Indiferența care ne ucide nația

• Azi, la șaizeci și șase de zile de la declanșarea „operației militare speciale”, informațiile pe care le ai la dispoziție sunt suficiente ca să îți faci propriul raționament, propriile judecăți de valoare.
• 70% din cetățenii Bulgariei consideră că neutralitatea este postura pe care țara lor ar trebui să o adopte față de agresiunea Rusiei împotriva Ucrainei, postură pe care președintele Rumen Radev a evocat-o prin opoziția sa față de furnizarea de ajutor militar bulgăresc pentru Ucraina.
• Din ianuarie până în aprilie, încrederea în Președintele României s-a prăbușit, de la 30% la 17%.

De Paști, agresiunea rusă împotriva națiunii ucrainene a intrat în a treia lună de oroare. Sunt zile care au înghițit fulgerător zeci, sute de ani de viață și de acumulări. Sunt zile de pe urma cărora lumea liberă a aflat situația din teren cu o mai mare exactitate și apropiere de adevăr, comparativ cu populația Federației Ruse. Armata acestei țări se acoperă nu cu glorie, ci cu o lipsă de onoare și cu o eternă anatemă, pentru toate crimele de război și distrugerile provocate în Ucraina.

Rusia vrea securitate fără morală

Anunțul făcut de Putin în 24 februarie 2022 ne-a aruncat pe toți în terenul războiului. Mulți au fost luați prin surprindere și au avut ezitări, la început, în legătură cu justețea deciziei luate la Kremlin. Azi, la șaizeci și șase de zile de la declanșarea „operației militare speciale”, informațiile pe care le ai la dispoziție sunt suficiente ca să îți faci propriul raționament, propriile judecăți de valoare. Poți să îți dai seama ce este bine și ce este rău, poți să faci diferența între cine este de partea binelui și cine este de partea răului. De Paște, Putin și armata lui nu s-au oprit.

Ți se pare că este bine ca să pornești cu forță brută împotriva unui vecin, să intri neinvitat pe teritoriul acestuia, să-i distrugi locuințe, spitale, școli, rezervoare de petrol și de apă, să omori civili, să siluiești femei, copile, să furi din proprietatea privată sau din avutul obștesc? Ți se pare că masacrele din Bucha, Borodyanka, Mariupol sunt un lucru bun? Nu pot enumera aici toate lucrurile care sunt documentate și mărturisite de victimele acestei agresiuni…dar te poți întreba singur: ce e bine și ce e rău? Orb de-ai fi și tot ai auzi țipetele copiilor, bătrânilor și femeilor din așezările ucrainene. Surd de-ai fi și tot ai vedea ceea ce se întâmplă. Mut de-ai fi și tot poți scrie cum vezi tu lucrurile! Simțurile îți aduc această agresiune în minte non stop.

Și, atunci, de ce ne este frică?

70% din cetățenii Bulgariei consideră că neutralitatea este postura pe care țara lor ar trebui să o adopte față de agresiunea Rusiei împotriva Ucrainei, postură pe care președintele Rumen Radev a evocat-o prin opoziția sa față de furnizarea de ajutor militar bulgăresc pentru Ucraina și prin apelul la pace între două națiuni slave înfrățite, Rusia și Ucraina. Premierul bulgar, în schimb, format într-o lume occidentală, anunță formule practice de sprijin pentru armata ucraineană, dar și pentru economia Ucrainei.

În România, lucrurile sunt un pic mai nuanțate, dar nu sunt cu mult mai departe. Un sondaj de opinie efectuat în martie 2022 de Centrul de Sociologie Urbană și Regională (CURS) arată că 63% din cetățenii României nu sunt de acord ca țara lor să acorde ajutor militar Ucrainei pentru a se apăra de invazia rusă. Și, în timp ce doar 8% credeau în alt sondaj, din luna ianuarie 2022, că guvernul de la București ar trebui să se ocupe de situația externă și de prevenirea unui război (a patra prioritate, în ordinea importanței, după creșterea pensiilor/alocațiilor/salariilor, limitarea prețurilor la energie și combaterea pandemiei), două luni târziu, în martie 2022, 18% dintre români puneau pe locul al doilea al priorităților Guvernului războiul, armata și siguranța națională, după limitarea inflației și a prețurilor la energie.

Fixarea temelor privind apărarea și războiul pe locul al doilea al priorităților de care ar trebui să se ocupe executivul a rămas valabilă și în sondajul CURS din martie-aprilie. Mai mult, însă, 93% dintre cetățenii României au îngrijorări față de războiul din Ucraina, iar 89% se tem de extinderea acestuia în țara noastră.

Trădarea nației crește în neutralitate

Când ai fi zis că orice politician care este patriot, care își cunoaște mandatul și care citește cu atenție sondajele, va înțelege pulsul alegătorilor și va merge în direcția așteptărilor exprimate de majoritatea populației, se trezesc câțiva reprezentanți ai clasei politice să îți demonstreze că nu este chiar așa și că Rusia are șansa ei, atât în Ucraina, cât și în România.

Pe 30 martie 2022, patru membri ai Parlamentului au ajuns în audiență la Valeri Kuzmin, ambasador al Federației Ruse la București, pentru a-i transmite propunerea de poziționare a României în neutralitate față de războiul distrugător pe care Rusia l-a montat împotriva Ucrainei. Diana Șoșoacă, Mihai Lasca și Francisc Tobă – parlamentari aleși pe listele Alianței pentru Unitatea Românilor (AUR) – și Dumitru Coarnă, parlamentar al Partidului Social Democrat, s-au pronunțat cu ușurință și fără prea multă cântărire în sprijinul agresiunii ruse împotriva Ucrainei. Demersul lor nu are vreun sens. S-a dus fiecare precum o râmă leșinată de frică, gata să lingă bocancii unui ocupant. Atât au putut.

Este inacceptabil! În general, cum ai putea să fii neutru – adică indiferent – față de ceea ce se întâmplă în Ucraina? Ce le lipsește acestor oameni care clamează neutralitatea drept calea de a trata cele mai crunte încălcări ale drepturilor omului, ale regulilor războiului și ale dreptului internațional? Dacă tot te gândești să fii neutru, cum de nu reușești să comunici cu ambele părți? Îndată ce ai ales să te duci în fața agresorului, de ce nu ai făcut același lucru cu victima?

Tovarăși! Ați rămas tovarăși, v-a plăcut tovărășia sovietică și vreți să mai mergeți o stație cu agresorul. Vă urez să rămâneți cu agresorul în ultimul tren, până la capăt! Păi, cum rămâne cu jurământul pe care l-ați depus în Parlament? Unde au dispărut onoarea și conștiința? Cum rămâne cu demnitatea umană? Unde s-au topit informațiile despre tot ceea se întâmplă?

Conspirațiile ne scutesc de răspundere

Mă revoltă și mai mult să mă gândesc la faptul că, deși sunt expresia unor cetățeni care i-au votat, acești patru „muschetari” nu au sentimentul că trebuie să dea socoteală alegătorilor. Nu arată că sunt preocupați în vreun fel de răspunderea pentru consecințele actelor săvârșite, care se apropie de trădarea intereselor națiunii române. Aici am ajuns. Câți ca ei mai sunt, oare? Este groaznic să văd această decădere. De ești printre cei care i-au votat pe Șoșoacă, Lască, Tobă sau Coarnă, ce faci? Îți pui toată greutatea ta cetățenească și electorală în spatele lor sau al celor care gândesc aidoma? Îți faci curaj să le spui măcar că te-au făcut de râs? Le ceri socoteală, în vreun fel? Nu m-ar mira să văd că, pe lângă cei care sunt ferm convinși sau care acceptă să fie plătiți pentru ca să popularizeze argumentele agresorului și să dea vina pe victimă, există oameni dezorientați, ușor de păcălit, care aplaudă și care promovează conspirații.

Există bine și există rău. Atât. Nu am învățat că între bine și rău ar mai exista ceva. Între cele două categorii, starea de neutralitate nu are unde să se nască și să existe. Indiferența față de rău este la fel de rea ca răul în sine.

Dacă României i s-ar întâmpla, mâine, același fel de agresiune, cum am dori să se poziționeze ceilalți? Ideea că vine cineva și ne salvează țara de la rău, în timp ce noi ne luăm pașapoartele și plecăm către orizonturi neclare este falimentară din start. Faceți un exercițiu de proiecție și enumerați vecinii sau țările pe care i-ați dori neutri. Dacă Bulgariei i s-ar întâmpla, mâine, același fel de agresiune, cum ar dori cei 70% dintre bulgari care azi votează pentru neutralitate ca să fie reacția aliaților, a vecinilor sau a altor state membre ale ONU? Vă doriți ca, stând pe margine și, eventual, întorcând spatele, să așteptați … ce? Aici nu este o competiție de ridicat greutăți, în care să spui „cel mai puternic să câștige!”. Credeam că am ieșit din perioada în care statele mai slabe militar erau periodic supuse rapturilor teritoriale din partea celor puternici.

Românii nu mai au compas moral

Mă întristează să nu văd un compas moral la vârful societății politice, în general. Din ianuarie până în aprilie, încrederea în Președintele României s-a prăbușit, de la 30% la 17%. În aceeași perioadă, cota de încredere în Parlamentul României a urcat de la 11% la 16%, cea în partidele politice a scăzut de la 12% la 10%, iar cea în Guvernul României a crescut de la 15% la 18%. Toți cei care dețin puterea legislativă și cea executivă sunt în josul clasamentului. Românii nu își mai pun speranțele în politicieni, pentru că nu mai sunt autentici. Este o gașcă de plagiatori, indiferenți față de societate, față de consecințele imposturii lor. Singurele organizații care rămân sus în clasamentul încrederii – până când? – sunt Armata României (totuși, cu o cădere a încrederii de la 72% la 64%) și Biserica Ortodoxă Română (cu o creștere a încrederii, de la 63% la 67%).

Cutremurul provocat de agresiunea rusă împotriva Ucrainei este un nou episod în istoria post-decembristă, când elitele sunt puse în situația de a distinge între bine și rău și de a se plasa într-o tabără clară. Aceste elite ezită să facă distincția și nici nu comunică foarte clar alegerea pe care o au de făcut, iar acest lucru ține majoritatea captivă în conspirațiile care abundă în online și care sunt adesea îmbrățișate în discursurile offline și off-the-record. Când aleșii ori numiții în funcții sunt presați să ia atitudine, îi vezi cum multora li se încovoaie verbul, scrierea și coloana vertebrală pentru a evita să facă alegerea dreaptă. Îi vezi sau îi auzi cum ne aruncă tuturor în față spaime ale trecutului, pseudo-argumente îmbibate de perioadă sovietică, frici de viitor, capcana lui Tucidide și orice altceva, pentru a justifica rămânerea în zona gri, prelinsul pe lângă ziduri, statul la umbră, izolarea și, în cele din urmă, mersul cu gloata.

Neimplicarea, neutralitatea, fuga de răspundere, amânarea confruntării cu rădăcina războiului ne vor bântui în continuare, dacă nu ne scuturăm de mediocritatea care s-a instalat confortabil la putere și care, făcându-ne cu ochiul, vrea să ne spună că știe ea mai bine cum sunt aranjate lucrurile „mai sus” ori „peste gârlă” sau, oricum, în altă parte și că noi suntem prea mici, prea neimportanți, pentru a putea avea o părere. Avem decidenți de mâna a doua, auto-suficienți și auto-satisfăcuți cu multe privilegii, grase beneficii. Pentru abuzurile comise, sunt nedemni de respect. La rândul lor, cei ce trec sub tăcere abuzurile, sunt nedemni de respect, pentru că adaugă pasiv la indiferența față de soarta propriei națiuni. Este același tip de indiferență la care se adapă și atitudinea pro-agresor.

Suntem prea mici pentru a ne permite să fim indiferenți.