, în conformitate cu prevederile legii. Astfel, s-ar atinge acel deziderat la care dorim să ajungem şi să-l păstrăm: dispariţia câinilor fără stăpân”, potrivit FNPA.