„Gândurile lui Cristoiu”, cu Generalul Silviu Predoiu. „Îți trebuie ani buni de muncă serioasă ca să înțelegi ce înseamna spionajul. Nu e ce se vede la televizor”

• Ion Cristoiu l-a avut invitat pe Generalul Silviu Predoiu în cadrul emisiunii Gândurile lui Cristoiu
• Cei doi au discutat despre spionaj, contraspionaj și cum își desfășoară Serviciile activitatea
• S. Predoiu: „Îți trebuie ani buni de muncă serioasă ca să înțelegi ce înseamna spionajul. Nu e ce se vede la televizor”

Fostul director adjunct al SIE, gen(r) Silviu Predoiu a acordat un interviu în exclusivitate publicistului Ion Cristoiu. Interviul a fost difuzat luni, 19 octombrie, într-o ediție specială a emisiunii Gândurile lui Cristoiu, la Aleph News.

Redăm integral interviul:

Ion Cristoiu: Bine v-am găsit stimați telespectatori din postura de invitat și comentator. Sunt acum într-o, nu o nouă postură pentru că e obișnuită la mine, cea de autor de interviuri. Invitatul meu este domnul general Silviu Predoiu. Bine ați venit domnule general.

De mult voiam să fac cu domnul general un interviu, sunt preocupat de Serviciile secrete, nu la nivel de roman polițist, ci la nivel de specialist. Și domnul Silviu Predoiu, după ce a trecut în rezervă la termen, a fost unul dintre puținii dacă nu singurul ofițer de excepție care a rămas în spațiul public și a dat interviuri și dă interviuri. Ceilalți, când trec în rezervă, dispar. Dați-mi voie domnule general să citesc, pentru că în cazul unui ofițer de informații ca dumneavoastră este importantă și biografia, cea oficială.  Silviu Predoiu, citesc de pe Wikipedia, 5 august 1958, general cu patru stele, român. Asta îmi place, există și cu cinci stele?

Silviu Predoiu: Nu. Patru stele e maxim. Dacă era posibil cu cinci aveam cinci.

Ion Cristoiu: Ofițer în Serviciul de Informații Externe, de mai multe ori a îndeplinit funcția de director interimar al Serviciului de Informații Externe, cunoscut sub numele de SIE. S-a născut la data de 5 august 1958 și, o să vedeți aici o ciudățenie, a studiat la facultatea de Geologie-Geografie din cadrul Universității București, 79-84, a devenit inginer geolog, a lucrat ca inginer geolog la ICG 1984-1985, la Întreprinderea de metale rare, 1985-1990. O să-l întrebăm dacă chiar era inginer geolog sau era sub acoperire. Între 87-89 a urmat un curs de informații externe la Școala de ofițeri de securitate de la Brănești, care aparținea de DIE, de la început domnia sa a fost pe extern, apoi a fost încadrat la SIE în 1990, după Revoluție, cu gradul de locotenent major. Între anii 90-93 a lucrat ca ofițer operativ de contra-spionaj extern, a fost înaintat la gradul de căpitan, în 93 a absolvit un curs post-universitar de jurnalism. Suntem colegi, mai ales că se spune că între jurnaliști și spioni nu e prea mare diferență. Un moment, pe care o să-l explice, a fost într-o misiune de lungă durată, 93-97, detașat ca secretar trei la Lagos, Nigeria, bănuiesc că sub acoperire…

Silviu Predoiu: Atașat de presă.

Ion Cristoiu: Sub acoperire, da. Și este avansat, revine, e foarte important din această biografie că domnul general a avansat toate treptele, adică nu l-a făcut nimeni peste noapte director interimar, șef operativ, deci șeful, cum ar veni, partea operativă a unui serviciu. Ați fost în 2005, 18 noiembrie 2005, și ați fost de câteva ori și director interimar.  Domnule general, spuneți-mi și mie cum… ați vrut să vă faceți geolog și ați ajuns la informații externe sau ați ajuns întâi la informații și apoi ați hotărât să fiți geolog?

Silviu Predoiu: Aș fi vrut să fiu ofițer de informații, dar am ajuns geolog pe bune. Am fost atras, literatură, mediul în care am crescut, de ideea de militar, nu neapărat de ofițer de informații, de ideea de militar, probabil că mai toți copiii din generația mea, băieții, visau să fie fie piloți, fie tanchiști, fie milițieni inspirați de scrierile Rodicăi Ojog Brașoveanu și așa mai departe. Am făcut geologia, am absolvit în 84, Wikipedia pe care o citați, după cum știți, e făcută din contribuții, sunt o serie de erori acolo.

Ion Cristoiu: Mie îmi spuneți? Uneori sunt erori dinadins.

Silviu Predoiu: Am terminat într-adevăr facultatea de geologie în 84, am lucrat trei ani de zile la metale rare, nu la Geomin, cum spune acolo, până în 87 am fost inginer geolog la exploatare-explorare uraniu. În 87-89, am urmat cursul DIE, după aceea am fost la acoperire la Geomin, pentru că se menționează acolo Geomin și ulterior am fost adus în centrala SIE, după Revoluție.

Ion Cristoiu: Ce înseamnă momentul recrutării? Nu e vorba de recrutare ca informator sau colaborator, ci ca să faceți școală, ca ofițer.

Silviu Predoiu: Istoria fiecăruia dintre noi e diferită. În cazul meu, lucram la o exploatare minieră și cred că o acțiune a mea a fost interpretată greșit, nu cred, în mod sigur a fost interpretată greșit, respectiv aveam câțiva colegi care sustrăgeau motorină în mod sistematic, i-am avertizat, asta era atunci, în 84, pentru că puneau în pericol pe ceilalți. Și după ce i-am avertizat de câteva ori și nu… m-am dus, nu pe ascuns, m-am dus și am informat „vedeți că se întâmplă ceva, avem colegi care sustrag motorină”. Gestul meu a fost interpretat greșit în momentul respectiv, mi s-a propus o colaborare, am avut o reacție destul de virulentă cu organele de Miliție la momentul respectiv.

Ion Cristoiu: La Miliție, nu la Securitate.

Silviu Predoiu: La miliție, păi nu, era pur și simplu o chestie la șeful de post, nu era o chestiune de importanță națională. Pentru că după un timp am fost căutat de cineva de la organul de contra-informații, care răspundea de obiectivul de exploatări miniere speciale, cum era exploatarea de uraniu, și care m-a întrebat dacă nu aș fi interesat să fac pasul din geolog de subteran, în cel de ofițer de contrainformații pe zona de protecție a obiectivelor speciale miniere. Respectivul, pe lângă faptul că era destul de convingător, dar mi-a adus și niște argumente credibile, în sensul că „domnule, astea sunt obiective de importanță națională”, exploatările de uraniu din zonă, că nu era singura aceea unde lucram eu. „Avem nevoie de specialiști care să cunoască problematica aceasta, cum sunteți dumneavoastră geolog”, cred că mi-a zis la momentul respectiv, dumnealui era filolog – „Eu sunt filolog, răspund de o tematică pe care nu o înțeleg nu știu ce înseamnă, ce e secret, ce nu e secret, ce trebuie protejat, ce nu trebuie protejat”. Acesta a fost începutul discuției. Cred că a durat vreun an de zile până când am spus că aș fi interesat. Au contribuit mai mulți factori atunci, dar… așa am ajuns în discuție, că întrebați cum a arătat primul pas.

Predoiu: Te confrunți cu o mentalitate a colegilor care au o reținere față de contraspionaj

Ion Cristoiu: Înainte de 89 era mândria de a lucra la Servicii, era mai mare atunci, e mai mică acum, cum e? Adică un tânăr la ora actuală ar fi tentat să…

Silviu Predoiu: Aș spune că sunt tentați și acum, ca și atunci. Tentația e mare, e adevărat că imaginea pe care o ai dinafară este cu totul alta decât cea pe care o găsești înăuntru. Recunosc, repet, eram influențat de literatură, de povești, de filme, de tot felul de istorii, despre ce înseamnă a fi ofițer de miliție, ofițer de securitate, a te lupta cu spionii și alte chestii de acest gen, lucrul arată cu totul altfel din interior. Ca diferență între atunci și acum, aș spune că atunci se cultiva confuzia. Te lăsa să descoperi pe parcurs, ți se încuraja, atunci când sesiza că ai o imagine idealistă, „da, așa este, așa va fi, va fi foarte interesant”. Mie nu mi s-a spus nicio clipă că va fi vorba de aparatul extern. Mie mi s-a spus să vin ofițer de contra-informații pentru zona de lucrări miniere, să protejez secretul în aceste lucrări. Pe parcursul documentării s-a ajuns la concluzia că aș avea aptitudini pentru o altă zonă și eu am aflat, practic, în ziua când m-am prezentat să depun jurământul că sunt pentru cu totul altceva, nu se făceau comentarii. Față de atunci când se cultivau cumva confuziile, în prezent, noi încercăm să oferim o imagine cât mai reală, atât cât ne permite…

Ion Cristoiu: Înainte de a-l recruta.

Silviu Predoiu: Înainte de a-l recruta, astfel încât să fim siguri că știe la ce se îmbarcă. Eu vorbesc de perioada cât am fost în funcție.

Ion Cristoiu: Asta voiam să vă întreb, am stat de vorbă cu cineva din Servicii și făcea observația, nu știu dacă și dumneavoastră o confirmați, că campaniile astea care s-au dus în România, care se mai duc împotriva Serviciilor, că sunt implicate, cum se vorbește în general despre Servicii, fac rău imaginii serviciului și că mulți dintre cei care lucrează acolo se simt afectați. Așa este? Adică au nevoie să fie mai…

Silviu Predoiu: Este și să știți că vedeam acest lucru, domnule Cristoiu. După câte o campanie de acest gen, vreau să spun că nu toate erau gratuite, unele erau cumva justificate, indiferent că erau amplificate sau…, dar după câte o campanie puteam să constat o scădere drastică, de multe ori, în numărul de cereri de încadrare, în interesul pentru serviciu, în nivelul de mobilizare al cadrelor care se simțeau cumva aruncate într-o zonă pe care nu și-au dorit-o, „vii aici să servești țara și ajungi să fii rușinea” și așa mai departe. Da, au o influență toate aceste campanii.

Ion Cristoiu: Sper că Wikipedia nu greșește, ați lucrat pe extern, dar la contra-spionaj tot timpul?

Silviu Predoiu: Nu, prima parte a carierei, primii zece ani am fost ofițer de contra-spionaj.

Ion Cristoiu: Și apoi de spionaj.

Silviu Predoiu: Și apoi am început să lucrez pe alte linii de muncă, pe crimă organizată, pe terorism…

Ion Cristoiu: Am înțeles, spuneți-mi, e mai greu să fii la contraspionaj decât la spionaj?

Silviu Predoiu: E mai greu, inclusiv în aparat, pentru că te confrunți cu o mentalitate a colegilor care au o reținere față de contraspionaj, o dată, pentru că se confundă cu protecția, chiar și în aparat există o zonă de confuzie între protecția internă, ce vedem în serialele americane, internal affairs, și contraspionaj. Contra-spionajul este segmentul de activitate care vizează recrutarea cadrelor altui serviciu. Știți ce face diferența între spionaj și contraspionaj? În spionaj, un ofițer în teren încearcă să recupereze o persoană, în realitatea bătălia este între centrala din spatele ofițerului și persoana respectivă. Într-o confruntare logică și dacă ținta e bine aleasă, nu are nicio șansă. Pentru că e vorba de unul contra unui serviciu. În contraspionaj se confruntă, în teren, doi ofițeri, fiecare are în spate centrala lui. E o confruntare în cu totul alt raport de forțe și bătălia este să-l faci pe cel de vis-a-vis de tine să rupă legătură cu centrala, să înceapă să-și mintă centrala. Eficiența unei acțiuni de acest gen este foarte importantă.

Ion Cristoiu: Este ceea ce s-ar numi întoarcerea orchestrei. Iertați-mă, de ce am făcut această precizare, pentru că cei care nu se pricep spun așa „contraspionajul, l-ai prins pe ăla și l-ai dat în gat”. Nu. Care este principalul scop…cu agentul străin, ce urmăriți?

Silviu Predoiu: E cu totul altceva. Încercăm să cunoaștem intențiile serviciului ostil, serviciului targhetat, să știm cum să prevenim, să desfășurăm acțiuni de dezinformare în cadrul lui, tot ce presupune apărarea intereselor naționale.

Ion Cristoiu: Deci, e bine el să nu știe că a fost deconspirat.

Silviu Predoiu: El este recrutat…

Ion Cristoiu: Pentru spionaj, dar dumneavoastră la contraspionaj nu vă arătați, adică nu îl legitimați și îl arestați. Ideal este ca el să nu știe.

Silviu Predoiu: Nu, nu, absolut. E bine să fie conștient, dar nu avem niciun interes să-l arestăm, aici e confruntare între noi, diferențele majore între serviciile interne și externe. Ei au un obiectiv, noi avem cu totul altul. Pe noi nu ne interesează arestarea, nu ne interesează…

Ion Cristoiu: Dar nici la noi, nici pe plan intern, important e să-l lași să vezi cu cine intră în legătură, nu-l arestezi a doua zi. Spuneam în această carieră a dumneavoastră că aveți o carieră tipică a unui ofițer de informații adică ați luat așa… până ați ajuns în vârf și, vă întrebam și înainte de emisiune, totuși generalul Florian Coldea a fost luat mic și făcut mare. A fost o excepție? E bine, nu e bine? Nu în legătură cu el…

Silviu Predoiu: Nu, nu vorbesc de domnul Coldea. În general, revoluția și evoluțiile post-revoluție au impus în Servicii o serie de abateri de la standardul consacrat al evoluției profesionale. Au fost eliminate niște generații care au trebuit schimbate, pe criterii justificate sau nu, totul e discutabil dar, în principiu, au apărut o serie de schimbări care au eliminat generații întregi. Înlocuirea lor a fost cumva forțată. Ați spus dumneavoastră, și mă bucură că cel puțin din punct de vedere statistic am avut o evoluție normală, am avut o evoluție normală, însă normal accelerat față de o evoluție într-o perioadă de normalitate. Inclusiv la mine sunt stadii de doi-trei ani pe o funcție care sunt reduse. În mod normal stăteai pe o poziție managerială medie 4, 5, 6 ani, dar dispariția accelerată a unor generații cu reducerea numărului de încadrări în perioadele 2000-2006 când Serviciile au fost puternic atacate și lumea nu s-a încadrat au obligat la apariția unor înlocuiri și promovări cumva peste rând.  Este forțată cumva această formulă. Eu am avut colegi care au fost promovați accelerat, vreau să spun că nu i-am… nu știu cum sună și se vor uita la interviu poate, nu i-am invidiat, i-am compătimit. Pentru că nu i-am ajutat și din fericire colegii mei au fost realiști și au înțeles că sunt sacrificați fiind promovați mult peste rând, înainte de a putea să se impună profesional ierarhic și au fost nevoiți să recurgă la tot felul de artificii ca să-și impună autoritatea. Pentru că așa cum știți, autoritatea poate fi de mai multe feluri, în cazul lor e vorba de autoritate atribuită pe care ești obligat să construiești ulterior. E foarte dificil. Toți te privesc cu suspiciune, toți te întreabă de ce el și nu eu… e dificil. De asta spun, nu i-am invidiat neapărat și cred că n-ar trebui invidiați. De aici încolo însă ține de fiecare cum și-a gestionat, hai să spunem între ghilimele, șansa unei promovări. Unii au înțeles și au încercat să fie cât mai reali, cât mai discreți, cât mai modești, alții au căzut în păcatul „meritam”, „eram menit” și s-au purtat ca atare.

Predoiu: Problema la noi este că recunoașterea stă în salariu

Ion Cristoiu: În orice redacție există o ierarhie, chiar și înainte de 89, a profesioniștilor. Există și într-un serviciu ca SIE o ierarhie, adică o recunoaștere, adică ăla e profesionist și ăla e politruc? Că ăla are pile și…?

Silviu Predoiu: Există. Este un păcat pe care l-am întâlnit în Servicii, am încercat să corectez cât am putut atunci când  am avut competențe. Apar profesioniști de excepție care sunt chiar aur curat pentru un serviciu, e o meserie cu abilitățile ei, cu aptitudinile ei pe care însă îi promovai pe linie managerială, în absența altor criterii și în absența unei oferte.

Ion Cristoiu: Ca și în presă, la fel, adică îl pui redactor-șef și pierdeai un om de teren.

Silviu Predoiu: Pierdeai un ofițer excepțional, un recrutor sau un handler foarte bun și câștigai un șef de birou sau de serviciu, în cel mai bun caz mediocru, pentru că sunt lucruri diferite care definesc fiecare etapă sau fiecare stadiu. Era o greșeală, și ce spuneți, lumea știa. Am avut colegi care aveau dificultăți cu limba română în redactarea unor rapoarte, dar care lăsați, așa cum glumeam câteodată, recrutau și clanța de la ușă. Deci, aveau o putere de convingere și o abilitate în a sesiza vulnerabilitățile… e și păcat să-i duci și să-i pierzi. Problema la noi este că recunoașterea stă în salariu. Noi nu avem forme, deocamdată, în legislație care să permită recompensarea, așa cum am propus, a unui ofițer foarte bun la nivel cu un șef de structură, pe direcție să spunem, astfel încât să nu fii obligat să îl promovezi ca să îi recunoști și nici nu poți să ceri cuiva să rămână ofițer de execuție, colonel până la pensie, cu salariu așa, în timp ce alții pe lângă el trec mai departe.

Ion Cristoiu: Deci criteriul de apreciere la dumneavoastră la SIE este recrutarea, cu cât ai recrutat mai mult sau cu cât ai recrutat pe cineva important?

Silviu Predoiu: Nu. Sistemul de apreciere ține de cerințele postului. Judecăm pe fiecare, totdeauna când spun… eu vorbesc la prezent, dar mă refer la SIE în care am lucrat, nu-mi permit să vorbesc despre… Fiecare e raportat la cerințele poziției pe care se află. Ar fi o greșeală să judec un șef de direcție, spre exemplu, prin raportare la câte recrutări a făcut, ca pe un subordonat al lui, pentru că ar însemna să-i pun în competiție unul cu celălalt. Șeful de direcție are cu totul alte obligații acolo. El trebuie să se asigure de coerență, de zona de resurse, de program, de disciplină, de o grămadă de alți factori. Nu pot să stabilesc aceleași repere. Am încercat să stabilesc repere diferite de apreciere pentru fiecare treaptă, luând în calcul activitățile pe care le desfășoară fiecare, e un cumul, dar luam cea mai importantă, iar pentru ocuparea de poziții sunt concursuri pentru fiecare palier în care se pot înscrie toți cei care îndeplinesc un set de criterii. Și de la poziția de șef de birou în sus e deschis. E o comisie, evaluează performanțele fiecăruia și așa mai departe.

Ion Cristoiu: Domnule general, ați fost pe teren, om de teren. O informație descoperită de dumneavoastră pe teren câte paliere trebuia să urce până să fie confirmată sau folosită?

Silviu Predoiu: Când am fost în teren, eram convins că informațiile mele sigur sunt pe masa președintelui și dacă n-aș fi crezut asta nu m-ar fi motivat nimic.

Ion Cristoiu: Pe masa președintelui.

Silviu Predoiu: Asta voiam să cred, că informațiile mele trimise din inima Africii de acolo ajung pe masa președintelui și asta am transmis fiecărui subordonat pe care l-am avut.

Ion Cristoiu: Păi nu, dar nu trece prin niște filiere?

Silviu Predoiu: Foarte multe filiere, asta constați pe măsură ce începi să înțelegi și s-ar putea ca dintr-o informație a ta la care ai muncit săptămâni ca să o completezi, să o documentezi, asumându-ți riscuri, să ajungă o jumătate de rând, nici măcar un rând într-o notă. Informațiile n-au valoare în sine, valoare le dă acțiunea decidentului. Nu există informație de valoare în abstract dacă ea nu generează nicio acțiune post-factum. Și aici intrăm într-o altă zonă, ce frustrări și altele.  

Predoiu: Atunci când înregistrăm, informăm. Deci discuția se înregistrează.

Ion Cristoiu: Da, am văzut, am urmărit în ce ați scris dumneavoastră și problema relației între serviciu, în cazul ăsta SIE, și decident și beneficiar. Spuneți-mi și mie, așa didactic, cum are loc relația între un serviciu ca SIE și un decident, să spunem președinte? I se trimit note de la dumneavoastră sau cere el?

Silviu Predoiu: Ambele, este un two way communication, bilateral, raportat la competențele funcției beneficiarului respectiv… apropo, președintele republicii nu figurează pe lista de beneficiari dintr-o scăpare a legii, dar, din fericire, figurează președintele CSAT, deci cu asta a scăpat…dar altfel, nu

Ion Cristoiu: Asta nu o știam. E o știre, da, mai avea un pic…

Silviu Predoiu: Mai avea un pic și pica de pe listă. Noi urmărim fișa postului decident, beneficiarului x, și în funcție de atribuțiunile acestuia trimitem informațiile pe care noi le apreciem ca fiind de interes. În același timp, toți beneficiarii prevăzuți în lege au dreptul, și eu aș spune că și obligația, să ne solicite permanent informațiile pe care le cer. Dincolo de ceea ce se regăsește într-un document anual întocmit, Planul național de priorități informative, se vorbește public, că altfel nu… mă refer la chestii clasificate, se întocmește în avans și care trebuie să conțină prioritățile naționale și reprezintă materialul de lucru al serviciilor, al tuturor serviciilor, pot fi solicitări punctuale, cum am zice peste linie, deci e un dialog în ambele sensuri.

Ion Cristoiu: El are loc, din punct de vedere birocratic, cum? Dă un telefon beneficiarul sau vă trimite o adresă? E foarte important.

Silviu Predoiu: Depinde de personalitatea beneficiarului. Sunt beneficiari care dau telefon sau beneficiari care trimit adrese.

Ion Cristoiu: Din punct de vedere birocratic e corect să dea numai un telefon?

Silviu Predoiu: E corect pentru că noi întocmim notă telefonică după fiecare discuție.

Ion Cristoiu: Am înțeles.

Silviu Predoiu: Deci nu a existat solicitare, indiferent de natura…

Ion Cristoiu: Înregistrați automat?

Silviu Predoiu: Atunci când înregistrăm, informăm. Deci discuția se înregistrează. Și am avut primiri, întâlniri în care nu s-a mai spus nimic după ce am informat că…

Ion Cristoiu: Sunteți obligat prin lege să spuneți?

Silviu Predoiu: Nu, dar mi s-a părut fair-play ca să informez, plus că mă scutea de o grămadă de discuții neplăcute pentru că atunci când spuneam „această discuție va fi înregistrată”… „păi n-am trecut decât să vă salut”, ceea ce era ok.

Ion Cristoiu: Am înțeles. Deci sună și dumneavoastră faceți nota…

Silviu Predoiu: Și după aceea, eu, la rândul meu, nu pot să sun și să dau ordine care presupun măsuri financiare, riscuri asumate de subordonați. Se întocmește o notă în care scriu „în baza ordinului, dispoziției, solicitării, funcția, numele, la data de, cutare, cutare dispun” și de aici urmează…

Ion Cristoiu: Cine decide, la ce nivel se decide ca solicitarea beneficiarului peste îndatoriri să fie, să devină… că ea devine o mașinărie…

Silviu Predoiu: Da, toate solicitările sunt consemnate, decizia aparține directorului și primului adjunct, poziția pe care am ocupat-o. Depinde, știți că noi suntem… destul de rar și directorul și directorul adjunct sunt în același timp în serviciu, totdeauna unul dintre noi era în mișcare din diferite motive, iar decizia ne aparține, de fapt nici nu sunau mai jos decidenții, era palierul la care sunau. În serviciu nu există decât trei persoane publice, în SIE, oficial, directorul și cei doi adjuncți adjunctul pentru operațiuni, prim-adjunctul, și adjunctul pentru resurse, celălalt adjunct. Nici nu aveau numere ceilalți la care să suni.

Ion Cristoiu: De regulă, președintele cere o informație înainte de a pleca la o întâlnire sau dumneavoastră, obligatoriu, nu știu… dacă se duce la Uniunea Europeană, la Consiliu are nevoie automat de o informare de la dumneavoastră?

Silviu Predoiu: Se întocmesc cu ocazia tuturor acțiunilor…

Ion Cristoiu: Automat.

Silviu Predoiu: Se întocmesc automat materiale.

Ion Cristoiu: Și poate să ceară el suplimentar.

Silviu Predoiu: Se pot cere suplimentar pe anumite tematici. E adevărat, depinde și de nivelul de pregătire al decidentului și de cunoașterea cutumelor, adică o solicitare formulată seara pentru a doua zi, serviciul de informații nu lucrează așa.

Predoiu: „Vă salut, soția dumneavoastră mai joacă tenis?” răspunsul „Nu știu, a murit de doi ani”

Ion Cristoiu: În legătură cu o vizită… întâlnire cu o personalitate, e legal să vă ceară sau dumneavoastră să-i dați și amănunte de viață personală ale respectivului, e obligatoriu să știe sau nu?

Silviu Predoiu: Dacă nu sunt români, da, e absolut necesar, trebuie să știi, să cunoști niște specificități. Vorbim de întâlniri de interes național.

Ion Cristoiu: Da, întâlnire cu un alt…

Silviu Predoiu: Este foarte important să cunoști care sunt butoanele pe care să apeși în discuție ca să obții o imagine favorabilă.

Ion Cristoiu: Sau să nu faci gafe.

Silviu Predoiu: Da, vă dau un exemplu de gafă, fără să spun cine a făcut-o „Vă salut, soția dumneavoastră mai joacă tenis?” răspunsul ”Nu știu, a murit de doi ani”. Bad starter, e foarte greu să continui o discuție după un asemenea start.

Ion Cristoiu: Ați lucrat cu atâția beneficiari, atâția președinți, există un top, chiar dacă nu dați nume, adică au fost președinți, premieri care au fost mai puțin interesați sau unii care v-au bătut la cap, plec acolo, am nevoie de informații?

Silviu Predoiu: Da, există diferențe între beneficiari, există diferențe care țin de personalitate, de înțelegerea rolului Serviciilor, există diferențe.

Ion Cristoiu: Dumneavoastră am înțeles dintr-un interviu că sunteți un serviciu către beneficiari, puteți influența decizia sau îi dați numai informația? Îi dați numai informația sau îi dați și sugestia?

Silviu Predoiu: Am încercat pe cât posibil să ne rezumăm strict la informație explicând separat. Mi se pare că este o greșeală și mai mult decât o greșeală, un păcat, să amesteci informația cu concluziile tale. Întotdeauna am prezentat distinct informația și am avut un punct distinct observația serviciului astfel încât să ajutăm. Noi am avut o situație specifică, în mod normal nu era nevoie, dar după cum cunoașteți domnule Cristoiu, la noi beneficiarii s-au schimbat cu o viteză foarte mare și în general au stat pe funcție unii trei luni, unii șase luni, unii opt luni, unii de-abia au aflat unde e toaleta și garajul. Încercam să-i ajutăm pentru că erau numiți astăzi și după trei zile primeau o notă de la noi, se uitau și nu știau exact cum să se desface plicul. Și atunci puneam distinct informația și distinct observațiile Serviciilor, astfel încât să-l ajutăm să înțeleagă. Dar mai mult decât atât mi se pare de nepermis a încerca să-i induci soluția, modul de acțiune.  

Ion Cristoiu: La nivelul conducerii, dar poate și la nivelul serviciului, urmăriți cu pasiune dacă se îndeplinește informația dumneavoastră, dacă e luată în serios sau nu?

Silviu Predoiu: Da, urmărim. Tot serviciul urmărește, adică atunci când am făcut câte o notă și știu cei care au… lucrătorii de la analiză, spre exemplu, sunt cei mai în temă că prin ei pleacă către beneficiari, urmăresc cu sufletul la gură pentru că și ei sunt conștienți de anumite informații, de importanța, de relevanța lor. Există o stare de dezamăgire… Pe de altă parte, am încercat să îmi ajut colegii, să gestioneze o asemenea frustrare, pentru că era foarte periculos să se transforme într-o ostilitate. Este libertatea decidentului de a alege o cale de acțiune sau alta. Obligația noastră e să-i dăm credit în permanență. Decidentul primește note de la SIE, țineți minte, a fost un personaj politic care tot spunea „eu aveam canale alternative de informare”. Eu nu știu ce canale alternative are și nici nu sunt în postura de a judeca o persoană numită de Parlament sau aleasă de popor, drept care am încercat să-i dau credit și să plec de la premisa de bună credință, nu de rea credință cum au plecat mulți în raport cu Serviciile. Spun e dreptul lui și decizia lui și răspunderea este a lui. Țineți minte că au fost mai multe situații în care serviciul a fost întrebat „ați informat decidenții în legătură cu…?” Și s-au anunțat imediat după aceea, dacă vă uitați găsiți sigur situații că au fost cel puțin patru-cinci, se va constitui o comisie de control parlamentar care va ancheta dacă SIE a informat pe … în legătură cu Roma, cu cutare, cu cutare. S-a făcut gălăgie cu această comisie și după aia nu a mai apărut niciun follow up, nu pentru că am convins noi pe ceilalți să nu mai facă, ci pentru că s-au convins că noi ne-am făcut treaba, mai departe…

Ion Cristoiu: Din experiența dumneavoastră, chiar dacă de doi ani nu mai lucrați, credeți că în această perioadă SIE, mai ales, a dat decidenților informații pe care noi nu le știm în legătură cu pandemia? Sau le-a dat pe alea din surse deschise pe care le știe toată lumea?

Silviu Predoiu: Mi-este foarte greu, pot să presupun cunoscându-mi colegii că și-au făcut datoria. Mai departe…

Ion Cristoiu: Cum obțineți acum la SIE în afară de sursele deschise, care e raportul de informații între sursele deschise și sursele proprii?

Silviu Predoiu: Mă raportez iarăși la activitatea mea de cadru activ. Nu putem vorbi de un raport între una și alta. Dacă ne gândim la ce pleca din serviciu pentru decident, evident că făceam și o informare din surse publice, surse publice însemnând nu doar presa, cum își închipuie unii, ci tot ce înseamnă surse neclasificate: internet, căutat, în sfârșit. Din punct de vedere al decidentului, raportul era, evident, mult în favoarea celor din surse publice, mă refer la volumul mapei. Pentru cei din serviciu, sursele publice nu reprezintă o informare, reprezintă punctul de plecare pentru spionaj. De acolo începem cu operațiunile, ar fi culmea să cheltuim banii contribuabilului ca să aflăm ce scrie în surse publice, ar fi inacceptabil. Pentru mine, informațiile publice reprezintă punctul de plecare în căutarea informațiilor clasificate.

Ion Cristoiu: Da, capul de știre. Spuneți-mi, a circulat un zvon în legătură cu președintele Traian Băsescu și anume că nu lucra cu directorii politici, ci lucra cu dumneavoastră, operativii. E posibil ca un președinte să sară peste directorul politic?

Silviu Predoiu: Nu că e… cum e la americani să nu stea la un loc președintele cu vicepreședintele. Datorită solicitărilor serviciul extern presupune foarte multă mișcare, au fost foarte rare situațiile când mă suna pe mine, fiind în țară și directorul. Au fost foarte multe situații în care m-a căutat. Președintele Băsescu, de regulă, ne convoca pe amândoi. Spunea „i-al pe… și vino la mine”.

Ion Cristoiu: Da, am înțeles, ca să fiți doi. Spuneți-mi, aveți o medalie „George Tennet”…

Silviu Predoiu: Da, da.

Ion Cristoiu: În ce împrejurări… și o să vă spun de ce v-am întrebat.

Silviu Predoiu: E o medalie la care țin, nu pentru că e primită de la partenerul american, e o medalie primită de la CIA. Evident că e pe un palier cu totul separat față de Steaua României, cu care am fost recompensat în trei rânduri de statul român. Are însă o valoare deosebită pentru mine pentru că este conferită după ce n-am mai fost activ. Deci, nu a fost dată cu vreun interes pentru că în momentul în care ieși din activitate ai rupt relațiile. Nu mă întâlnesc cu partenerul american, nu-l mia vizitez, eu nu sunt turist sau chiar sunt un turist foarte rău, mă mișc foarte greu. Mi se pare că a fost o declarație de apreciere de care avem nevoie toți…

Ion Cristoiu: Ea se dă cui?

Silviu Predoiu: Atunci când mi-a fost conferită mi s-a spus că sunt al patrulea beneficiar. Nu s-a dat decât pentru parteneriat, s-a dat, mi s-a spus atunci, către două organizații și două persoane. În presă, dacă vă uitați, sunt eu și prințul saudit care suntem ca persoane fizice beneficiari.

Ion Cristoiu: Ăsta care face jocul americanilor acum.

Silviu Predoiu: Dacă veniți o să vă arăt la birou, oricum textul pe ea este măgulitor pentru că vorbește de o carieră remarcabilă și cel mai interesant despre o persoană care a inspirat generații succesive de ofițeri, atât din serviciul american, cât și din serviciul român. E o vorbă pe care mi-aș fi dorit să o aud de la decidenții mei după 31 de ani de activitate.

Ion Cristoiu: Adevărul e că puteau să vă… V-au decorat când v-au trecut în rezervă?

Silviu Predoiu: Nu, deja fusesem decorat, adică nu-i vorba despre asta, nu e vorba despre asta, dar zic de vorbe pentru că noi nu recunoaștem valoarea vorbei.

Ion Cristoiu: Domnule general, e o problemă care pe mine m-a preocupat și din istorie. România are întotdeauna… a avut o relație cu un partener strategic, partener strategi a fost și Germania și URSS și acum America. Până unde poate să meargă un serviciu, apropo de decorația dumneavoastră, cu deschiderea către partener?

Predoiu: Eu nu dau informații, spre exemplu nu împărtășesc informații despre surse

Silviu Predoiu: Un serviciu merge atât cât îi permite decidentul. Deci relația de parteneriat se aprobă de CSAT, nu o deschide serviciul.

Ion Cristoiu: Nu, n-ați înțeles, până unde puteți merge dumneavoastră încât să dați toate informațiile partenerilor?

Silviu Predoiu: Asta vă spun, eu nu dau informații, spre exemplu nu împărtășesc informații despre surse. Domeniile pe care colaborez sunt avizate de CSAT, nu-l stabilește serviciul și mi se pare absolut corect, există materiale care prevăd clar pe fiecare partener, care sunt limitele și cine le încalcă trebuie să-și asume răspunderea. Și mai e ceva, parteneriatul serviciului trebuie să-și regăsească profitul în relația politică. Pe mandatul meu am refuzat orice fel de donații, orice fel de sponsorizări din partea serviciului omolog pentru că nu mi se părea corect, că nu era o colaborare pe care o făcea SIE, nu mai vorbesc de Predoiu sau de șefi, o făcea România. Iar profitul într-o colaborare în teren, faptul că avem colegi care și-au asumat riscuri majore dezvoltând operațiuni în comun și nu vorbesc doar de partenerul american, vorbesc de partenerii NATO, în teren au făcut-o… noi chiar credem în asta… știu că sună… mulțumită unor foști colegi, mai mult sau mai puțin, e compromisă ideea de interes național de patriotism, dar noi chiar am făcut-o pentru România.

Ion Cristoiu: Dumneavoastră participați la multe operațiuni comune cu partenerii, nu numai cu CIA și BND… cu FSB nu cred.

Silviu Predoiu: Nu. Nu e în NATO.

Ion Cristoiu: Da, nu e în NATO, bun. Decizia de a participa la o operațiune este luată de decident sau de dumneavoastră?

Silviu Predoiu: Decidentul este informat. Există o scală, de la un anumit nivel ne propun o operațiune comună. Vreau însă să vă precizez foarte clar, există situații în care noi le cerem lor pentru că eu am tratat relația întotdeauna în termeni de parteneriat, așa sunt ăștia de Dâmbovița, în termeni de parteneriat egal, adică dacă mi se cere, cer. Acolo am nevoie nu am avut niciodată ezitarea să cer cu aprobarea decidentului, nu de capul meu. Iar în aprobare se prevăd niște paliere de aprobare. Au fost anumite categorii de operațiuni parteneriale solicitate de partenerii strategici în care a trebuit să informez CSAT și să solicit aprobare pentru că un eșec, și noi trăim tot timpul cu preocuparea aceasta, merg mână în mână…

Ion Cristoiu: La servicii, sigur, lucrurile care se rețin sunt eșecurile.

Silviu Predoiu: Exact. Și dacă eșecul e de natură a fi gestionat doar de noi, ni-l asumăm. Dacă un eșec implică repercusiuni asupra României sau intereselor României sunt obligat să informez și să aștept aprobarea. Important în parteneriat este decidentul ce solicită la schimb, decidentul mă refer, în sensul de profitul politic al României dacă știm să…

Ion Cristoiu: Am înțeles. Domnule general, partenerii în istoria României se schimbă. Problema este a unui serviciu. Până unde există un nucleu de informații pe care dumneavoastră nu l-ați da niciunui partener?

Silviu Predoiu: Sigur că da, așa cum există informații pe care niciun partener nu ni le dă nouă indiferent cât de utile ne-ar fi. Da, bineînțeles.

Ion Cristoiu: Aveți încredere în informațiile pe care vi le dau ei?

Silviu Predoiu: Da, odată primite e clar că sunt corecte. Pot să fie prin omisiune, adică există zone pe care fiecare serviciu și le protejează din motive de interes național și nu trebuie justificate și le privim ca atare.

Ion Cristoiu: A doua întrebare, vorbesc cu un om din Dâmbovița, adică patriot. În relația cu un partener există și o relație de prudență? Sau veniți și deschideți, poftiți…

Silviu Predoiu: Nu, nu. Întotdeauna se păstra un bun simț…

Ion Cristoiu: Că nu se știe niciodată…

Silviu Predoiu: Și mai e ceva, domnule Cristoiu, noi… ați folosit corect că mai zice câte unul prieten, parteneri. Noi nu vorbim nici de dușmani nici de prieteni, noi vorbim de ținte și de parteneri, iar aceste noțiuni sunt interschimbabile, decizia aparține politicului nu Serviciilor.

Ion Cristoiu: Au fost folosiți ofițeri SIE sub steag străin? Adică în loc să se ducă CIA să-i prindă în nu știu ce țară…

Silviu Predoiu: Sigur că da, e unul din instrumentele de muncă, în mod evident, da.

Ion Cristoiu: Și se folosește de obicei o țară mai mică, nu-i așa?

Silviu Predoiu: Depinde. Îți trebuie o identitate, folosești identitatea care facilitează cel mai mult apărarea.

Predoiu: Dacă nu ești patriot, nu mai e nicio deosebire între un hoț și un spion în serviciul național

Ion Cristoiu: Domnule general, e una să prindă în Malaezia un agent CIA și una e prindă unul de la SIE care de fapt e CIA.

Silviu Predoiu: Corect, da. Așa este.

Ion Cristoiu: Deci uneori este de preferat asta.

Silviu Predoiu: Evident, e un mijloc de muncă și toată lumea gândește așa. Și poate să folosească fără aprobarea partenerului, adică nu ceri totdeauna aprobarea, dacă poți să folosești…

Ion Cristoiu: Au existat în perioada dumneavoastră, fără să-mi dați exemple, momente în care un serviciu partener s-a întins mai mult decât îi permite plapuma?

Silviu Predoiu: Se poate întinde mai mult decât îi permite plapuma, nu se poate întinde mai mult decât permiți tu.

Ion Cristoiu: Am înțeles. Să-l recruteze undeva pe unul de-al dvs fără să vă spună.

Silviu Predoiu: Sigur că da, toată lumea încearcă, până când tragi pe cineva de mânecă este…

Ion Cristoiu: Este o preocupare în Serviciile noastre pentru acest patriotism? O întrebare dificilă.

Silviu Predoiu: Nu, s-ar putea să pară ciudat și de asta mă gândesc. Știți, noi am băgat cursuri de istorie și de limbă română la centrul nostru de pregătire, în perioada cât eram. Lumea vine… absolvenți de învățământ superior, oameni care îți pot spune în cinci-șase limbi străine ce așteaptă de la noi și nu pot să zică nici măcar în română ce vor să dea, oameni care nu mai știu istorie, care au… nu-i vina lor. E un moment de derută și atunci am început să băgăm cursuri de istorie, sună hilar poate, să vadă monumente istorice, să discutăm cu ei, să-i motivăm pentru că spionajul fără patriotism e o meserie foarte murdară.

Ion Cristoiu: Nu-i un cuvânt prea mare?

Silviu Predoiu: Nu. Nu-i un cuvânt prea mare, n-are logică…

Ion Cristoiu: Cei de la CIA, ei sunt patrioți?

Silviu Predoiu: Absolut.

Ion Cristoiu: Și cei de la FSB?

Silviu Predoiu: Și cei de la FSB, sunt, sunt.

Ion Cristoiu: Deci nu poți să fi un bun lucrător de informații dacă nu ești patriot. Chiar să crezi.

Silviu Predoiu: Nu poți, chiar nu poți pentru că nu mai e nicio deosebire între un hoț și un spion în serviciul național. Amândoi fac același lucru. Tu trebuie să-l faci… trebuie să-ți găsești motivația în tine de ce o faci. Că nu-ți aduce profit, nu va ști nimeni ce ai obținut, ce-ai făcut, dumneavoastră tot îmi spuneți, nu dați exemple, nici n-o să dau exemple pentru că nu știe lumea ce-ai făcut, recunoașterea și decorarea e o ceremonie foarte ciudată la noi, adică cineva a făcut o operațiune deosebită, e chemat la director în birou, i se dă o decorație, numai el e prezent, iese și la ieșire e șeful de la personal care spune „dă decorația, o să o vezi la pensie”.

Ion Cristoiu: Interesant.

Silviu Predoiu: Nu se discută pentru că sunt clasificate. Inclusiv în aparat, chestile acestea le știe el și încă doi-trei care au participat la operațiune. Ai nevoie de patriotism, trebuie o motivație ca să faci asta. De îmbogățit nu te îmbogățești în serviciu, iar dacă te-ai îmbogățit, înseamnă că dai de lucru protecției interne.

Ion Cristoiu: Unde v-a prins decembrie 89?

Silviu Predoiu: Eram inginer geolog la Geomin. Eram pregătit pentru o misiune pe un spațiu ca inginer geolog în 89. Terminasem cursul de la Brănești în septembrie și eram…

Ion Cristoiu: Centrala s-a înființat în februarie, nu-i așa?

Silviu Predoiu: Da, atunci în februarie am fost adus.

Ion Cristoiu: Atunci, dar erați deja în evidențele lor sau cum?

Silviu Predoiu: Absolvisem cursul în septembrie și urma… mi se pare că era o chestie inteligentă, că eu geolog de meserie mi-era foarte ușor să intru în mediul acesta fără suspiciuni pentru că la Geomin aveam deja colegi de facultate care lucrau și așa mai departe.

Ion Cristoiu: V-a surprins că l-au numit pe Caraman atunci? Știați de Caraman?

Silviu Predoiu: Evident că știam toți despre domnul Caraman ca despre o legendă a spionajului.

Ion Cristoiu: Există în servicii, și la SRI și la dumneavoastră, mă rog, mai mult decât în presă, legende vii?

Silviu Predoiu: Da. Există.

Ion Cristoiu: Păi în afară de Caraman nu mai văd pe cine…

Silviu Predoiu: Pentru că nu puteți, pentru că legendele din SIE o să le aflați peste 20 de ani, ca să facem 50 și să putem să discutăm despre ei. Domnul Caraman era o legendă, în serviciu se preda despre domnul Caraman, adică ni se vorbea despre abilitățile profesionale. Acum, problema a fost alta, numirea dumnealui ne-a surprins prin mesajul implicit către parteneri.

Ion Cristoiu: Da, că spionase NATO.

Silviu Predoiu: Nu, nu-i spionase. Știți că au venit parteneri care au fost în funcție după 2005, parteneri importanți, occidentali, care solicitau ca pe o onoare să poată să-l întâlnească pe domnul Caraman. Voiau să-l întâlnească. Spuneau „aș vrea să-l văd pe domnul Caraman”.

Ion Cristoiu: Ei fiind de la Servicii.

Silviu Predoiu: Ei fiind de la servicii occidentale, dar performanța dumnealui de la nivelul anilor 60 atunci a fost cotată ca remarcabilă.  

Ion Cristoiu: Există și un respect al adversarului?

Silviu Predoiu: Da, există, există. Ne place să spunem că partenerii au venit în România după 90 pentru tinerii veniți în serviciu. Au venit pentru energia tinerilor, dar pentru experiența vârstnicilor, cei pe care i-am găsit acolo. E o meserie. Îți iau ani buni de muncă serioasă ca să înțelegi ce înseamnă spionajul, nu e ce se vede la televizor, la televizor vedem pe James Bond cerând un martini shaken not stired, dar nu-l vezi niciodată făcând raportul justificativ ca să explice unui șef de ce a cerut un martini și n-a luat bere. E foarte complicat totul.

Ion Cristoiu: Credeți că Ceaușescu era exemplul de beneficiar care nu ținea cont de informații?

Silviu Predoiu: Nu, dimpotrivă, era foarte atent la informații, mă refer la informațiile pe linie… eu vorbesc din ce am văzut… pe linie externă. Pe linie internă nu am de unde să știu. Știu că nu avea încredere, asta îmi spuneau colegii pe care i-am găsit eu în aparat, fiind tânăr.

Ion Cristoiu: Cât de mult contează încrederea președintelui în serviciu pentru binele serviciului?

Silviu Predoiu: Contează foarte mult. Dar încrederea se câștigă prin muncă, adică n-am avut probleme, am avut beneficiari care ne-au privit cu foarte mare ostilitate, pe mine nu m-a dezarmant niciodată acest lucru. M-am dus, am cerut, am fost primit, am prezentat informația, am explicat și sunt convins că am reușit să obțin audiență de la toți beneficiarii.

Ion Cristoiu: Ați avut situații de președinți care aveau surse alternative, care spuneau „lasă, că știu eu”.

Silviu Predoiu: Da, foarte frecvent am auzit acest lucru. Am respectat dreptul dumnealor. Repet, suntem serviciu, nu judecăm. Eu prezentam informațiile și ne asumam răspunderea sută la sută odată ce trecea de palierul meu și semnam aprob, eu răspundeam, nu colegii. Și îmi asumam răspunderea și garantam decidentului că această informație este sigură, e secretă, e utilă. A trecut prin toate aceste filtre. Decidentul avea dreptul, la noi la sfârșit era un formular de feedback, puteau să scrie inclusiv lucruri urâte acolo. Feedback-urile erau, de regulă, pozitive, acolo unde erau.

Ion Cristoiu: O să trecem și la partea de politică. Dumneavoastră, profesioniștii din Servicii, sunteți ca și cei din presă. Eu, cel puțin, când eram la Scânteia tineretului mi se parașuta un redactor șef politic. Era, noi profesioniștii, ca adjuncți eram profesioniști ca dvs, era o anumită nu suspiciune, o anumită ironie duioasă. Ați trecut prin atâția directori, în cât timp se adaptează un director politic la specificul dumneavoastră?

Silviu Predoiu: Lăsând de-o parte diferențele de personalitate, în principiu, îți trebuie cel puțin un an de zile ca să poți să gestionezi, pentru că probabil că e foarte amplă, dacă n-ai avut legătura anterior. Am cunoscut director care îmi spunea după două săptămâni „gata știu totul, oricum știam aproape 70% înainte să vă întâlnesc, acum deja știu absolut totul”.

Ion Cristoiu: Da, am înțeles.

Silviu Predoiu: Da, adică…

Ion Cristoiu: Cât de mare e puterea directorului politic asupra directorului operativ?

Silviu Predoiu: Puși în acești termeni, e totală, pentru că directorul aprobă absolut totul.

Ion Cristoiu: Dar nu e bine să se certe cu dumneavoastră?

Silviu Predoiu: Ba poate să se certe și poate să aibă câștig de cauză. În SIE însă directorii adjuncți sunt numiți de CSAT, nu de președinte, deci eliberarea din funcție nu se poate face nici măcar de șeful CSAT-ului, cum e cazul la SRI unde șeful CSAT-ului poate demite adjunctul, cel puțin în formula actuală legală și în principiu nici un director adjunct nu are… trebuie să nu înțelegi interesul serviciului ca să intri într-o competiție cu directorul. Eu nu am nevoie de competiție, eu am nevoie de un parteneriat cu directorul, încerc să îl ajut să înțeleagă și sunt situații, vă spun… orice director și nu au fost oameni decât de bună intenție, are solicitări deplasate generate de așteptări false la Serviciu, adică vă dau un exemplu generic: „aș vrea să văd și eu dosarul lui” și zic „sigur că da, completați o cerere, o semnați, scrieți de ce, de când până când, care e justificare, care e aia și se înaintează pe filieră”. Când vezi câtă hârțogărie ai de făcut, începi să înțelegi gradual de ce.

Ion Cristoiu: Cât de ușor e de tras pe sfoară un director politic?

Silviu Predoiu: Depinde de… vă repet e în spirit de glumă, dar altfel nu există interes.

Ion Cristoiu: Există posibilitatea să îi ascundeți anumite lucruri?

Silviu Predoiu: Există posibilitatea, numai că este foarte riscant, adică dacă faci așa ceva e total greșit. Urmăream pe directorul unui serviciu care afirma cu ceva timp în urmă „absolut tot ce se întâmplă în serviciu cunosc, eu semnez totul, nu se întâmplă nimic fără știrea mea”, este o aberație. Eu nu știam ca director operativ, lucrând de 30 de ani în Serviciu, nu pot să spun că știam tot ce se întâmplă în Serviciu. Ca să spui ca director civil că știi tot ce se întâmplă este… Pe de altă parte, e normal într-o structură responsabilă și în Servicii să știți că în ciuda impresiei publice să știți că sunt oameni responsabili, nimeni nu are interes să ducă în eroare directorul pentru că e forma noastră de apărare.

Ion Cristoiu: Spre surpriza mea sunteți un rezervist care ați intrat în politică. Cred că e o ocazie unică așa la nivelul dumneavoastră mă refer. Spuneți-mi, de ce?

Silviu Predoiu: În primul rând că nu e caz unic, doar că e vorba de Servicii, pentru că la armată sunt numeroase situații…

Ion Cristoiu: La servicii mă refer.

Silviu Predoiu: Da, sunt de acord cu dumneavoastră, numai că vreau să trag această linie și să punctez acest lucru, pentru că lumea aplică măsuri diferite, adică putem să avem foști generali care intră în politică din MApN și care ajung miniștri Apărării și așa mai departe și nimeni nu e intrigat sau domnul Radu Dobrițoiu, deci există un istoric. Dacă cineva din Servicii într-o preconcepție, o prezumție de vinovăție din start, de rea intenție, dacă e cineva din Servicii  automat… de aceea mai sunt rezerviști din Servicii care au preferat o intrare discretă, pe o poziție cât mai discretă membrii și am vrut să fac și o declarație clară: domnule suntem oameni responsabili și am intrat în politică fără să ascund acest lucru. Inițial, am fost consilier al domnului Victor Ponta și după vreun an de zile, după ce am evaluat situația și m-am gândit, am solicitat eu de data aceasta să intru în partid și m-am înscris în Pro România și sunt activ în Pro România.

Ion Cristoiu: Deci, sunteți un fel de secretar general?

Silviu Predoiu: Nu, secretar executiv.

Ion Cristoiu: Adică partea asta cum era Cozmâncă la PSD. E partea foarte importantă la un partid.

Silviu Predoiu: E foarte importantă, dar s-ar putea să vă dezamăgesc, sper să fie, deocamdată Pro România e un partid în mișcare, încă nu e foarte bine organizat, ceea ce e un avantaj, nu suntem închistați… ne căutăm drumul și eu zic că suntem pe calea cea bună, inclusiv ideologic, ați văzut.

Predoiu: Am tot respectul pentru domnul Traian Băsescu ca președinte

Ion Cristoiu: Bun, având în vedere că de fapt v-a promovat domnul Traian Băsescu, de ce nu v-ați înscris în PMP?

Silviu Predoiu: Haideți să vă spun, poate să sune ciudat și am tot respectul pentru domnul Traian Băsescu ca președinte, deși eu nu vorbesc de persoane, vorbesc de președinte, eram general și eram șef de Direcție Generală. Am fost promovat la propunerea directă a directorului SIE din acel moment.

Ion Cristoiu: Aha, asta e o știre.

Silviu Predoiu: Da, deci nu pot să spun că domnul Băsescu…

Ion Cristoiu: E ca la domnul Coldea că l-a promovat chiar domnul Traian Băsescu.

Silviu Predoiu: Nu, deci eu și știu sigur că directorul SIE de la acea perioadă a avut de explicat și a insistat, în sensul că a crezut. Pentru că ideea era cineva mai tânăr și dumnealui a spus „domnule într-un serviciu care de obicei pe la 30 de ani se începe activitatea eu nu pot să vin cu cineva mai tânăr de 40 de ani”.

Ion Cristoiu: Da, am înțeles. 

Silviu Predoiu: Bun, aveam 46 de ani atunci, dar eram deja general, eram șef de Direcție Generală care mai aveam o singură treaptă până la adjunct, dar asta nu înseamnă că nu recunosc colaborarea bună pe care am avut-o, din punct de vedere al calității dumnealui de beneficiar și a mea de furnizor de informații, cu președintele Băsescu, așa cum am avut cu toată lumea.

Ion Cristoiu: Sunteți nou în politică, am văzut multe texte de ale dumneavoastră, observație care era așa și ironică, spuneați că de fiecare dată vi se argumentau traseismul, clientela politică prin ideea de experiență politică. Dacă vreți să explicați ce ați înțeles dumneavoastră din pretenția politicienilor că ei au experiență politică față de dumneavoastră?

Silviu Predoiu: Am regăsit cumva în politică și nu mă refer la Pro România dedicat, și la Pro România într-un anumit segment, aceleași zâmbete îngăduitoare pe care le-am regăsit când am fost numit director adjunct în SIE. Și când am început să spun, trebuie să schimbăm niște lucruri, trebuie să avem criterii, trebuie să avem promovări pe bază de concurs și așa mai departe, și eram privit cu o anumită îngăduință zâmbitoare de colegii cu vechime în aparat. Aici în partid lumea e mai radicală și atunci când am spus, și nu în partid la noi, în politică ce constat, despre care e rolul alegătorului, cât de des ținem legătura cu votantul, care sunt criteriile de desemnare a candidaților și așa mai departe, am primit acel zâmbet „domnule nu aveți experiență politică”. Eu…

Ion Cristoiu: Deci prin această experiență politică dumneavoastră înțelegeți năravurile, traseismul, ce mai înțelegeați?

Silviu Predoiu: Da, tendința de a manipula, de a dezinforma… Știți, am mai întâlnit o chestie, domnule, în politică totul e permis. Într-un citat, o parafrazare eronată a lui Nietzsche, nu știu de pe unde le iau unii sau alții, Machiavelli, reinterpretat așa. De fapt „în politică totul e permis” se înțelege de către cei care formulează chestia asta, pentru obținerea votului totul e permis, pentru că pentru foarte mulți politica se rezumă la obținerea votului, ceea ce este o greșeală fundamentală. De aceea lumea nu mai are încredere, pentru că după aceea, perioada dintre două voturi e un fel de odihnă… oricum nu avem ce să facem în intervalul acesta din păcate și atunci totul este permis, la aceasta se referă până la urmă „nu ai experiență politică atunci când vorbești despre o serie de repere.

Ion Cristoiu: Credeți că aceste tare când le întâlnim satirizate și de Caragiale și de toți marii publiciști în perioada interbelică, sunt trăsături ale nației sau sunt postdecembriste?

Silviu Predoiu: Suntem toți responsabili într-o anumită măsură.

Ion Cristoiu: Adică există năravurile politicianului român din totdeauna?

Silviu Predoiu: Există și am citit, îmi place să urmăresc evoluția politică, lucrări mai vechi, discursurile lui Carp, ale lui Cezar Bolliac, adică luate la rând, politicieni. Vorbesc cam despre același tare de-a lungul timpului, tare care așa cum ne spuneau unii, ne-au ajutat să supraviețuim, lipsa de încredere, lipsa de decizie pe anumite aspecte. Într-o lume a noastră, aici în Balcani, tarele acestea au reprezentat niște atuuri pentru supraviețuire, pentru multă vreme. Da, țin de noi, dar tot de noi ține să le și schimbăm, adică eu am convingerea aceasta  și chiar cred că se poate.

Ion Cristoiu: A circulat ca temă în spațiul public, această… e o temă și vreau să știu părerea dumneavoastră, bătălia între activi și rezerviști, poate ați auzit de ea, adică pe ideea că de fapt bătălia politică acuma nu e între politicieni, ci între dumneavoastră, unii rezerviști implicați în politică, dar și unii activi, șefi de la Servicii implicați în politică, sunteți de acord? Există o asemenea bătălie?

Silviu Predoiu: Din punctul meu de vedere, de unde mă uit eu, nu pot să spun așa ceva, pentru că nu m-a provocat nimeni la nici un fel de bătălie, nu m-a întrebat nimeni ce fac, mă refer pe partea Serviciilor. Sau de ce fac sau cum cred. E și greu pentru că a rămas constant cumva. Nu, iarăși spuneați de nație, noi avem o problemă cu locul controlului, cu teoria locului controlului, locul soft control. Avem nevoie de control extern, avem nevoie de cineva pe care să decartăm păcatele noastre. E mult mai ușor să spunem Serviciile s-au băgat, Serviciile au stricat, decât să ne asumăm răspunderea că a votat cu cine nu trebuia, că am ales ce nu trebuia, că ne-am pripit, că am făcut sau nu am făcut ceva. Serviciile sunt și aceste interpretări până la urmă sunt justificate pentru că am văzut personaje cărora le-a servit ideea că ei controlează politicul, adică au capitalizat pe chestia asta și au lăsat-o să curgă, spunând „e păcat să distrugem misterul, lasă-i să creadă”. Nu ajută pe nimeni, mi se pare că nu ajută și se întoarce împotriva Serviciilor atunci când au nevoie de sprijin.

Ion Cristoiu: Domnule general, știți din istorie, discutam și înainte de emisiune, că așa cum este o relație cu parteneri la Servicii, există și o relație a României cu partenerul, fratele mai mare, că noi întotdeauna am avut surori mai mari și frați mai mari, care s-au schimbat, sigur, de-a lungul timpului, spuneți-mi și mie în interiorul acestei relații numite asimetrice, într-o țară mică precum România și un partener, America, Germania, care e marja de independență a țării mici? Că și aia țara mare vrea să își impună interesele.

Silviu Predoiu: Absolut. Țara e definită nu de dimensiunea geografică, domnul Cristoiu și asta am încercat să le explic tuturor credința mea, țara e definită de dimensiunea intereselor pe care le are. Luxemburgul e o țară geografic minusculă, a dat președintele Uniunii Europene, România de 10-15 ori mai mare nu a dat mai mult de comisar. Nu dimensiunea țării o face mare sau mică, ci curajul de a dori și de a vrea ceva, curajul de a vrea obiective. Câtă vreme nu ne definim sau ne jucăm într-o zonă gri așa cu mize mici, vom rămâne o țară mică, repet, nu pentru că avem o suprafață geografică sau o anumită poziție, ci pentru că ăștia suntem. Cred în treaba asta să știți. Am avut o mândrie, țară mică cu Serviciul considerat printre cele mai bune. Dar nu se potrivește.

Ion Cristoiu: Dar ca și relația cu Serviciul partener, până unde poți să mergi cu independența față de partener? Adică e un spațiu larg și noi nu îl folosim la ora actuală?

Silviu Predoiu: Da, e un spațiu larg pentru că toată lumea negociază și totul se poate negocia. Dacă ai președinția europeană și ai o listă în avans pregătită cu interesele fiecăruia dintre statele membre, într-un fel negociezi cu ei, raportat la interese, dacă te duci și pur și simplu îți faci treaba fără să pregătești o strategie, nu faci nimic, poți să ai președinție nu șase luni, poți să ai 10 ani la rând dacă ești un rubber stamp nu faci nimic. Atunci când știi ce vrei, când știi să folosești informațiile, când știi să ceri informația corectă, poți să câștigi. O să vă dau un exemplu, unul dintre motivele de satisfacție profesională a fost la un moment dat fără alte detalii când am oferit decidentului român,  redarea discuției între doi foarte importanți actori politici ai momentului respectiv pe o temă de importanță majoră, mondială. Și a avut a doua zi, după discuția lor, ceea ce i-a permis, m-am simțit mândru nu pentru că am făcut-o noi, ci pentru România, pentru că s-a poziționat excepțional în arenă în momentul respectiv. Se poate dacă știi să folosești și știi ce vrei și ai niște obiective clare.

Ion Cristoiu: Credeți că în prezent putem face mai mult pentru această… nu independență, această marjă de libertate?

Silviu Predoiu: Da, putem să facem, să știți, e nu cred, partenerii sunt generoși, mă refer la partenerul politic, sunt generoși și înțelegători, toată lumea înțelege că trebuie să avem niște interese. Am avut situații în care un omolog, deci șeful operativ al unui serviciu partener, ne-a spus “domnule au venit reprezentanții voștri la negociere pe organizație regională, nu vă supărați domnule general, jucați mize mici. Secretarul organizației? Noi eram dispuși să oferim mult mai mult decât”… repet, partenerii sunt înțelegători în principiu și sunt deschiși la negociere.

Ion Cristoiu: Păi de ce nu știm?

Silviu Predoiu: În primul rând nu știm să alegem, adică trebuie să ne uităm, noi alegem după etichete, în loc să alegem după om. Alegem după așa cum spuneam mai recent, după băieți buni și băieți răi. Nu alegem, nu înțelegem care este puterea și rolul nostru. Știți că mi-ați zis că am intrat în politică, eu am un soi de manifest pe care mi l-am pus și în care cred sincer, pentru asta am intrat, nu ca să fac ceva, dacă trebuie să fiu undeva ca să fac ceva o să m[ zbat să fiu. Am spus așa, este nevoie în politică și de bun simț, și de măsură, și de realism. Nimeni nu va reuși să aducă singur aceste elemente în politica românească, dar dacă vom fi suficient de mulți, vom reuși. Ce îmi propun eu este să… nu știu dacă să dau un exemplu, dar cred în ideea asta, haideți domnule să încercăm. Mulți oameni bun spun și văd acum la partid, nu mă bag că e murdară politica, păi o să rămână murdară dacă nu venim, dacă nu venim să ajutăm. De aia eu am intrat într-un partid în care eu chiar cred, într-un partid tânăr în formare. Are erori, are greșeli, haideți să încercăm să construim ceva, nu fac propagandă pentru el ci încerc să spun eu, altfel vom rămâne cum spuneți dumneavoastră, partenerii și… da vom fi, cred că vă citez, babuini sau mai știu eu cum spuneți dumneavoastră, câtă vreme cerem banane.

Ion Cristoiu: Asta e foarte bună.

Silviu Predoiu: Când vom începe să cerem altceva, o să primim.

Ion Cristoiu: Spuneați într-un interviu pe care l-am citit, că până la urmă adversarii noștri, adversarii din servicii, sunt preocupați să obțină de la noi informații NATO și nu despre România?

Silviu Predoiu: Da pentru că s-a vorbit mult și frecvent despre predictibilitate ca o virtute și predictibilitatea este o virtute, mai ales la noi la români noi avem o nevoie ridicată față de alte nații de predictibilitate, de aia ne și generăm, norme, standarde, dar predictibilitatea nu e întotdeauna o virtute. Un stat absolut predictibil prezintă un interes limitat pentru parteneri, ce să spionezi că noi avem o gamă foarte mică de interese. Adică sunt servicii care încearcă să recruteze români, dar nu neapărat pentru România, nu pentru câți bocanci are armata, toată ziua spune câte unu că nu avem nimic, nici din alea, nici din alea, ce să mai…? Prezentăm interes prin prisma aceasta și într-adevăr am avut situații, nu puține, care au fost ținta unor activități de spionaj, de recrutare, tentative, dar nu pentru…

Ion Cristoiu: Ca membru în conducerea Pro România, vă mulțumește rezultatul la locale? Ați făcut o analiză?

Silviu Predoiu: Am făcut o analiză, în stadiul actual de evoluție al partidului nu ne mulțumește, puteam mai mult decât atât, au fost  o serie de erori, undele asumate, altele încercăm să le înțelegem, eu am coordonat  din însărcinarea Biroului Executiv, un județ. Cu experiența mea minimală, beneficiind de sprijinul colegilor, am făcut pragul, dar nu pot să spun că sunt mândru că am depășit 5%. Aș fi vrut să fie mai mult, am văzut ce înseamnă, este dificil, alegerile locale însă nu sunt neapărat, pentru că partidul în momentul de față, vrem sau nu vrem, are un motor care se numește Victor Ponta. Impactul lui în alegerile locale este limitat, în alegerile locale degeaba vorbesc eu despre Victor Ponta că ei tot pe Stan Păpușă îl alege la ei în comună. Apare respectivul dând noroc cu domnul președinte, dar nu e suficient. Eu zic că rezultatul obținut este premisa unui rezultat bun în care chiar cred la alegerile parlamentare, dacă se vor ține.

Ion Cristoiu: Se vor ține, vă întreb? Am văzut că la locale pledați să fie.

Silviu Predoiu: Știți ce se întâmplă, eu cred că ar trebui amânate,  toată lumea vorbește de ziua alegerilor. Din alt motiv aș spune eu, e poziția mea personală, cred că ar trebui amânate. Nu de amenințările generate în ziua votului, acelea pot fi gestionate, în cozi, păzite, cu mijloace, cu dezinfectant și așa mai departe. Campania în sine e viciată. Se vorbește de democrația iliberală, care înseamnă că sistemul respecte regulile democratice, vot, libertate de exprimare, dar opinia publică e manipulată prin lipsa de informație, că așa se definește iliberalismul. Lipsa de informații poate să fie pentru că decidentul te manipulează, sau poate să fie într-o pandemie în care îți e foarte greu. Pentru un partid mic cum e Pro România e foarte dificil să își răspândească mesajul doar online, eu intenționez.

Ion Cristoiu: Deci faptul că va bloca campania.

Silviu Predoiu: Da, va favoriza partidele mari care au oricum o notorietate și structură, dar partidele mici vor avea dificultăți. S-ar putea ca oferta lor să fie ce puțin la fel de interesantă ca a celor mari.

Ion Cristoiu: Și eu am pledat și la locale pentru ideea că trebuie să aducem și partidele mici. Spuneți-mi listele le-ați făcut?

Silviu Predoiu: Nu, nu sunt definitivate, sunt o serie de negocieri în curs.

Ion Cristoiu: Candidați?

Silviu Predoiu: Păi eu zic că da.

Ion Cristoiu: Am înțeles, unde la Dâmbovița? La București?

Silviu Predoiu: Nu, la… haideți să nu anticipez…

Ion Cristoiu: Unde ați dori să candidați?

Silviu Predoiu: Vom vedea…

Ion Cristoiu: Am înțeles.

Silviu Predoiu: Da, mi se pare corect să spun că vreau, pentru că dacă vrei să faci ceva trebuie să fii… la noi în politică există niște pași, nu trebuie să fi neapărat de acord cu ei dar trebuie să recunoști legitimarea prin alegeri, aparent este un pas. Nu știu dacă neapărat util, dar așa este în cutuma noastră. Așa cum legitimarea în partid trebuia să apară în urma coordonări unei campanii, cum a fost campania locală, la nivelul unui județ.

Ion Cristoiu: Deja ar trebui să vă facă președinte, vă doresc succes să obțineți.

Silviu Predoiu: Da e remarcabil, evident.

Ion Cristoiu: Ne apropriem de final, am depășit un pic dar nu contează. Domnule general, mă întreb de când a fost ales Trump cum e posibil ca o țară precum America, inclusiv Serviciile, să spună că rezultatele au fost influențate de o altă țară, Rusia? Adică dacă ziceau despre noi, în România… dar dacă și America susține că a fost influențată de o altă țară, credeți în aceasta sau e numai o bătălie electorală?

Silviu Predoiu: Cred în posibilitate, nu pot și nu am elementele ca să intru în bătălia aceasta complet. E posibil. Poți! Influențată folosind mecanismele corecte puse la dispoziție de campania online, de Facebook. Totul este posibil în acest moment, totul este posibil și un stat cu resurse serioase poate să facă acest lucru. Pot să-i facă și alții mai fără resurse.

Ion Cristoiu: Putin nu se plânge că îi influențează alegerile CIA, pe când ei spun că influențează. Eu am rămas uimit că o mare putere ca America se plânge…

Silviu Predoiu: Sunt de acord, din acest punct de vedere sunt total de acord cu dumneavoastră, se puteau abține dar…

Ion Cristoiu: Din punct de vedere al patriotismului american, până unde poți să mergi cu războiul intern? Adică nu există acolo în ultimul timp niște înțelepți, nu știu, la Servicii, care să spună „stați un pic, anumite lucruri afectează măreția Americii”, adică cât de oarbă poate fi bătălia internă într-un stat ca America, încât la un moment dat să nu se mai gândească nimeni la imaginea Americii în lume?

Silviu Predoiu: Sper să nu supăr pe nimeni dar, întrebarea spune de ce votează lumea cu Trump, cu Boris Johnson, anumite tipuri de personalități, ce au în comun? Recunoscut sau nu, sunt antisistem.

Ion Cristoiu: Da. Credeți în această idee, în existența unui sistem?

Silviu Predoiu: Cred în această idee. Lumea instinctiv votează pentru că s-a săturat…

Ion Cristoiu: Dar ce înseamnă sistem domnule general, că veniți din sistem?

Silviu Predoiu: Păi nu, nu, ne referim la întreaga structură…

Ion Cristoiu: Un establishment…

Silviu Predoiu: Establishment-ul. Încep să apară nemulțumiri, încep să apară fisuri. Noi ani de zile am crezut, și mi se pare corect, că tăria sistemului occidental, nu american, stă în tăria instituțiilor și spuneam indiferent cine vine președinte, premier, așa vorbeam întotdeauna, acolo nu se schimbă nimic pentru că instituțiile sunt suficient de puternice ca să controleze. Am constatat începând cu Austria și continuând cu Marea Britanie, cu SUA că de fapt nu e chiar așa că oamenii pot să influențeze instituțiile, nu vorbesc de confruntare între John Comey și Trump, ci vorbesc între instituții care știau să medieze totul astfel încât în interes național. Constatăm că nu e chiar așa, apropo de spuneam eu că ne construim idoli falși. Da, tot ne-am uitat și tot am atribuit, am căutat măreție în ei, ca să ne justificăm noi micimea. Nu e chiar așa.

Ion Cristoiu: V-a surprins că mari lideri ai planetei au fost dezarmați de un virus?

Silviu Predoiu: Era inevitabil.

Ion Cristoiu: De ce?

Silviu Predoiu: Nu știu dacă acesta sau urma altul, dar era inevitabil la modul în care evolua societatea. E clar că nu mai puteam să fim pregătiți pentru totul așa cum vedeam noi. Aglomerările urbane, circulația, toate au revers și avers, nu mai puteai să controlezi nimic. Au fost niște semnale foarte bune pe care noi, cu tradiția românească, cu Bulă și cu alții, am ironizat, cu găina, cu vaca nebună, cu oile, cu porcii, cu gripele porcine. Deci, erau niște semne, niște alerte.

Ion Cristoiu: Pentru toată planeta sau numai pentru noi?

Silviu Predoiu: Pentru toată lumea, spun eu, dar mă interesează ce putem noi să… Uitați-vă la noi, deci, în februarie ni se spunea „avem nevoie de timp ca să creștem reziliența sistemului medical”. Ce se întâmplă acum, în octombrie? Singura diferență este că avem măști… la farmacie. În rest, în continuare vorbim de ATI, că nu avem locuri, vorbim de medicamente pe care le produc, cum spuneam zilele trecute, și ungurii și indienii, numai noi nu pentru că, așa cum explica cineva, producătorii români au niște linii de producție care produc produse pe care trebuie să le producă. Adică înțelege fiecare ce vrea. Nu, avem nevoie, numai că nu știm să le abordăm organizat. Am găsit povestea asta că de vină e PSD-ul, nu sunt pro PSD, dar mi se pare că…

Ion Cristoiu: Deja a devenit un clișeu?

Silviu Predoiu: Da, da.

Ion Cristoiu: Spuneți-mi, întorcându-mă un pic la servicii, există țări mici cu servicii mari? Am auzit la un moment dat de Cuba.

Silviu Predoiu: Se vorbea la un moment dat și diferența o făcea determinarea cadrelor, adică erau într-adevăr, pentru că erau o țară sub agresiune, reușiseră să transmită acest mesaj populației pe care ea îl simțea și ajuta dăruirea ofițerilor, deci nu aveau tehnică, bun, îi ajutau rușii, dar în anumite limite.

Ion Cristoiu: Deci depinde foarte mult de determinarea oamenilor care lucrează.

Silviu Predoiu: Da, și determinarea nu ține nici de grade, nici de salarii, ține de modul în care reușești să motivezi, felul în care îi faci să se simtă mândri, modul în care îi faci să se simtă confortabil cu ideea că pleacă în misiune, că își asumă niște lucruri uriașe și că merită. Dacă nu au sentimentul că merită nu vor da, indiferent ce spui.

Ion Cristoiu: Serviciile rusești au crescut sau au scăzut după prăbușirea URSS.

Silviu Predoiu: Au avut o perioadă în care au căzut dramatic și au intrat într-o zonă ce corupție majoră, de implicare în activități ilegale și așa mai departe. Și-au revenit. Putin a adus pe zona aceasta de motivare ideea de Rusia puternică, Rusia mare, Rusia care contează din nou, le-a adus-o în atenție și i-a făcut direct responsabili, le-a recunoscut rolul. Ei nu sunt atacați de dimineața până seara peste tot. La noi, de multe ori noi am fost atacați de Guvern, nu de opoziție, de colegi.

Ion Cristoiu: Da, am observat, cum ați spus dumneavoastră și știam, un lucru pe care probabil unii telespectatori nu-l cred că mulți nu mai cred de mult în cuvântul patriotism care e foarte necesar în domeniul ăsta, că de fapt, până la urmă fac un sacrificiu…

Silviu Predoiu: Patriotism, înțelegerea misiunii… aici și media are un rol important. Vă aduc aminte de un incident la un moment dat prin 2016 când dacă nu mă înșel, după-masă, că asta nu o uit, marți după-masă trosc pe televizor, un personaj foarte important în România acuză SIE că refuză să monitorizeze cetățenii români plecați în străinătate și să spună ce cumpărături fac respectivii, și spune „SIE aduce zero informații pe monitorizarea românilor în străinătate și monitorizarea cumpărăturilor făcute de ei”. Am dat un răspuns a doua zi, public l-am transmis. Presa a sărit pe noi prima, „deci SIE nu-și face datoria, deci SIE nu-și înțelege misiunea”, nimeni nu a stat un pic să rumege. Mi s-a părut monumental răspunsul șefului comisiei SIE de la acel moment care a spus „Voi convoca pe directorul SIE să ne explice care este misiunea SIE”. Omul ăla era de opt ani în comisia de control SIE, deci nu știa încă… dar media ne-a acuzat un an de zile… și după un an a apărut cu CCR-ul… brusc au început să spună n-aveau ce să caute Serviciile… Noi suntem de vină, noi generăm toate tragediile acestea.

Ion Cristoiu: SIE e mai puțin transparent decât SRI?

Silviu Predoiu: SIE n-are ce să prezinte în transparență. Eu n-am înțeles niciodată chestiile alea care apăreau pe ecran „cutare+cutare+SRI+MAI care au făcut o arestare”. Noi nu putem să fim transparenți din punctul acesta de vedere. Transparența noastră este totală, în limitele legii, față de comisiile de control. Tot timpul am spus, directorul civil și comisia de control trebuie să fie interfața noastră către societate. Ieșirile mele publice, pe care le-ați remarcat de la început, în acest spirit sunt pentru că am fost foarte supărat, am relații bune cu foștii directori, dar am fost foarte supărat că după ce au stat cu noi ani de zile, au ieșit și niciunul nu a găsit de cuviință să vorbească despre foștii lui subordonați care i-au fost loiali, care au fost disciplinați, care și-au făcut datoria și i-au adus numai credit politic și personal. „Silviu, nu e cazul, nu, dacă vorbești despre Servicii pică prost în România”. Mi s-a părut că este total incorect față de oamenii lângă care am stat 30 de ani și simt cumva această datorie, gradual am extins-o și la politică, n-are legătură cu Serviciul.

Ion Cristoiu: Ultima întrebare. De ce despre CIA. Chiar și despre BND, chiar și la francezi se fac filme, uneori chiar propagandistice, și la noi nu? Există o părere proastă a românilor despre Servicii? Adică dacă ai prezenta la noi un gen Caraman. Ar putea să facă un film, de ce nu s-a făcut film?

Silviu Predoiu: Zilele trecute, și chiar m-a bucurat, m-a întrebat cineva dacă am fi, dacă am putea să sugerăm ceva, păstrând toate normele de compartimentare și de secretizare, să discutăm despre un scenariu de film de spionaj, pentru prima dată când cineva mă întreabă, întâmplător, în urmă cu vreo săptămână m-a întrebat. Răspunsul meu a fost da. Discutați și cu Serviciul și eu pot să vă dau niște sugestii, nu că-mi caut de treabă. Avem motive. Pentru că, repet, în cultura, în conștiința, în zona subliminală a românului, Serviciile sunt ceva rău. Nu-i bine să ne asociem cu ele.

Ion Cristoiu: De ce, că nu e ca la englezi, pentru că la englezi…

Silviu Predoiu: Domnule Cristoiu, eu chiar nu înțeleg pentru că Servicii…

Ion Cristoiu: La englezi e o mândrie…

Silviu Predoiu: Mi-aduce aminte de vârsta mea. Înainte să trec în rezervă, în 2018, semnam pentru angajare oameni născuți în 93, în 94 și asta îmi aducea aminte ce vârstă am, când vedeam că intră… Serviciul e format din copiii noștri, din nepoți, din prieteni, din vecini, nu sunt persoane aduse din altă parte, nu sunt veniți din altă epocă, ei sunt și, în general, sunt absolvenții de frunte ai universităților și facultăților, suntem mândri de ei până ajung în Serviciu și după aia, dacă cumva întâmplător aflăm, brusc începem să mustăcim, „mmmm, știam eu că e ceva suspect cu ăsta”.

Ion Cristoiu: E urmarea imaginii Securității sau așa suntem noi sceptici față de Servicii?

Silviu Predoiu: Este o urmare a imaginii, dar într-o măsură limitată, ține de noi, de specificul nostru, de înclinația noastră către teoria conspirației. Avem un specific național.

Ion Cristoiu: Domnule general, am depășit cu mult, dar a fost foarte interesant. Eu vă mulțumesc, o să vă urmăresc și cariera politică a fost interesant și din punct de vedere al Serviciilor, multe lucruri le-am aflat și eu acum. Mulțumesc stimați telespectatori, să urmărim și cariera politică a domnului general Silviu Predoiu. Mulțumesc, la revedere.